1,714 matches
-
stau de veacuri moșii mei Că din ei răsare pâinea și prin mine trăiesc ei Valuri tulburi de uitare peste morții mei se-așează Limba nu ne mai e limbă, țara nu mai este trează Azi ne-nvață imbecilii intereselor perfide Cum să ne uităm eroii și să venerăm partide Cum să cântărim istoria și s-o vindem pe bucăți Cum să facem Mall-uri, vile, scoțând piatra din cetăți Pe Vlad Țepeș cum să-l facem personaj de film de
Lecția de istorie () [Corola-blog/BlogPost/339979_a_341308]
-
concomitent, într-un registru semantic bogat: “Săltară bagajul pe parapetul de piatră al Podului. În gând, omul ceru iertare. Valiza se rostogoli peste parapet și dispăru în tenebrele de dedesubt. - Groaznic... Pentru un moment, privind la hăul ce se căsca perfid avura un gând comun, nemărturisit niciodată, un gând care, la fel ca și altele, ii va lega pentru totdeauna”. Titlul romanului poartă, în puține cuvinte, o încărcătură grea. Câte povești, ce freamăt de viață se vor fi derulat cândva, pe
FLORI DE-A LUNGUL TRAVERSEI PĂRĂSITE, PÂNĂ LA CAPĂT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340088_a_341417]
-
că „iubirea era condiția naturală a sufletului ei și nu o aberație plăsmuita din fantezii”. În recăutarea și recâștigarea iubirii comune, cele două personaje trebuie să lupte cu iadurile personale. Dependența de morfină este Iadul personal al naratorului și Șerpoaica perfida cuibărita în măduva spinării, care prosperă „pe seama durerii”, „sindromul care îl cunoștea deja”, acel alter-ego al persoanei care fusese odinioară- este învinsă după o coborâre adâncă și halucinanta în ghearele sevrajului - „un necaz care se sfârșește în bucurie”! Iadul personal
Andrew Davidson – Gargui. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339506_a_340835]
-
am trăit și trăim în aceeași epocă caragialească, foarte puțin altfel nuanțată. S-au mai mișcat niște „fluturi”, da, au mai bătut din „aripi”, dar am rămas trăitorii lumii lui Caragiale, o lume acum mai puțin naivă și mult mai perfidă! Ghiță Pristanda, polițaiul orașului, este tipul slugarnicului, prezent în piesă de la început până la sfârșit în toate momentele cheie ale acțiunii. El este ridicol, „Scrofulos la datorie”, conștient că trebuie să-și servească șeful, nu din conștiința datoriei, ci mai ales
ÎNCURCAŢI ÎN SOCOTELI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340863_a_342192]
-
întrebat și vântul de mine, unde sunt, Ai întrebat și marea la câte mii de leghe M-a dus, pe ce limanuri de apă sau pământ. M-ai așteptat, știu bine, în clipa de tăcere, Când gândurile toate te asaltau perfid, Când așteptai o vorbă, un semn, o mângâiere Și poarta lumii mele voiai să ți-o deschid. M-ai așteptat, știu bine, o iarnă de zăpadă, De doruri și speranțe, de vise alungate, Dar am lăsat clepsidra, nisipul tot să
PRIMAVARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340986_a_342315]
-
nou nesomnului mireasă. CURG UMBRE RECI PE CUMPĂNA-NSERĂRII Curg umbre reci pe cumpăna-nserării, Pulberi de-omăt și șaluri de hermină Învăluind în dulcea iernii vină Tăceri dospite-n prescura mirării... Cuvinte ard în felinare 'nalte, - Rostiri nerătăcite sau perfide, Poveri de maci în cute de hlamide - Vii candelabre nude de rivalte Pe scena veche, în solfegii caste Efluvii și trăiri de dor nebune Ce aromesc a mirt, sălbăticiune, Plutind spre lumea de iubiri fantaste. Purtând brățări de iriși moi
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
primit în dotare pentru prima oară o pușcă. A fost un moment de grea cumpănă în viața lui. Ușor, ușor, pușca aia blestemată îl smintise de-a binelea. Devenise parcă altcineva, un om de nimic, plin de trufie, cu sentimentul perfid că e ca un zeu de puternic. Iar rătăcirea asta avea să-l coste cumplit. Într-o dimineață senină de primăvară, când roua pădurii încă nu se zvântase, Emil Părău urca cu pușca pe umăr, printre copacii abia treziți din
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
liniștit și îngăduitor, gata să recunoască oricui dreptul de a exista sub soare. Oricui, da, dar nu oricum! La Seul fiind în misiune permanentă, am aflat cu stupoare că bunul meu prieten Cezar Ivănescu a fost executat public de indivizi perfizi care s-au servit de liota lor de clienți din presa de scandal, lovindu-l cu precizie ca în artele marțiale, exact în punctul care avea să-i inducă moartea fizică, pentru că nemurirea nu i-o vor putea lua. Nu
NICOLAE BREBAN... de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341909_a_343238]
-
ceea ce se petrecuse în acea zi! Abia acum realiză complet că de fapt îi promisese soției sale că sub nici o formă nu se va atinge de acel Iisus. Unde îi fusese așadar capul? Cum de se lăsase purtat în această perfidă conjuctură? se întrebă el. Acum își dădu seama cât de mult îi ura pe cei din Sinedriu în frunte cu arhiereii și preoții care îl determinaseră să facă acest lucru și care erau în opinia sa singurii vinovați de cele
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
apostolat, a ales calea blamării publice a raționalului. Mihai Gâdea parțial sau total construiește lumi grotești, lumi în care ficțiunea și realitatea sunt a aceluia care este Mesia personalității sale. Mihai Gâdea este negativul unui film al realității, realitate construită perfid și cu corecturi ale unuia care a trăit într-un regim totalitar, Dan Voiculescu! Gâdele Gâdele ridică încet unealtă lui și cu un pas, se dădu înapoi. Toporul cu lama lata căzu năpraznic iar căpățâna sării că o minge cu
GÂDELE ( MIHAI GÂDEA ŞI ANTENA 3) de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341587_a_342916]
-
de sânge proaspăt nici că poate fi vorba în cadrul acestui context sumbru și nemilos. Un singur fapt trebuie avut în vedere de către toți membrii habitatului rece al morții, anume: colții pe care și-i înșiră printr-un zâmbet larg și perfid leopardul anunță întotdeauna cu certitudine capătul final al drumului ființei din fața sa. Și nu e vorba aici despre o mișcare de balans simetric dintr-un loc într-altul al actorilor sociali de conjunctură, ci despre un joc piramidal cu reguli
ZIUA NEAGRĂ A LEOPARDULUI ROZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341641_a_342970]
-
11 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Când te-am avut Când te-am avut în vis și-n vis mi te-ai deschis Lascivă, laxă, ludică, lubrifică, lichidă Erai fărâmițată... Aproape te-am ucis, Te-am risipit cu patima-mi perfidă... Când te-am avut în cerc și-n cerc mi te-ai rotit Supusă, moale, umedă, transpusă Erai mulțimi de arcuri...Cu spasme te-am iubit Și te-am răpus sedus, iubita mea sedusă... Cum nu te-aș vrea, iubito
GRUPAJE DIN VOLUMUL ”ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340694_a_342023]
-
Ediția nr. 255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU RUINELOR Lui Vasile C a rlova Printre ruine, că printre amintiri, colc aie șerpii cei negri, de casă - priveliștea e sinistra, și-n taină, m-apasă și strălucește, totuși, perfidă-n priviri - pe fiecare piatră doarme-o reptilă și suge sângele soarelui și-al iederii - mă tem s-o mângâi cu degetele încrederii, s-o trezesc, mi-e și sila și milă - mă strecor, mai departe, spre foișor să prind
ELOGIU RUINELOR de ION MARZAC în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341208_a_342537]
-
adaug meniului și tort de înghețată. În rest de-ale românilor: sarmale, aperitive reci și calde nemofturoase, fructe pentru copii cu dietă sănătoasă. E declarația de război. Al civilizațiilor, al lumilor, al Rozelor. Lancasterienii și yorkșerienii își ascut deja sulițele. Perfizii, așa am pierdut Basarabia! Caut casă. Soacră-mea e de părere că nu am nevoie decât de un bilet de avion. Soacră-mea mănâncă tot încântată, stau totuși cu ochii pe ea să nu i se facă rău. Toată Europa
M-am măritat cu un britanic, iar soacră-mea a venit la nunta din România cu o declarație de război: „Cu mâncarea pe care ai servit-o tu salvam de la foame un sat din Africa” () [Corola-blog/BlogPost/337690_a_339019]
-
de gâscă și pastă de somon din frigider, în număr de doar trei, vândute, puteau acoperi cel puțin micul dejun, în același sat. E declarația de război. Al civilizațiilor, al lumilor, al Rozelor. Lancasterienii și yorkșerienii își ascut deja sulițele. Perfizii, așa am pierdut Basarabia! Caut casă. Soacră-mea e de părere că nu am nevoie decât de un bilet de avion. Dacă în România lucrurile se mișcă mai repede, cu o atenție, un plic, o cunoștință, poate și pentru că speranța
M-am măritat cu un britanic, iar soacră-mea a venit la nunta din România cu o declarație de război: „Cu mâncarea pe care ai servit-o tu salvam de la foame un sat din Africa” () [Corola-blog/BlogPost/337690_a_339019]
-
se sting în tăceri De focuri aprinse în nopți liniștite Potire de suflet râvnesc primăveri Limpezime de cer și iubiri împlinite. Deschid larg fereastra, spre lume privesc Ce mulți stau la coadă...la vise în drum În vremuri atât de perfide ... zâmbesc Căci visele-s vise...dispar ca un fum... ÎNROBIȚI DE VISE Trăim sub zăpezi ce-s de doruri ucise Și stânci care tânguie doine în noapte Cu suflete triste ce murmură șoapte Suntem înrobiții acelorași vise. Așteptăm primăveri să
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
întâmplă! Invitabil, îmi vine în minte „Marea” un poem al lui Ștefan Augustin Doinaș -alt poet superb al nostru, despre care vorbim atât de puțin. Simt nevoia să o redau aici, deși nu prea se obișnuiește: „El cântă pe țărm. Perfida,/ unda mării s-alintă. / Ea zicea: Mă simt silfidă, /prinde-mă - și sunt a ta... / Marea chicotea: - Ha! Ha!... / Și-a sărit în apă fata. / Unda mării, înspumată, / doar atâta așteptă. / Ca pe-o floare-n vânt o poartă / valul
CĂLCÂIUL VULNERABIL AL MĂRII, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 631 din 22 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343838_a_345167]
-
naibi, cea de afară îl fugărea... Frica!, frica! Frica era parte din viața lui zilnică, de parcă erau îngemănați. Când nemernicul - cel pe care mama sa îl numea „taică-tău” - a intrat în casă, soră-sa geamănă - Frica, s-a prelins perfidă prin deschizătura ușii și stătea zâmbind în umbra lui - a celui mai puternic, barându-i băiatului calea de scăpare. Posibil ca această soră să fie rudă de sânge cu Moartea că prea apăreau amândouă odată. - Te omor! - țipă tăică-său, și
CHIP ASCUNS de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 623 din 14 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343822_a_345151]
-
al acestei scrieri. Și aici, trebuie să recunosc, autoarea face acest lucru fără încrâncenare, ba chiar cu o tristețe care se transmite dincolo de cuvinte și devine un avertisment adresat nouă tuturor pentru a ne păzi de răul ce se ascunde perfid sub aparența unor idealuri nobile. Sigur, în carte, acest aspect este transferat către un grup ultra-ultra-religios pe care însă după ritualuri și atitudini nu-l putem încadra decât într-o tipologie contrară oricărei religii firești care ne învață despre iubire
O CARTE CARE AR TREBUI SĂ NE DEA DE GÂNDIT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343877_a_345206]
-
ascultă. Sfinții Părinți, foarte buni cunoscători ai luptelor duhovnicești ne previn spunându-ne că diavolul ne dă curaj și ia rușinea de la noi atunci când săvârșim păcatul, și aduce asupra noastră rușine și teamă, când dorim să ne spovedim. Cunoscând această perfidă strategie a celui rău, trebuie să alergăm cât mai repede la duhovnicul nostru ca să ne mărturisim. Numai procedând așa vom putea învinge rușinea și teama și vom progresa în viața duhovnicească”. Responsabilitatea preotului-duhovnic (potrivit afirmațiilor făcute de către Sfântul Ioan Gură
ARTICOL OMAGIAL ŞI COMEMORATIV, CU PRILEJUL ÎMPLINIRII, ANUL ACESTA, A TREI ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN ÎMPĂRĂŢIA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343784_a_345113]
-
poți, desăvârșit, iertat, luminat, Urcând câte- o treaptă spre Cer, Pătimind cu El, după putere și voie Trecând prin porți de chin și mister; Sufletul lumii are atâta sfântă nevoie Să devină ușor, liniștit și sfințit Într- o eră grăbita, perfida și rea În care grijă e doar pentru profit Pentru materie, povară, pe umeri, e grea Și totuși, Doamne, pentru noi ai murit! Ai înviat, porțile iadului ai sfărâmat, Pe Adam și Eva i- ai purtat spre infinit Eliberați, cu
PLOAIE BINECUVANTATA de DANIA BADEA în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342918_a_344247]
-
că Te alung mereu din mine... Eu, necuratul care n-am nici măcar o lacrimă de întristare Pentru toate greșelile zilnice, cele de voie și cele fără de voie - Neant care mă cheamă disperat Și mă înghite lacom în al său așternut perfid; Te rog, nu-Ți lua ochii de la mine, Nu mă lăsa-n bezna meschină a păcatului... Înscrie-mă-n cartea vieții Și mă fă părtaș să gust din darul Tău cel nemuritor - Nectar ce inundă văzduhul tot Cu a Ta
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
nu mai percep cântecele ecleziastice. Trenul ființei noastre merge înainte fără oprire Și sensul vieții ni se deslușește: o mare licărire, În viața împlinită de Mesia, Arătând lumii că se poate ajunge la euharistia ce alina Lupta pentu căutarea bogăției perfide Și pentru satisfacerea poftelor stupide, Devenea o stare chinuitoare pentru fiecare, Căci nu găsiseră leac de vindecare. Imnul lui Brâncoveanu Cândva a fost un domnitor, Om onest, cu frică de Dumnezeu, Nerenunțând la credința strămoșească Mănăstirile și bisericile cele multe
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
de oameni care s-au chinuit să-și dea un rost propriei vieți. Purtăm cu noi veacul frumuseții, a dorului de drumeții, a muncii obositoare de la câmp care nu curge parcă prin vene deși glasul biroului și ora 7 pândește perfid ... De undeva, din inima țării se aude tulburător imnul în culorile sfinte de curcubeu, tricolor al unui popor ce pe zi ce trece uită să trăiască, având un cult al acumulării de traume. Probleme sau păreri tardive, puse față în
„ŢARA CONTROVERSELOR!” de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342998_a_344327]
-
văzut, înseamnă că vei fi, în cele din urmă, de acord (îți vei exprima acordul!). Trăim într-un climat haotic. Nu se mai ține cont de legi, de convenții, se acționează cu o totală ignorare a lor, cu motivații false, perfide. Dacă un lider își permite o atfel de atitudine, ce să mai vorbim de efectul asupra celorlalți membri ai societății? Care este cauza, ce îl determină la o astfel de acțiune, premeditată, camuflată și prea puțin plauzibilă? Competiția exagerată din
DESPRE MINCIUNĂ ȘI PERFIDIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343256_a_344585]