940 matches
-
care să fi dus la gestul ucigaș al lui Meursault, în măsura în care formele de perfect compus se juxtapun pe actele sale, în loc să le includă. În aceste condiții, ajungem la concluzia că pentru a nara la persoana întâi, fără a recurge la perfectul simplu, se utilizează adesea "prezentul narațiunii", și nu perfectul compus. 2.10. Tentative de depășire Cel mai adesea, scriitorii optează fie pentru "discurs direct", fie pentru "povestire", chiar dacă acceptă numeroase interferențe între aceste două registre. Se întâmplă totuși ca anumite
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Meursault, în măsura în care formele de perfect compus se juxtapun pe actele sale, în loc să le includă. În aceste condiții, ajungem la concluzia că pentru a nara la persoana întâi, fără a recurge la perfectul simplu, se utilizează adesea "prezentul narațiunii", și nu perfectul compus. 2.10. Tentative de depășire Cel mai adesea, scriitorii optează fie pentru "discurs direct", fie pentru "povestire", chiar dacă acceptă numeroase interferențe între aceste două registre. Se întâmplă totuși ca anumite texte să nu stabilească o ierarhie între aceste două
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cei din Sault fiindcă dădeau toți în Tony. Băiatul lui Marguerite și-a scrântit mâna pentru că pumnul i s-a oprit în marmura tejghelei 108. Evocarea unei bătăi între săteni și un cântăreț mediocru, Tony, se bazează pe alternanța dintre perfectul compus și perfectul simplu, care nu corespunde întru totul unei schimbări de plan enunțiativ. Caracterul "vorbit" al textului se menține de la un capăt la altul. De fapt, prin acest mod de narațiune, Giono definește figura unui povestitor care ar cumula
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fiindcă dădeau toți în Tony. Băiatul lui Marguerite și-a scrântit mâna pentru că pumnul i s-a oprit în marmura tejghelei 108. Evocarea unei bătăi între săteni și un cântăreț mediocru, Tony, se bazează pe alternanța dintre perfectul compus și perfectul simplu, care nu corespunde întru totul unei schimbări de plan enunțiativ. Caracterul "vorbit" al textului se menține de la un capăt la altul. De fapt, prin acest mod de narațiune, Giono definește figura unui povestitor care ar cumula prerogativele scriitorului (care
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
totuși, membrele mele. În fumul ce ne-a usturat ochii încă multă vreme, mirosul înțepător de praf de pușcă și de pucioasă stărui peste noi ca pentru a omorî ploșnițele și puricii de pe întregul pământ 109. La Céline, alternanța între perfectul simplu și perfectul compus nu este aleatorie, însă, în cazul de față, ea nu marchează o schimbare de plan enunțiativ. Textul este omogen, deși este imposibil să fie caracterizat ca "discurs direct" sau "povestire". Și aici ne revine sarcina de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
În fumul ce ne-a usturat ochii încă multă vreme, mirosul înțepător de praf de pușcă și de pucioasă stărui peste noi ca pentru a omorî ploșnițele și puricii de pe întregul pământ 109. La Céline, alternanța între perfectul simplu și perfectul compus nu este aleatorie, însă, în cazul de față, ea nu marchează o schimbare de plan enunțiativ. Textul este omogen, deși este imposibil să fie caracterizat ca "discurs direct" sau "povestire". Și aici ne revine sarcina de a impune figura
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
prezent nu este deictic, el nu indică faptul că procesul este concomitent cu momentul enunțării. De regulă, cu excepția cazului povestirilor scurte (cf. bancurile " Într-o zi un om intră la coafor și cere...), acest prezent nu înlocuiește pur și simplu perfectul simplu, el îl înlocuiește pe alocuri, în scopuri stilistice bine determinate. Astfel, în următorul fragment din Memorii de dincolo de mormânt, armatura narativă este definită prin perfectul simplu, iar prezentul narațiunii nu intervine decât punctual: Pe 23 iunie 1812, Bonaparte recunoscu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un om intră la coafor și cere...), acest prezent nu înlocuiește pur și simplu perfectul simplu, el îl înlocuiește pe alocuri, în scopuri stilistice bine determinate. Astfel, în următorul fragment din Memorii de dincolo de mormânt, armatura narativă este definită prin perfectul simplu, iar prezentul narațiunii nu intervine decât punctual: Pe 23 iunie 1812, Bonaparte recunoscu în noapte Niemenul; ordonă să se facă trei poduri. A doua zi, câțiva infanteriști trec râul pe un vapor; nu găsesc pe nimeni pe celălalt mal
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
descrierea suspendă momentan cursul acțiunii: datorită prezentului narațiunii, mișcările aruncătorului de mingi sunt date ca exemplu, un fel de arhetip al tuturor aruncătorilor de mingi. În literatura recentă, remarcăm la numeroși scriitori folosirea generalizată a prezentului, în locul și pe poziția perfectului simplu din narațiunea clasică. Această apetență contribuie la construcția unui univers deosebit. Este cazul următoarei povestiri de J.-M. G. Le Clézio, în care anumite capitole sunt redactate în întregime la prezent: Bea B. străbate sala de la un capăt la
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
între aceste două poziții există și diverse soluții de compromis. A. Culioli 114 a sugerat că punctul de reper al prezentului nu este legat de situația de enunțare (ca în cazul prezentului deictic), nici rupt de aceasta (ca în cazul perfectului simplu), ci situat față de un reper "fictiv", construit pe baza momentului enunțării: un reper care ar fi situat atât în afara acestui moment al enunțării, cât și identificat cu el. Acest lucru ar explica nehotărîrea cititorilor în fata acestui tip de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în visele mele imoralitatea și morala se amestecară astfel încât în curând deveniră inseparabile. Împlinii douăzeci de ani117. ▪ 2.3. Studiați folosirea prezentului, raportându-l la ansamblul sistemului enunțiativ din acest text (romanul lui Daudet este scris la persoana întâi singular + perfectul simplu, însă în nenumărate rânduri "eu" este înlocuit cu porecla depreciativă dată personajului, "Piciul". Deși este o non-persoană, "Piciul" de-semnează aceeași persoană ca și "eu"). (În fragmentul următor, personajul tocmai a fost salvat in extremis de la sinucidere de către abatele
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
trezit [mă trezi] abatele, care mă bătea pe umăr. Uitasem tot în timp ce dormeam... Salvatorul meu râse atunci cu poftă 118. Capitolul 3 "SCOATEREA ÎN RELIEF" ȘI DESCRIEREA După cum s-a văzut, complementaritatea aspectuală care există între imperfect și palierele perfective, perfectul simplu și perfectul compus explică prezența imperfectului atât în "discursul direct", cât și în "povestire". Imperfectul nu poate situa un proces din punct de vedere cronologic și nu poate realiza povestirea de unul singur. Să comparăm următoarele enunțuri: (1) Paul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
abatele, care mă bătea pe umăr. Uitasem tot în timp ce dormeam... Salvatorul meu râse atunci cu poftă 118. Capitolul 3 "SCOATEREA ÎN RELIEF" ȘI DESCRIEREA După cum s-a văzut, complementaritatea aspectuală care există între imperfect și palierele perfective, perfectul simplu și perfectul compus explică prezența imperfectului atât în "discursul direct", cât și în "povestire". Imperfectul nu poate situa un proces din punct de vedere cronologic și nu poate realiza povestirea de unul singur. Să comparăm următoarele enunțuri: (1) Paul dormea și (2
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o va exploata din plin. În timp ce în folosirea obișnuită a limbii, imperfectul denotă procese contemporane cu un reper trecut, în narațiune trebuie să distingem două niveluri: pe de o parte, evenimentele care fac să progreseze acțiunea, reprezentate de formele la perfectul simplu, pe de altă parte, nivelul proceselor afirmate ca exterioare dinamicii narative, reprezentat de forme verbale la imperfect. Folosirea imperfectului este caracterizată aici în mod negativ, el nu trimite la o clasă consistentă din punct de vedere semantic: vom regăsi
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
aici în mod negativ, el nu trimite la o clasă consistentă din punct de vedere semantic: vom regăsi atât indicații referitoare la decor, cât și comentarii ale naratorului, percepțiile unui personaj etc. Această complementaritate este absolut explicabilă: dacă formele la perfectul simplu implică o succesiune de procese "insecabile", imperfectul, dintr-un punct de vedere aspectual, ca și prezentul, cu care este corelat pentru un reper trecut, marchează faptul că procesul este "deschis". Astfel, în Ploua când el ajunse, procesul "a ploua
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
este obligat să-l decupeze în unități mai largi: formele de imperfect sunt cuplate cu formele perfective, definind astfel domenii coerente în text. De exemplu, fraza "Știa [...] în casă" formează un domeniu cu cea care o precede. Afirmațiile făcute în legătură cu perfectul simplu sunt valabile și pentru formele de perfect compus perfectiv, chiar dacă, după cum am văzut, sunt prea puțin propice construcției unei înlănțuiri narative. În următorul fragment din Străinul, repartiția între imperfect și perfectul compus se face ca și pentru perechea imperfect
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
largi: formele de imperfect sunt cuplate cu formele perfective, definind astfel domenii coerente în text. De exemplu, fraza "Știa [...] în casă" formează un domeniu cu cea care o precede. Afirmațiile făcute în legătură cu perfectul simplu sunt valabile și pentru formele de perfect compus perfectiv, chiar dacă, după cum am văzut, sunt prea puțin propice construcției unei înlănțuiri narative. În următorul fragment din Străinul, repartiția între imperfect și perfectul compus se face ca și pentru perechea imperfect / trecut simplu: Am făcut câțiva pași spre izvor
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu cea care o precede. Afirmațiile făcute în legătură cu perfectul simplu sunt valabile și pentru formele de perfect compus perfectiv, chiar dacă, după cum am văzut, sunt prea puțin propice construcției unei înlănțuiri narative. În următorul fragment din Străinul, repartiția între imperfect și perfectul compus se face ca și pentru perechea imperfect / trecut simplu: Am făcut câțiva pași spre izvor. Arabul nu s-a mișcat. Cu toate astea era încă destul de departe. Poate din pricina umbrelor care-i cădeau pe obraz, părea că râde. Am
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
superior, cel al "funcțiilor" care fac să progreseze narațiunea. De fapt, această distincție se baza în secret pe repartizarea palierelor verbale în text, și nu pe natura evenimentelor povestite: un proces este considerat a fi o "funcție", dacă este la perfectul simplu... Or, dacă este adevărat că în genurile de narațiune elementară (romanele de spionaj, de exemplu) există o corespondență relativ simplă între acțiunile eroului și enunțurile de "prim-plan", nu aceeași este situația în cazul povestirilor elaborate. Autorul are capacitatea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ele sunt interpretate ca percepțiile lui Bobi, personaj pe care contextul îl arată drept focalizator, sursă a punctului de vedere, chiar în lipsa oricărui verb de percepție. Dacă în acest text, de fiecare dată când este posibil, am înlocui imperfectul cu perfectul simplu, s-ar pierde efectul punctului de vedere: cel care ar povesti succesiunea de acțiuni ar fi naratorul. Însă dacă imperfectul din planul secund este o marcă privilegiată a punctului de vedere, acest lucru nu înseamnă că toate enunțurile din
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
remarca, și într-un caz, și în celălalt, rolul crucial jucat de imperfect în delimitarea fragmentelor ilustrative pentru punctul de vedere folosit. ▪ 2.1 Acest pasaj este un exemplu ilustrativ de narațiune clasică. Narațiunea este făcută pe modul "povestirii" la perfectul simplu și la imperfect, întreruptă în mod constant de fragmente de dialog înlănțuite teatral care țin de "discurs" (vom compara acest mod de narațiune cu cel din Marguerite Duras în 2.2). Primul paragraf aparține "povestirii". Al doilea începe cu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
este introdus printr-un verb, ci doar semnalat printr-o liniuță de dialog. Analizată în detaliu, această narațiune de factură clasică revelează astfel eterogenitatea, legată de faptul că eu îl desemnează atât pe personajul care acționează într-o povestire la perfectul simplu și pe enunțătorul din prezenta narațiune care reacționează față de comportamentul său din trecut. ▪ 2.3 Acest text eterogen afișează un prezent al narațiunii într-o povestire non-ambreiată (Piciul... liniștit, pe de o parte, și Piciul se culcă, ...foile albe
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
parte, și Piciul se culcă, ...foile albe pe de altă parte) care încadrează o secvență de dialog ce ține de "discurs", organizată pe baza unei serii de verbe la prezentul deictic (Toate acestea-s ...Nu-mi mai vorbi). "Povestirea" la perfectul simplu, care constituie baza acestei narațiuni, înlocuiește în cele din urmă prezentul narațiunii (mă trezi...). Primul paragraf aparține "povestirii". Însă folosirea prezentului narațiunii nu ne permite să diferențiem enunțurile descriptive de cele care fac ca narațiunea să progreseze: astfel Piciul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
trezi...). Primul paragraf aparține "povestirii". Însă folosirea prezentului narațiunii nu ne permite să diferențiem enunțurile descriptive de cele care fac ca narațiunea să progreseze: astfel Piciul șade sau E foarte tulburat, care ar fi la imperfect într-un text la perfectul simplu, apar la prezent. Formele de perfect compus (a vorbit, a descărcat) nu indică în mod deictic procese anterioare momentului enunțării, ci, aflate în interiorul unei subordonate temporale, marchează anterioritatea față de forma simplă a verbului din principală (când + Perfect compus = Propoziție
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
prezentului narațiunii nu ne permite să diferențiem enunțurile descriptive de cele care fac ca narațiunea să progreseze: astfel Piciul șade sau E foarte tulburat, care ar fi la imperfect într-un text la perfectul simplu, apar la prezent. Formele de perfect compus (a vorbit, a descărcat) nu indică în mod deictic procese anterioare momentului enunțării, ci, aflate în interiorul unei subordonate temporale, marchează anterioritatea față de forma simplă a verbului din principală (când + Perfect compus = Propoziție principală la prezent). Al doilea paragraf ține
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]