1,530 matches
-
obiectiv. Termină prin a se fotografia pe sine. - Dar nu de aia te-ai retras dumneata. - Într-un anume fel, da. La sfârșit, și eu mă fotografiam pe mine. - Și Întotdeauna ai suspectat peisajul? Viața? Faulques, care punea, distrat, niște pensule În ordine, s-a gândit la Întrebare. - Nu știu. Presupun că În ziua când am plecat de acasă cu o raniță pe umăr, Încă nu. Ori poate că da. Poate că m-am făcut fotograf ca să confirm o bănuială precoce
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
afirmativ din cap, de parcă tocmai auzise un răspuns pe care nimeni nu-l dăduse. — Am presupus că era vorba despre așa ceva, a zis. De-adevăratelea nu există pe-aici nici o femeie? a Întrebat brusc. Faulques n-a răspuns. Luase niște pensule și le spăla cu săpun sub robinetul bidonului cu apă. După ce le-a scuturat cu grijă, a supt vârful celor mai fine și le-a pus pe toate la loc. Apoi a Început să spele tava de cuptor pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În căutare de altă băutură, simțind cum treptele rămâneau Înapoi sub pașii lui. Sper că lui Ivo Markovic n-o să i se năzară să-mi facă o vizită acum, s-a gândit În treacăt. Sticla era tot printre flacoane și pensule, fără să-i pună Întrebări și fără să-i dea altceva decât ce-i trebuia lui Faulques. Asta-i bine, și-a zis. Se potrivește, fără Îndoială. E perfect. Și-a mai turnat coniac În pahar, l-a golit dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-și fața de pictură. Studia armurile, detaliile chiverelor și ganteletelor. La urmă, a făcut un pas Înapoi, a aruncat peretelui o privire circulară, s-a uitat la pictorul de război și a făcut un gest timid spre masa unde stăteau pensulele, tuburile și flacoanele. - Îmi dai voie? Faulques a surâs ușor, Încuviințând. - T rog servește-te singur. Markovic a șovăit, a lăsat ceașca și țigara, apoi, În fine, a arătat spre cei doi bărbați ce se băteau În cuțite pe jos
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
alb abia albăstrit pe un penel numărul 6. - Să dăm strălucire unuia din aceste cuțite, a sugerat. Va fi suficientă o linie fină pe tăiș. Te poți sprijini de perete, fiindcă vopseaua e uscată. A indicat locul, i-a dat pensula lui Markovic, iar acesta, În genunchi pe podea, după ce a studiat efectul de strălucire pe ceea ce era deja pictat, a tras o linie, finisând marginea tăișului pe care unul dintre adversari Îl ținea ridicat. A făcut-o pe Îndelete și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
i-a Înapoiat penelul lui Faulques. - Cum a fost? a Întrebat. - Nu-i rău. Dacă stai aici, ai să vezi că acum tăișul pare mai periculos. - Ai dreptate. - Vrei să mai pictezi ceva? - Nu, mulțumesc. E suficient. Faulques a spălat pensula și a pus-o la uscat. Croatul continua să privească peretele. - Soldații dumitale par niște mașini, nu crezi? Cu atâtea șuruburi și atâta fier pe ei... S-a Întors către pictorul de război ca și cum tocmai lui i se pusese o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
jefuiți fără milă), Hector ridica un guantelet metalic spre copilul care, Înspăimântat, se zbătea În brațele mamei. Iar pe jos amestecul a trei umbre imperfecte forma o singură umbră, Întunecată ca o profeție. Faulques a facut câțiva pași Înapoi, cu pensula Între dinți, privind rezultatul. Era bine, și-a spus, satisfăcut. Lumina de la acea oră a după-amiezii făcea restul. A spălat penelul, l-a pus la uscat, a ales altul mai lat și, amestecând vopselele direct pe perete, a trecut iar
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
chipeș pe deasupra, dacă Îmi permiți să-ți spun. Câți ani ai? Cincizeci? Faulques n-a răspuns. Imaginile pictate pe perete Îi rețineau Întreaga atenție. Simetrii intuite, care căpătau brusc consistență. O rețea precisă, pe care stăteau fiece tușă trasă cu pensula, fiece moment din memoria lui, fiece unghi al existenței. Copilul amintea de trăsăturile soldatului-călău care Îi supraveghea pe fugari. Mama căzută se repeta, rând cu rând, până la infinit. Blestemat fie rodul pântecelui tău. Carmen Elsken avea dreptate. Răutatea ca peisaj
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nici un rost. Dezechilibra prea mult situația. Nu știu dacă mă Înțelegi. Faulques a ridicat din umeri, fără să răspundă. În realitate și spre uimirea sa intimă, nu-i păsa cine știe ce de ceea ce tocmai Îi povestise Markovic. A terminat de spălat pensulele, le-a supt vârfurile și le-a pus la uscat. Apoi a verificat dacă toate flacoanele cu vopsele erau Închise și s-a uitat la croat. - Am crezut că jucăm curat, a spus. - Da, pe cât e cu putință. Markovic a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
insolită nu fusese prevăzută; dar a observat că Încăpea, ca și cum spațiul i-ar fi fost rezervat Încă de la Început. Pictorul de război a dat pe gât cafeaua, realizând că mintea lui, ochii ce priveau fresca, mâinile pătate cu vopsele și pensula udă vădeau posibilități neprevăzute. Nuanțe ascunse, care poate că fuseseră Întotdeauna acolo. Paradoxal, noile linii ce Înaintau În zona nepictată - ori aceasta de capul ei - păreau să materializeze și să confirme cele pictate În restul frescei, la fel cum pumnul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nepictată. Atunci a zărit ceva ce nu mai văzuse. A descoperit cu stupoare că acolo se insinua o operă diferită, mai heterodoxă și Îndrăzneață. Un spațiu alb, unde golul, absența erau chiar confirmarea prezenței. Mânat de acea intuiție, a lăsat pensula - fără s-o spele și fără s-o usuce, așa cum era - și a Încercat să obțină efectul, băgând degetul mare de la mâna dreaptă direct În conglomeratul de pe paletă. Apoi a frecat locul, lunecându-și degetul În lungul drumului abia pictat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
amintit. Dar are nevoie de noi ca să se manifeste. Olvido ar fi continuat să râdă, s-a gândit, dacă l-ar fi văzut În clipa aceea cu coperta revistei În mână, scociorând printre uneltele de pictat, tuburi și flacoane goale, pensule, cărțile care invadaseră masa. Și-o aducea aminte trântită pe jos, pe covor, decupând ore În șir fotografii unde singurul element viu era urma imprecisă a oamenilor stinși ca niște fantome trecătoare. Collaje și obiecte trouvés. Firește. În fine, a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
sau precise, de exemplu: folosirea uneltelor gravorului, ceasornicarului, a instrumentelor chirurgicale etc.) 3.1.2. Alte instrumente manuale 56 I Dispozitive pentru desen sau Înrudite (instrumente folosite la scris, schițat, ilustrat, desenat, proiectat etc., de exemplu: creioane, instrumente de trasat, pensule de pictat, truse de desen etc. - instrumentele de măsurat se includ la altă Întrebare) 3.13. Mijloace fixe 61 I Mașini/echipament (folosite pentru a prelucra, fabrica sau modifica În alt mod părți ale obiectelor, obiecte materiale etc.) 3.1
Potențialul uman al firmei. Asigurare și utilizare by Petru Radu () [Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
adăugată a unui tablou este foarte diferită În funcție de reputația artistului. În cazul unui artist consacrat, valoarea nou creată este dată de renumele său, prețul de piață al tabloului fiind foarte mare comparativ cu suma consumurilor provenite de la terți (costul pânzei, pensulei, culorilor). În cazul unui pictor amator, valoarea de piață a unui tablou cu temă asemănătoare, așa cum se știe, este de obicei foarte redusă. Valoarea adăugată are ca destinație remunerarea partenerilor sociali care s-au implicat În realizarea procesului creativ: salariați
Analiza economică şi financiară a activităţii întreprinderii De la intuiţie la ştiinţă Volumul 2 by Anca Maria HRISTEA () [Corola-publishinghouse/Science/214_a_247]
-
schiță (6); caiet (5); grif (5); gumă (5); rupt (5); scrisoare (5); subțire (5); unealtă (5); artă (4); cărbune (4); hîrtie (4); mecanic (4); penar (4); sur (4); toc (4); vîrf (4); imaginație (3); obiect de scris (3); ochi (3); pensulă (3); pictură (3); de scris (3); ustensilă (3); alb (2); cariocă (2); condei (2); cuvînt (2); a desena (2); desenat (2); galben (2); grădiniță (2); matematică (2); mic (2); cu mină (2); moale (2); neascuțit (2); osteneală (2); portret (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
se împart în (a) aparținătoare Împăratului, (b) îmbălsămate, (c) îmblânzite, (d) purcei de lapte, (e) sirene, (f) fabuloase, (g) câini în libertate, (h) incluse în această clasificare, (i) care țopăie ca smintitele, (j) nenumărate, (k) desenate cu o foarte fină pensulă din păr de cămilă, (l) etcaetera, (m) care abia au spart ulciorul, (n) care de la distanță par muște 1. Aceasta făcea parte dintr-o înșiruire de clasificări menite să demonstreze arbitrariul și conjecturalul oricărei clasificări a universului. Acest text, prin
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
Avem nevoie de un rol, de o mască în lume, față de ceilalți? Dar față de noi înșine? Cine alege masca fiecăruia? Temă de creativitate Elevii sunt reîmpărțiți pe cele patru grupe și i se oferă fiecărei grupe un mulaj de mască, pensule și acuarele, cerându-li-se elevilor să picteze masca ipostazei îndrăgostitului ilustrat de textul pe care a lucrat fiecare grupă, iar în interiorul măștii să picteze masca sinelui acelui personaj. Reflecția didactică: Ultima oră propune elevilor ca temă de discuție o
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
253 Idem, p. 46 254 Ovidiu, Metamorfoze, X, pp. 245-259 255 Cf. V. I. Stoichiță, A. M. Coderch, op. cit., p. 156 256 Ibidem 257 Idem, p. 161istoricul de artă se referă, în primul rând, la lucrarea lui Goya, Pygmalion și Galateea, pensulă și laviu în sepia 258 Umberto Eco, Lector in fabula, , Editura Univers, București 1991, pp. 56-57 259 Constantin Noica, Introducere la miracolul eminescian, Editura Humanitas, București, 1992, p. 333 260 Paragoni reprezentări în care este prezentă oglinda/oglindirea, dar aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Liviu Rusu se bucură de legitimarea pe care descrierea insulei o oferă anti-pesimismului. În centrul nuvelei par să guverneze ideile lui Shopenhauer despre sihăstrie, îndepărtarea din lume, reprimarea instinctelor și mai ales "o categorie ostilă față de iubire" (1981, 56). Însă pensula care desenează tabloul este înmuiată în atâta gândire pozitivă, ca să ne exprimăm astfel, încât comparatistul se minunează: "ce splendoare de viață pentru a reprima pornirile vieții!", concluzionând: "Acesta este cu adevărat Eminescu. Motivele shopenhaueriene ale renunțării, pornirea dușmănoasă față de patima
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mentale, Vincent van Gogh își inventează, încetul cu încetul, maniera de a picta. Într-o scrisoare din aprilie 1882, îi vorbește fratelui de "aparițiile de culoare care răsar" în mintea sa în timp ce pictează. "De cînd mi-am cumpărat culorile și pensulele am muncit pe brînci, pînă la epuizare totală, după ce am realizat șapte studii. Într-unul e o mică figură, o mamă cu un copil la umbra unui copac uriaș, într-o armonie de tonuri pe o dună luminată de soarele
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
întunecat al costumului, reprezintă arta, profesiunea sa de credință. "Pictez, ergo sunt pictor", "Iată pictorul!" pare să spună Luchian cu modestie. Înainte de toate, Luchian se recomandă prin arta sa, mâna decupată din albul manșetei cămășii a dobândit o stranie elongație: pensula prelungește falangele într-o continuitate hieratică de mantră, erijându-se într-un simbol al creației. Nu mâna simplă, ci mâna care pictează, devenită ea însăși instrument al creației, descrie gestul cuprinzător al dedicației, al sacrificilui artei. Nu există niciun referent
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Nu mâna simplă, ci mâna care pictează, devenită ea însăși instrument al creației, descrie gestul cuprinzător al dedicației, al sacrificilui artei. Nu există niciun referent exterior care să absorabă gestul indicial al pictorului, astfel că gestul devine autoreferențial, mâna ținând pensula se indică pe sine într-o primă instanță, și pe pictor, care își camuflează pios carisma prin titulatura modestă. Mâna emană o strălucire aparte, difuză, efect impresionist, care se face numaidecât remarcată prin contrast pe fundalul cromatic tern al costumului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
primă instanță, și pe pictor, care își camuflează pios carisma prin titulatura modestă. Mâna emană o strălucire aparte, difuză, efect impresionist, care se face numaidecât remarcată prin contrast pe fundalul cromatic tern al costumului, iar această luminescență iradiază și din pensula pe care o ține artistul, pensula și mâna întrețin o relație simbiotică. Ne aflăm în fața unei epifanii a artistului, dar și a reflectării ca efect secundar a unei sensibilități maladive în acord cu sensibilitatea artistică, descifrabilă în expresia acestui chip
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
își camuflează pios carisma prin titulatura modestă. Mâna emană o strălucire aparte, difuză, efect impresionist, care se face numaidecât remarcată prin contrast pe fundalul cromatic tern al costumului, iar această luminescență iradiază și din pensula pe care o ține artistul, pensula și mâna întrețin o relație simbiotică. Ne aflăm în fața unei epifanii a artistului, dar și a reflectării ca efect secundar a unei sensibilități maladive în acord cu sensibilitatea artistică, descifrabilă în expresia acestui chip ușor emaciat care poartă amprenta corozivă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai mică urmă de modestie în acest portret, ci dimpotrivă, un orgoliu aristocratic, pictorul înfățișează condiția sa de artist ca o demnitate seniorială. O altă deosebire esențială, Pallady se pictează în oglindă în cazul în care pictorul nu era stângaci pensula este ținută cu mâna stângă, iar aceasta nu se detașază cromatic de restul costumului. Mai mult, culoarea acestuia invadează și șevaletul. Bustul pictorului se evidențiază pe un fond relativ omogen de albastru, impresia de condensare se joacă bicolor, doar vârful
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]