1,021 matches
-
în definitiv, poate fi doar o simplă marotă. Agentul sovietic care poartă numele de Karla continuă să-și dispute meciul peste ani, pentru că, nu-i așa, partidele serioase durează o viață. Regizorul nu ne face accesibil tot acest univers al penumbrei, însoțim o vreme universul „Circului”, spionajul britanic, până când ne familiarizăm puțin cu jargonul, cu mediul funcționăresc. Discuțiile nu oferă decât parțial explicații, acțiunea apare astfel cam încâlcită, făcută din racursiuri nostalgice, pânde și așteptări. Spionajul oferă o rațiune de a
Șah-Mat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4881_a_6206]
-
Vazduh candid străfulgerat de fulgi și fluturi, Dueluri eterate ș-încaeră zăpada. Ucid abstract, în vis, dar mușc-aevea spada în macra vanității mijind de după scuturi. PIERSICA Din voluptăți piezișe pârgu-n trup mi se iscă îndestulat molatec de o cerească hrană. în penumbra pudorii ce-abea abea îl riscă, Zahăr viu aburind suava lui membrană, Pe ramuri bizantine spre dinți de odaliscă Obrazul mi-l întind, nerăbdător de rană. PE UN CUȚIT UITAT Mi-o sete știrbă de omor între frați, De nunți cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
către care își îndreaptă privirea și magistrul. Nici un cuvânt nu se rostește, pacea cărții, a lui Euclide " al cărui nume stă scris în italice pe o margine a tăbliței " nimic nu o tulbură. Și în tăcerea solemnă a momentului, în penumbra din jurul celor doi uniți în aceiași viziune, un poliedru ca un imens diamant cu numeroase fețe și muchii lucind cristalin, plutește senin în aer la înălțimea capetelor lor. Deși îl petreceam pe Blaga până pe pragul sălii unde urma să-și
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
Urcară scările spre terasa din spatele casei. În fața ușii masive de stejar, căutatul cheilor reîncepu. Pălăria îi căzuse pe ceafă, lăsând broboanele de sudoare să curgă în voie. În fine, apărură din buzunarul care mai fusese cercetat de câteva ori. În penumbra răcoroasă a casei tăcute, coridorul i se păru la fel de lung ca prima dată. Jocul de șah al pătratelor de gresie bej și maro, încadrate de un chenar roșcat, se îngusta spre capătul blocat vederii de ușa dinspre dormitorul de oaspeți
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
Simona-Grazia Dima George Enescu Adus de spate, cu șuvița pe frunte, el intră demn în curte, salutat cu drag de vecini. Mai caută încă angajamente, vreun concert de vioară, prințesa ar vrea să primească, fie și-n roșia penumbră - mască pe obrazul rănit de iubire - până ce întunericul, lumina totuna sunt. Își schimbă-n continuare locuința, în case tot mai mici, apoi la hotelul final, spre-a retrăi acea melancolie-adâncă, miza criminalului Sfinx. Sunt gheare ce nu se ridică. Simfonia
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
străzii, aurolăcuit sau nu. În argumentul sau (ar merita citat în întregime de frumos ce e) Dan Stanciu scrie între altele: "Există, cred, în vise ceva tainic și cu neputința de adus în vorbe, ceva care stăruie să rămînă în penumbra luminii, ca un rest activ, și după ce interpretarea a descuiat, cu feluritele sale chei, lacătele așezate la vedere. Există în vise un impenetrabil primitor, un mister permeabil la alte sonde, lansate de la alte etaje ale percepției, o stranietate care - dacă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
decît tendința de renaștere, pește accidentele zilei de azi, într-un triumf al "eternei reîntoarceri": "Într-o zi de vară, campestra/ mușc din mărul angelic,/ epuizat de exercițiile de peste an, la palestra// Rețină a manuscriselor oarbe,/ văd printre zabrele, în penumbra/ cum ziua de mîine, gravidă, mă soarbe// Aici, în curtea Casei cu turn din Copou/ voi reciti versurile poeților morți,/ pînă mă voi naște din nou" (Casă memoriala). Relicvele istoriei constituie alibiuri ale palingeneziei: În jurul statuii lui Anastasie Fătu -/ parcă
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
grozav îi mai plăcea/ să fie iubit așa " - ceva ce se aude uneori pe fereastra deschisă), sadomasochismul ("m-am legat cu lanțuri de mitologia vegetațională/ fluturînd o eșarfă ca pe o stîngăcie sadică" (l-am lăsat să mă îmbrace în penumbră), estetoerotismul ("șoldurile mele prind din senin tumultul plutei ce supraviețuiește unui fluviu/ capricios îți aprind cu vîrful degetelor o elipsă în jurul frunții/ și deîndată Bach ne recuperează ritmul ca pe un pește somnoros/ trezit prea devreme din metrica altei era
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
De unde vin izvoare, nasc urmele de pași, Mă caută-nceputul, aducerile-aminte, Întâiul ceas, penumbra cuvântului ce-l lași Nerotunjit strigării, în clipa care minte; Sunt rodul unei cazne, a unei jertfe sunt Și-n mine picurată, arsura ei mă arde, Aș vrea un cer edemic și un pământ mormânt Din pulberea atâtor zădărnicite hoarde
DE UNDE VIN IZVOARE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83776_a_85101]
-
un tablou de-al Ioanei. Ca să încă pem acolo, trebuia să dăm la o parte unele culori, înlocuindu-le cu altele. Ceea ce ne-a stârnit nedumerirea, mai cu seamă a doua zi când ne-am trezit din somn, a fost penumbra care învă luia atelierul. Ferestrele dădeau spre curți interioare drapate de zidurile înalte ale blocurilor vecine, și ne-am întrebat cum putea picta Ioana niște tablouri atât de strălucitoare în acea semiobscuritate. Am găsit mai târziu 15 ÎN ATELIERUL DE
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
e infinitul. (Numărătoareă Ce să mai zic, stimați cititori? Să nu credeți că vreau să spun că nu se poate scrie poezie despre unu și infinit. O, cum se poate! zic stănescian: „Mâinile-i de evreu, mâini translucide, Taie-n penumbră șlefuind cristale, Și seara moare-n jur, și te ucide, Serile serilor le sunt egale. Mâinile lui și spațiul de hiacint Pălind într-un ghetou, sunt o părere Pentru senina, calma lui tăcere Care-și visează clarul labirint Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și italianul se observară o clipă cu coada ochiului, Întrebându-se fără cuvinte ce aveau să mai afle. În fața lor, nemișcat, mascatul părea să aștepte ceva sau pe cineva. Răspunsul sosi după alte câteva momente, când un covor ascuns În penumbra Încăperii, Între două corpuri de bibliotecă, se mișcă descoperind o ușă tăinuită În perete, din care se desprinse o siluetă Întunecată și sinistră, pe care cineva mai slab de Înger decât Diego Alatriste ar fi luat-o drept stafie. Nou-venitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Strada Archebuzei. Se Întorsese din nou spre mine, care o priveam cu gura căscată, uluit că fusese În stare să-mi rețină numele. Cu un căpitan, așa-i?... Un anume căpitan Batiste, sau Eltriste. O mișcare se făcu simțită În penumbra interiorului caretei și Întâi o mână cu unghii murdare, apoi un braț Îmbrăcat În negru apărură din spatele fetei și se sprijiniră de rama ferestruicii. Urmară o capă tot neagră și un pieptar cu Însemnul roșu al odinului de Calatrava; În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și înfruntând ploaia. Picurii, în pianissimo, pornesc la unison să cânte o dulce sonată. O ușă se deschide fantomatic, ca un suspin de vioară. Primul act începe! Ecouri pierdute ale ceasului se aud scăzute, abia perceptibile. Salonul pare cufundat în penumbră și în răcoarea dimineții de plumb. Stropii tumultuoși atacă ferestrele, aproape găurindu-le! E tăcere, nemișcare, vremea când totul e-n reverie, stagnând sub ploaia veninoasă adusă din cele mai aprige țări și purtată perpetuu peste tot. Prin ferestrele deschise
ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
cunoaște mai mult decât din vedere, din rapide inspecții. Este ziua cea mare a viitorului geniu. Maestrul îl așteaptă în fotoliul său din piele de vacă, la picioarele lui Simia sapiens, mediu ocult, în spatele unui morman de cărți, în misterioasa penumbră a biroului. Apolodoro intră cu inima agitată și cum vine dintr-un mediu mai luminos, mai că nu vede mai nimic, nu mai mult decât chipul hieratic al lui don Fulgencio, tivit de o ușoară lumină cernută, cu ochi care
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
pot să împiedice învățarea desenului. Dar se învoiește. E în stare de atâta compromis! Odată, ieșind sau intrând în studiu, în ceea ce se întâmplă prin locuințele private ale profesorului, Apolodoro a văzut trecând, aproape plutind, fără a face zgomot, în penumbră, o nălucă de fecioară. Altă dată, a descoperit printr-o ușă întredeschisă, acolo în fund, lângă un balcon închis, învăluită într-o blândă lumină pe care perdelele o cerneau, un chip aplecat asupra lucrului de mână, ceva ca eternizat în
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
întredeschisă, acolo în fund, lângă un balcon închis, învăluită într-o blândă lumină pe care perdelele o cerneau, un chip aplecat asupra lucrului de mână, ceva ca eternizat în ramă, și o mână ingenuă, ceva ca floarea acelui spațiu în penumbra domestică, violetă și liniștită a căminului. Lumina marca cu luminos tiv contururile feței în plumbuita pictură de vitraliu; gura sa întredeschisă părea că se roagă în liniște, în timp ce pieptul înclinat se ridica și cobora în ritm lent. Apolodoro se pierdu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
întrerupte de lacrimi și suspine, la urechea maestrului. Și oprindu-l pe Apolodoro, filosoful se ridică și se plimbă cu capul plecat, și apoi își apropie scaunul de cel al băiatului, se așează lângă el ca să-l audă, și în penumbra amiezii îi spune: Știi ce e erostratismul, Apolodoro? Nu și nici nu mă interesează. Ba da, te interesează, ne interesează mult să știm. Erostratismul este boala secolului, de care suferi, de care am vrut să te contagiem. Și ce e
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
existat și în urmă cu zece ani, ele au făcut pasul decisiv pe scena publică după revenirea iliescienilor la putere. O revenire care, de altfel, n-ar fi fost posibilă fără infuzia de nutreț financiar din partea unor cunoscute personaje de penumbră, unele dintre ele aflându-se, culmea!, departe de țară, în „tratament medical” prelungit cauzat de temporare neînțelegeri cu Justiția. Dacă la anterioarele alegeri s-au mulțumit cu postura de servanți ai politicienilor, sunt semne precise că în curând vor juca
A sufoca, sufocare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13610_a_14935]
-
pe muzică de Gunnar Idenstam, imaginea scenică a fost dominată de contrastul a două culori, roșul sângeriu al rochiei lungi, cu mâneci tot lungi și albul chipului, gâtului și mâinilor, în continuă mișcare, între fâșii de lumină și zone de penumbră. Ceea ce domina desenul de ansamblu al corpului era mișcarea mâinilor, alternând între sugerarea unor petale bătute de vânt și crisparea unor gheare. A doua piesă, Morpho Z, pe muzică de Luis Cortes, a avut ca motor al declanșării mișcărilor tot
Răzvan Mazilu și invitații săi by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8662_a_9987]
-
ring de dans pe care valsau picioare în pantaloni negri și fuste lungi. Hai, vino lîngă mine, îi spuse Ozenfant. Ceilalți au terminat de mult, dar eu am devenit dependent de bucuriile troacei. Apăru o chelnăriță dinspre mesele cufundate în penumbră, trase un scaun și îi întinse un meniu lui Lanark. Mîncărurile aveau nume într-o limbă pe care n-o înțelegea. înapoie meniul și-i spuse lui Ozenfant: — Ai vrea să comandați pentru mine? — Desigur. încearcă Enigma de Filets Congalés
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vieții femelă și apoi mascul, de parcă m-aș putea fecunda pe mine însumi prin blocul perineal. Voyeur al copilăriei și adolescenței mele, încercînd să ghicesc ce se-ntîmplă după jaluzele, fugind de la o fereastră la alta, interpretând greșit ceea ce zăresc în penumbră, luând un cot drept un sân, o rochie aruncată pe spătarul scaunului drept niște fese goale, crengile negre bătând în geam drept zbaterea pe pat a amanților. Nu mai pot fi acolo, nu voi mai fi niciodată acolo, dar trebuie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să-mi fi-ntins degețelele spre mușcata roșie ca focul din vitrină (încă acolo după douăzeci și opt de ani), spre mașina de calculat primitivă, cu suluri de hârtie pentru bonuri, de la casierie, spre rafturile cu conserve și macaroane abia lucind în penumbră. Vânzătoarea încă se afla acolo, mumificată, cu nasul mâncat, cu dinții rânjiți, înfășurată în halatul ei numai zdrențe. Pretutindeni foiau păianjenii, în pânzele lor atât de dese, încît păreau, prinse între străvechi pungi de făină viermănoasă și de zahăr pietrificat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
brodată cu păsări alburii. Mireasma de parfum ofilea catifeaua dulce a draperiilor și a acoperământului de pat până la nuanța cireșei amare. Cântăreața avansa în aerul acela de consistența jeleului și trase draperiile peste imaginea gălbuie a caselor de vizavi. În penumbră se auzi declicul unei lămpi și întunericul se făcu roșu. Mici vaze chinezești și ceșcuțele de cafea dintr-o casetă de cristal încrustată în nucul unei mobile cu intarsii înfățișînd crini căpătară o sclipire caldă. Mioara ridică ușor capacul unui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
când îl chemase la telefon maica Fevronia. Acum, fratele, care în mod misterios reușise să nu-l întîlnească niciodată pe negrul cel alb, era cuprins de o neliniște iluminată. Câmpul credințelor din New Orleans, pe care adesea îl vizualiza, în penumbra tristă a odăii sale, sub forma unei mirifice orhidee cu petale multicolore, divergente dar unite totuși în globul ovarului sacru, se închircise, suferise arsuri și mutații, regresii și dezvoltări metastatice de la sosirea lui Monsieur Monsu. Erezii și crime, convertiri și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]