614 matches
-
morarul Tache care fura din făină, pe jandarm (Ion Anghel) și pe primarul Aristide. Recolta este bună, dar prețul grâului scade din cauza abundenței de cereale pe piață. După seceriș, situația financiară a familiei se înrăutățește. Datoria la bancă trebuie plătită, perceptorul urmează să vină iarăși după fonciire, Catrina îl presează pe Ilie să pună deoparte bani pentru a-l trimite pe Niculae la școală, iar Aristide îi cere banii împrumutați. Achim nu a trimis niciun ban acasă, iar Moromete nu vrea
Moromeții (film) () [Corola-website/Science/318586_a_319915]
-
a făcut următorul comentariu: "„Povestea prăbușirii în sine a lui Ilie Moromete, privită ca un șir de așteptări mute. Moromete pândește cerul, micul Niculae pândește oile, vecinul îl pândește pe Moromete să-i smulgă locul din fundul curții și salcâmul, perceptorul îi pândește chimirul, cârciumarul îi pândește votul, mătușa îi pândește fiii ca să-i ațâțe în împărțeala averii pe care Moromete o tot amână. Romanul lui Marin Preda inspiră o peliculă alb/negru pe care Vivi Drăgan Vasile înscrie un univers
Moromeții (film) () [Corola-website/Science/318586_a_319915]
-
La Baule) a fost un pictor post-impresionist francez, aparținând grupului de artiști cunoscuți cu numele "Les Nabis". s-a născut la 11 noiembrie 1868 la Cuiseaux, lângă Lyon. Tatăl său, Joseph-Honoré Vuillard, a fost ofițer în armata franceză, mai târziu perceptor de impozite. Mama sa era proprietara unui magazin de lenjerie din Paris. Édouard frecventează cursurile liceului "Condorcet", unde este coleg cu viitorul pictor Maurice Denis. În 1885, părăsește liceul și intră - împreună cu prietenul său apropiat Ker-Xavier Roussel - în atelierul pictorului
Édouard Vuillard () [Corola-website/Science/318673_a_320002]
-
și de plata dreptului și a consului de munte, ceea ce le scutim, le eliberăm și înnobilăm prin scrisoarea prezentă. De aceea credincioșilor, aleșilor și nobililor comiți, vicecomiți și juzi ai nobililor, strângătorilor de dare, dijmuitorilor, strângătorilor de none, computatorilor și perceptorilor noștri de tot felul de contribuții, dijme și none, conducătorilor susnumitului comitat Turda, deasemenea administratorilor și castelanilor cetății noastre VECHY (azi Brâncovenești n.n.), deasemena juzilor și juraților posesiunii amintite mai înainte, Săcal, celor de azi, și celor care se vor
Ioan Lado de Zakal () [Corola-website/Science/316145_a_317474]
-
totodată contribuabili la bugetul de stat. Așadar, veniturile la bugetul statului creșteau considerabil. Treptat, țăranii au descoperit inconfortul de a fi contribuabili la bugetul statului. Dacă, până la reformă, țăranii negociau cu boierii dările pe care trebuiau să le plătească lor, perceptorii statului erau de neînduplecat, iar metoda negocierii nu a mai putut fi aplicată. Reforma agrară de la 1864 a avut și numeroase neajunsuri, care au dus la răscoalele țărănești de mai târziu. Pământurile acordate au fost insuficiente necesităților reale ale familiilor
Reforma agrară din 1864 () [Corola-website/Science/321455_a_322784]
-
în Basel există chiar și în prezent o stradă care se numește "Bassarabien Strasse". Alții proveneau din zona Vaud, de lângă malul lacului Geneva, renumită în epocă pentru viticultura ei. Cel care a fost artizanul aducerii elvețienilor în Basarabia a fost perceptorul împăratului rus Alexandru I, Frédéric-César de La Harpe. Acesta a obținut, în anul 1821, un ucaz imperial, care oferea elvețienilor un teritoriu însemnat pentru ferme, scutiri de serviciul militar, libertatea confesiunii și scutiri de impozite pe 10 ani. Primii elvețieni au
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
și ommeyad, perceptoratul ("diwan al-harag") sau vistieria ("bay al-mal")menținându-și astfel importanța instituțională. Zakat-ul, ca sursă de venit a statului, impozit care trebuia plătit de orice musulman, era impus pe terenuri cultivabile, vite, aut și argint, alte articole comerciale. Perceptorii oficiali țineau evidența terenurilor, a vitelor și a altor bunuri asemănătoare. Declararea obiectelor personale, de aur și argint, de exemplu, depindea de conștiința fiecărei persoane. Toți banii rezultați erau împărțiți săracilor, orfanilor, voluntarilor în războiul sfânt, în vederea răscumpărării sclavilor și
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
Apărării Naționale - Corpul de Haiduci, pe care istoricii îl consideră drept important. Acest grup era condus de un fost ofițer al armatei regale, care participase la războiul împotriva URSS pe Frontul de Est, Maiorul Nicolae Dabija, și va ataca biroul perceptorului din Teiuș, înarmat cu carabine și pistoale. Autoritățile române vor descoperi refugiul rebelilor după ce îl vor aresta pe unul dintre ei, iar acesta le va indica locul, pe Muntele Mare. O operațiune condusă de forțele de securitate se lansează împotriva
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
atunci în Castilia, la Toledo, unul din orașele unde locuise familia sa în trecut. Apoi s-a mutat la Plasencia, iar după aceea, la Alcalá de Henares y Guadalajara,unde a intrat în serviciul cardinalului Pedro González de Mendoza, ca perceptor al impozitelor. În mai 1485 el a fost condamnat în Portugalia la moarte în contumacie. Din exil a scris regelui încercând să-și dovedească nevinovăția. Regele a rămas neînduplecat și i-a confiscat toată averea. Vreme de șapte ani Don
Isaac Abrabanel () [Corola-website/Science/329093_a_330422]
-
contumacie. Din exil a scris regelui încercând să-și dovedească nevinovăția. Regele a rămas neînduplecat și i-a confiscat toată averea. Vreme de șapte ani Don Isaac Abrabanel a deținut în Castilia o poziție asemănătoare cu cea din Portugalia, ca perceptor al impozitelor al puternicei familii Mendoza și că un fel de ministru de finanțe sau consilier financiar al regilor catolici Isabela I a Castiliei și Ferdinand al II-lea de Aragon. A contribuit cu împrumuturi masive la finanțarea războiului Castiliei
Isaac Abrabanel () [Corola-website/Science/329093_a_330422]
-
orașului musulman încât întreaga structură a acestuia era de multe ori organizată în funcție de nevoile acestora. Construit pe baza ideii de piață, orașul era clădit în jurul a patru puncte centrale. Primul dintre acestea era centrul de schimb, în jurul căruia se aflau perceptorul, monetăria locală, piața de licitații și inspectorul de piețe (muhtasib). Al doilea centru era qaisariya, o clădire unde erau stocate bunurile străine, iar al treilea era piața de textile (suq al ghazl), unde femeile își vindeau mărfurile. Al patrulea centru
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
peșteră să i se închine, răspândind această veste mai multor persoane. Magii sosesc și ei în cele din urmă, aducând copilului nou-născut ca daruri aur, smirnă și tămâie. Trec douăzeci și unu de ani de la întâmplările descrise mai sus. Tânărul Messala, fiul perceptorului roman al Iudeei, se întoarce la Ierusalim după cinci ani petrecuți la studii la Roma și îl revede pe prietenul său din copilărie, prințul evreu Iuda Ben Hur. Cei doi tineri își dau seama că anii scurși i-au schimbat
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
Iulia) a fost un publicist, poet, epigramist și prozator român. S-a născut într-o familie de țărani agricultori, fiind primul din cei șapte copii ai familiei Chiriță (Firică) Pena (1888 - 1963 Polibiada (Lisandra) Pena (1888 - 1971). Mort în război, perceptorul - scriitor este înmormântat în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia. A urmat cursurile Școlii primare de băieți „Vasile Alecsandri”, în satul natal. A continuat cu Școala de Comerț Elementar din Roșiorii de Vede și, ulterior, cu Școala de Comerț Superior din
Ion C. Pena () [Corola-website/Science/333146_a_334475]
-
și, de ce nu, la baza teatrului absurdului ionescian. Acum, în 2014, citind și cumpănind, putem afirma că el a fost un vizionar. Între 1928 - 1944, Ion C Pena a publicat poezii, epigrame si proză în următoarele publicații: Profesional, ca finanțist (perceptor), a funcționat timp de 4 ani și 10 luni în Sichevița - județul Caraș Severin (1936 - 16 iulie 1941), ca delegat de agenție. Aici înființează Căminul cultural - "Lumina", cu sediul în incinta Primăriei, donează cărți bibliotecii și împreună cu sătenii procură un
Ion C. Pena () [Corola-website/Science/333146_a_334475]