1,304 matches
-
vii, T, 1979, 1; Ion Stratan, Prozaic și prozaistic, AFT, 1979, 5; Petru Vălureanu, O poezie a autenticității, T, 1981, 9; Dan Cristea, Vasile Petre Fati, LCF, 1982, 29; Dumitru Mureșan, Unul dintre cei mulți, VTRA, 1986, 9; Valentin Berbecaru, „Peripeții de vacanță”, VR, 1987, 1; Teodor Vârgolici, Ideea împlinirii, RL, 1989, 50; Coșovei, Pornind, 21-28; Teodor Vârgolici, „O doamnă la marginea orașului”, ALA, 1991, 77; Mihai Iacob, Între Freud și Ioan de Patmos, RL, 1992, 38; Ion Roșioru, Sub pavilion
FATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286970_a_288299]
-
existențe terne constată că aspirația către independența deplină față de societate este irealizabilă, iar „evadarea” sa eșuează. Aici descripția amănunțită a cotidianului e dublată de o morală existențialistă, contrabalansată, pe de altă parte, de o propensiune spre cultivarea unui „exotism” social (peripeții prin mediile plastico-expoziționale, amoruri pasagere, salahorie ocazională în piața de legume, chefuri ostentativ boeme, situații laborios pitorești, stranii și „semnificative”). Autenticitatea artistică cedează astfel teren în fața unor accente de kitsch romanesc. Preocuparea pentru complexitatea tehnicii narative e vădită din plin
GIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
pus, fără pedanterie, pe înfățișarea vestimentară, sunt interesante în latura morală. Scriitorul e captivat de existențele aventuroase, în care se strecoară și puțin mister: Teodoros, care ar fi ajuns, dintr-o stare sărmană, negus al Abisiniei, sau căpitanul Laurent, cu peripețiile lui picarești. Zugrăvit cu un realism minuțios, cămătarul Băltărețu pare luat dintr-un roman balzacian. Alteori, în portretistică intervine tușa satirică, fiind luați în vizor politicianul corupt și demagog sau vreo prețioasă ridicolă, dintre cele ce vor popula și schițele
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
deschidă o întreprindere chimică în România. Frecventează astfel, vreme de șase luni, un curs intensiv de limba cehă și apoi studiază chimia industrială la școala „T. G. Masaryk” din Zlin. În timpul petrecut în Cehoslovacia a citit romanul lui Jaroslav Hasek, Peripețiile bravului soldat Svejk în războiul mondial și a început să se familiarizeze cu literatura cehă. A fost secretar de redacție la „Contemporanul” (1946-1953), apoi ca redactor la „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, între 1953 și 1963 a lucrat la secția
GROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287371_a_288700]
-
Premiu Bohemica (2000). G. are o contribuție fundamentală la traducerea literaturii cehe și slovace în limba română. Dacă înaintea demersului său erau cunoscuți în versiuni românești doar Karel Capek (romanul Mama) și Frantisek Langer (Cămila prin urechile acului), iar romanul Peripețiile bravului soldat Svejk în războiul mondial de Jaroslav Hasek apăruse într-o ediție abreviată, de doar o sută de pagini și cu titlul Pățaniile unui tâmpit, G. avea să traducă în mod sistematic, urmând un adevărat program, din opera scriitorilor
GROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287371_a_288700]
-
1983, Tristan sau Reflecții despre iubire, București, 1987; Alena Bernásková, Drum deschis, București, 1954; Bozena Némcová, Bunicuța, București, 1955 (în colaborare cu Alice Gabrielescu); Turek Svatopluk, Fără patron, București, 1955 (în colaborare cu V. Bănățeanu și Marcel Gafton); Jaroslav Hasek, Peripețiile bravului soldat Svejk în războiul mondial, I-II, București, 1956 (în colaborare cu Al. O. Teodoreanu), Abecedarul umorului, București, 1963, Să râdem cu Jaroslav Hasek, București, 1973, Supliment vesel duminical, București, 1984; Jan Otcenásek, Copiii noștri, București, 1958, Romeo, Julieta
GROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287371_a_288700]
-
1991, Gluma, București, 1992, Viața e în altă parte, București, 1995, Valsul de adio, București, 1996, Cartea râsului și a uitării, București, 1998, Insuportabila ușurătate a ființei, București, 1999, Nemurirea, București, 2002. Repere bibliografice: Cornel Ungureanu, Prefață la Jaroslav Hasek, Peripețiile bravului soldat Svejk în războiul mondial, ed. 7, București, 1997; Dicț. scriit. rom., II, 459-461; Elisabeta Lăsconi, Jean Grosu, „Am tradus scriitori interziși în țara lor”, ALA, 2003, 688. I.D.
GROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287371_a_288700]
-
1992; Maîtresse, Dieu existe, Paris, 1988; Univers simfonic, București, 1994; Inscripții pe un vas de lut, pref. Dan Zamfirescu, București, 1994; În șfichiul ironiei, București, 1996; L’Homme interiéur, Paris, 1997; ed. (Chipul omului dinlăuntru), București, 1999; Apocalipsiada, București, 1999; Peripețiile lui Țumpi, Chișinău, 2000; Fiul cel pierdut, București, 2000; Banul, București, 2000; Îmi bate inima la Bug, Chișinău, 2000; Roada anilor tineri, Chișinău, 2000; Evanghelia exilului, București, 2001; Mai tare ca moartea, București, 2002; L’Église persécutée, Lausanne, 2002; Apărând
GROSSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
Aceeași problematică formează armătura și în romanul Cu pieptul în bătaia vântului (1980), doar că acum autorul dorește să diversifice miezul epic prin prezentarea unor destine paralele. Nucu Antim și surorile sale, Moisa și Tamina, trec prin tot felul de peripeții amoroase, scopul fiind încheierea unei căsătorii. Personajele rămân mai degrabă niște șabloane livrești. De pildă, Paula și Cornelia (între care oscilează Nucu) sunt două marote ale imaginarului scriitorului, alcătuite dintr-o sumă de clișee ținând de melodramă sau de romanul
LILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287809_a_289138]
-
fie trecute cu vederea. Prozatorul nu scrie rău, ceea ce a putut să atragă în cărțile lui pentru copii și adolescenți (Povești adevărate, 1956, Coiful de aur, 1962, Râul fierbinte, 1965) fiind, desigur, plăcerea de a povesti. Epicul e presărat cu peripeții care îl dinamizează, iar simțul naturii creează cadrul pentru descrieri în care se înfiripă imagini pastelate, cu irizările unor culori vii. Între lumea aievea și plăsmuirile închipuirii trecerea se face cu ușurință, tinerii cu cravate roșii fiind la vârsta când
SAHIGHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
mult pentru autor de a satiriza caustic cele trei tabere în luptă - „antoniștii”, „spartachiștii” și „acționiștii”. Cum sub tușele grotești, caricaturale, se recunosc ușor protagoniștii adevărați, romanul e în această secvență unul „cu cheie”. Modalitatea e abandonată ulterior în favoarea înfățișării peripețiilor prin care trec „siamezii” în tentativa lor de a se integra sistemului social. Intenția prozatorului de a sugera o perspectivă cât se poate de sumbră e justificată epic numai în parte de compromisurile făcute de unii (bunăoară, de actrița Nina
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
epoca realist-socialistă) și prima povestire științifico-fantastică pentru copii (O întâmplare în împărăția zăpezilor, 1959). Romanele Drum printre aștri și Robinsoni pe planeta oceanelor (1958, în colaborare cu Radu Nor) ilustrează într-o manieră de inspirație sovietică formula space-opera: se descriu peripețiile unor astronauți civilizatori sau doar curioși, cu propensiuni pentru enciclopedia galactică. Partea de divertisment propriu-zis ia pe bune porțiuni forma unui cofraj în care se toarnă betonul ideologic și cel al științei popularizate. Sahariana (1958, în colaborare cu Max Solomon
STEFAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289898_a_291227]
-
transmite somații și a reda zgomotul produs de o mitralieră), nici demersurile ingenioase privind descoperirea obiectului cu care fusese săvârșită crima. Acuzatul din camera 13 (1973) are în centru un paricid, vinovatul fiind, și în acest caz, descoperit după multe peripeții. SCRIERI: Consemnele necesare, București, 1969; Drumul spre solstițiu, Cluj, 1970; Asasinul coboară cântând, Cluj, 1971; Acuzatul din camera 13, Cluj, 1973; O ramură deasupra ierbii, București, 1975; Zăpada din anul o mie, București, 1981; Veacul de aur, Cluj-Napoca, 1984; Cerul
STOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]
-
Babele locale, în timp ce eu le luam la înjurături că nu pricepeau ce le vorbesc, se închinau de zor speriate zicându-mi diavolul de român! Dunărea o trecusem cu barca pe la T. Severin. N-am uitat nici până azi traversarea, cu peripeții (aveam să ne suim în tren la Belgrad), frica mamei care mă strângea în brațe, supărarea ei că barcagiul, un sârb știind puțin românește și care îi spusese la un moment dat muiere! făcând-o să plângă, - plângea repede. Îi
Act dotal by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15001_a_16326]
-
cunoscute, se singularizează în creația lui Ș. ca gen literar, dar nu și ca manieră de a fi, căci o dată în plus epicul se subordonează rostogolirii halucinante a cuvintelor. Creaturile fantastice există prin magia verbului ordonator, capabil să instituie realitatea, peripețiile eroului, care străbate ținuturi fabuloase și înfruntă vrăjitori, zmei și balauri pentru a-i veni în ajutor împăratului amenințat de o făptură malefică, sunt mai degrabă un pretext pentru regizarea, cu inventivitate debordantă și cu plăcere a jocului, a unui
SLAPAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
București, 1964 (în colaborare cu M. Protopopov); Viezurele și vulpea (Povești populare iugoslave), București, 1964; Victor Sivetidis, Cu fabula la drum, București, 1964; Povestea cu leul și taurul (Basme populare africane), București, 1965 (în colaborare cu C. Ianculescu); Branko Ćopić, Peripețiile lui Nikoletina Bursać, București, 1965 (în colaborare cu Victor Vescu), A opta ofensivă, București, 1966 (în colaborare cu Victor Vescu); Basme sârbo-croate, București, 1965 (în colaborare cu Dorin Gămulescu); Vladislav Vancura, Trei râuri, București, 1966 (în colaborare cu Alexandra Toader
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
la Academia Mihăileană, luând parte la „soaréle” literare, capătă gustul lecturii și al scrisului. Pentru poezia Viitorul, socotită subversivă, modestul funcționar se vede destituit. Deși nu participase efectiv la mișcarea de la 1848, e pus pe lista proscrișilor și, după multe peripeții, reușește să treacă în Transilvania (ia parte la adunarea de pe Câmpia Libertății), iar de acolo, în Bucovina. În 1849 revine la Iași. Este numit șef al Secției I din Departamentul Averilor Bisericești și Învățăturilor Publice. În 1855 se numără printre
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
la Poartă pe urmașii fostului voievod. Ruset însoțește un abate francez care străbate țara, în drum spre Constantinopol, cu o misiune secretă, prilej de prezentare ingenioasă a Moldovei, dintr-o perspectivă apuseană, și a obiceiurilor locului drept ciudățenii exotice. Sub peripeții și sub meandrele acțiunii se insinuează mitul lui Tristan, al „amorului pasiune”, ceea ce imprimă unei frânturi de cronică însuflețirea turnirurilor din romanul curtean, cu întreg ritualul vasalității amoroase trubadurești. Întâmplările din Nunta domniței Ruxanda se petrec tot într-o vreme
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Și déciia au purces Joldea vodă pre Jijiia în sus, să meargă la Suceava, să facă nuntă”) a fost întrerupt brusc, la Șipote, și transformat într-un dezastru (cu „operațiile” rezervate pretendenților lipsiți de șansă). Același Ureche este atent la peripețiile împletite în jurul unui tron și al unei femei: „[...] de sârgu au trimis Alixandru vodă pre Moțoc vornicul cu o samă de oaste înainte, ca să prinză pre Joldea vodă. Și prinzându-i calea la Șipote, neavându el nici o știre de nicăieri
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
momentelor de cumpănă în care conceptele devin vulnerabile, neputincioase. Modalitatea „trilogiei” sale ateniene a fost apropiată de unii critici de tiparul camilpetrescian. Încercarea de a trata într-un registru diferit o problematică similară o reprezintă comediile Fata morgana, poveste a peripețiilor unui examen de bacalaureat în provincie, și Scene din viața unui bădăran, memorabil portret al unui semidoct care se vrea autor dramatic, ambele satire ale mediocrității și imposturii, amintind prin unele caracteristici ritmica pieselor lui Mihail Sebastian. Arma secretă a
SOLOMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
dispute între înțelepciunea suficientă sieși, între idei „care luminează, dar nu încălzesc” și febra implicării în schimbarea lumii. O piesă-eseu tinde să fie și Între etaje, autoparodie și demontare a convențiilor teatrului în manieră jucăuș-pirandelliană: protagonistul se deplasează, nu fără peripeții, între etajele unui edificiu misterios care e chiar teatrul - „esența vieții”. Aristotel și Jean-Jacques Rousseau evoluează ca personaje în Noțiunea de fericire, unde protagonistul, Teodor Damian, scrie un tratat despre fericire ce încearcă o reconciliere între filosofie și viață. Piesele
SOLOMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
vechi monede din aur, argint și cupru, precum și câteva geme Încrustate. La Întoarcere am venit prin Beirut, via Akar și Tripoli, de unde m-am Îmbarcat pe un vas englezesc cu destinația Alexandria. Bineînțeles că și această scurtă călătorie a avut peripețiile ei, Întrucât era Într-o perioadă când, În urma revoluției din Grecia, apele Mediteranei erau pline de pirați. În seara aceleiași zile În care am lăsat În urma noastră priveliștea piscurilor Înzăpezite ale Libanului, am văzut, la lumina lunii, că eram Înconjurați
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
grupa mare, Chișinău, 1984; Ce te-nvață o povață, Chișinău, 1987; Aricioaica doctoriță, Chișinău, 1988; Alfabetul-grădiniță, Chișinău, 1992; Vorba bună ne adună, Chișinău, 1992; Ulciorul cu pătăranii, Chișinău, 1994; Marele fermier Buș-Lăbuș, Chișinău, 1999; Alt ulcior cu pătăranii, Chișinău, 2001; Peripeții cu melodii, Chișinău, 2001; Carte pentru câini deștepți, Chișinău, 2003; Câte rude are Nelu, Chișinău, 2003; ÎnvățăMinte din vorbă cuMinte, Chișinău, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Bătrânu, „Ispita”, LA, 1981, 12 martie; Efim Tarlapan, Zâmbete cu supliment, Chișinău, 1987, 222-224; Eugen
SCOBIOALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289569_a_290898]
-
a trăi autentic, asemănători, însă particularizați prin mobilul fiecărei ratări. În Expediția două grupuri rivale caută o comoară în Munții Dobrogei, iar finalul deschis al acestui roman picaresc sugerează - după cum observă Dan Culcer - „posibilitatea unei reluări, în alt timp, a peripețiilor personajelor, caracterul lor ciclic, repetabilitatea experiențelor”. Ș. este și autorul câtorva cărți de proză fantastică (Fantastica Deltă, 1976, Fantastice, 1978, Tărâm necunoscut, 1983), unde realitatea capătă o dimensiune mai mult misterioasă decât magică. Acestea sunt axate pe topografia dobrogeană, loc
SERBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289640_a_290969]
-
și pseudoficțiune, face figură anacronică în peisajul literar al deceniului al șaptelea din secolul trecut. Prima secțiune, Vânători din codri, este excesiv îndatorată narațiunilor cu subiect cinegetic ale lui Mihail Sadoveanu (care figurează și ca personaj, istorisindu-i-se o peripeție vânătorească), cu deosebirea că U. are tendința de a înghesui întâmplările în calapodul prea strâmt al unei verosimilități convenționale, deși o oarecare iscusință de povestitor, care se lasă simțită, ar fi promis mai mult. Povestirile reunite aici îl au ca
ULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290326_a_291655]