5,290 matches
-
în minte: „Brandon!”, pentru scena din film cu un actor celebru zvârcolindu-se în chinuri false pe covorul oriental roșu cu albastru. Doamna Clark se lasă pe vine ca să ia punga de Mylar goală de unde a scăpat-o el între perne. Ochii îi fug la cuvintele înscrise acolo, și doamna Clark spune: — O, Brandon. Cu toții încercăm să fim camera din spatele camerei din spatele camerei. Ultima poveste dintr-un șir. Adevărul. În versiunile viitorului film și viitorului mini-serial TV, cu toții instruim o faimoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se retrage, spunând că e obosit și are nevoie de somn. Și se furișează în pivniță să saboteze centrala termică. N-ar avea cum să ghicească, dar Ducele Vandalilor i-a luat-o înainte. Așa că rămânem noi, restul, așezați pe perne de mătase și pernuțe pătate de mucegai, sub cupola celor O mie și una de nopți. Cu punga argintie și goală de Tetrazzini pe covor. Cu pilaștrii sculptați cu elefanți. În minte, consemnăm cu toții replica Din întâmplare, știu multe despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un soi de calendar lunar, cercuri înlăuntrul altor cercuri, cu model negru pe portocaliu, lipicios de câte sucuri s-au vărsat pe el. La picioarele noastre se întinde o pată mucedă cu brațe și picioare rășchirate. Când te așezi pe pernele de blană falsă încă se simte mirosul de popcorn. Asta e teoria ei. Extensiunea doamnei Clark la teoria domnului Whittier. În lume avem parte de durere și ură și iubire și bucurie și război pentru că ni le dorim. Și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
întunecate, curbate înăuntru. Încă în cutie, uitându-se în sus la fetiță, la ei toți, era un băiețel gol pușcă. O broșură a căzut fluturând pe podea. Apoi brațele Corei s-au repezit în jurul fetiței, strângându-i moliciunea ca de pernă, căutând o folie de plastic pe care s-o înfășoare în jurul trupușorului. Detectivul a zâmbit, clătinând din cap, ținându-și ochii strâns închiși și spunând: — Te pricepi de minune la procurat, Cora. Cora o ținea pe fetiță, ascunzându-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
resetează ceasul. E un semn clasic de bântuire. Apoi Baroneasa Degerătură afirmă că a găsit un punct friguros în fumoarul gotic. În galeria celor O mie și una de nopți îți poți vedea aburii răsuflării în aerul rece de deasupra pernei pe care obișnuia să stea domnul Whittier. Contesa Clarviziune spune că e stafia Lady-ei Zdreanță cea pe care o auzim umblând după ce se dă stingerea. În coada cortegiului funerar, Directoarea Tăgadă spune: — A văzut-o cineva pe Cora Reynolds? Sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de excremente uscate de șoareci, mici ca boabele de orez. Legănându-se în față și-n spate, ținându-și răsuflarea, Pețitorul vâră mâna în coroana copacului și culege piersicile. Încă fierbinți, le aruncă Verigii Lipsă, care le prinde între două perne de mătase. Veriga Lipsă, eroul nostru într-ale sportului. Domnul Bursă de Studiu, cu sprâncenele lui unite, groase și încâlcite ca părul pubian. Domnul Mare Fundaș Lateral, cu bărbia lui cu gropiță, arătând ca două nuci mari într-un săculeț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
încâlcite ca părul pubian. Domnul Mare Fundaș Lateral, cu bărbia lui cu gropiță, arătând ca două nuci mari într-un săculeț. Doar de la aruncarea asta scurtă, piersica se răcește destul ca s-o poți atinge. Mama Natură ia piersicile dintre perne și le pune într-o cutie veche de pălării plină cu peruci, pe care o ține în brațe domnișoara Hapciu. Mamei Natură desenele de henna roșie îi pătează dosul palmelor și îi scot în evidență lungimea degetelor. De câte ori întoarce capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
e bunica ei. De aici de sus, spune Pețitorul, vezi tavanul ca pe o frontieră pustie pe unde n-a călcat nimeni nicodată. Tot așa cum - atunci când erai mic și stăteai pe canapea cu capul în jos, cu picioarele sprijinite pe pernele spătarului, și capul îți atârna - vechiul salon al familiei tale ți se părea un loc nou și ciudat. Cu capul în jos, puteai păși pe podeaua aceea văruită și te puteai uita în jos la noul tavan carpetat și ticsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la nivelul verilor ei. Va merge cu Sanda să-i cumpere bicicletă, vor intra cu ea pe poartă, mama o va plimba prin curte ținând "bijuteria" de șa, la fel ca unchii cei bogați. Își imagina savoarea momentului îngropată în perne. Deși îi auzea pe copii strigând-o, bătând în ușă cu încăpățânare, refuza să răspundă, să se miște, voia să se bucure în tihnă de închipuirea clipei. Urletele disperate de afară o făcură să realizeze, într-un târziu, că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lui pentru ea, se înmuia încet sub pasiunea lui și se trezi sărutându-l, căutându-l, smulgând hainele de pe el. În liniștea de apoi, ea se urî pentru slăbiciunea de care dăduse dovadă. Ștefan îi mângâie buclele căzute șuvoaie pe pernă. Pe cine ești geloasă? Ea întoarse capul, supărată. De parcă n-ai ști... Dacă te referi la madam Bumbescu, ești cea mai prostuță fată pe care am cunoscut-o. Nici tușa Gherghina din Flămânzi n-ar fi geloasă pe o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o petreacă și ce să-și cumpere, număra orele și minutele ce se scurgeau până la ceasul fericit al împlinirii unui nou an. Deși se așteptase să-i sară în brațe, plină de încântare, el o văzu ascunzându-și capul în pernă, plângând. Ce-i cu tine, copile, ce-ai pățit? Ea suspina, încercând să-și adune cuvintele care să-i exprime mâhnirea. Bărbatul lăsă buchetul jos, se întinse în pat lângă ea, o întoarse cu fața spre el și-o lipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lui Ștefan, că nu-l mai aștepta aruncându-și, din cinci în cinci minute, ochii pe ceas. Uitară să mai facă dragoste, să mai dialogheze. Ea citea sau urmărea emisiunile de la televizor, el adormea imediat ce-și așeza capul pe pernă. Cândva, chiar și supărată, privindu-l, îi tresărea sufletul și-l dorea, o excitau trupul bine făcut, gura copilăros desenată, ochii mari și calzi, mângâierea tandră și pricepută. Acum, rarele momente care-i aduceau împreună erau forțate, de complezență, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
colegii tăi? Se simți, dintr-o dată, neputincioasă, inutilă, lipsită de spațiu. O durea, fizic, răutatea, ipocrizia, lipsa de Dumnezeu a celor din jur dar cel mai tare o îngenunchea prostia bărbatului ei. Se retrase în dormitor, își ascunse fața în pernă și începu să plângă. Poate că Noia era prost, nebun ori gelos fără măsură, dar avea o inimă sensibilă de copil orfan și el nu putu să suporte prăbușirea înlăcrimată a nevestei lui. Veni lângă ea și-i ceru asigurări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de-a nu vorbi imediat după ce-și revenise. Neștiind ce și cât își amintește din cele ce i s-au întâmplat, își petrecu zile întregi povestindu-i, cu o grijă atentă, înșiruirea de evenimente prin care trecuse. Rezemată de perna moale, Luana fixa un punct al camerei, părând că nu aude ceea ce-i spunea. Ștefan persista în a-i vorbi, în a spera c-o va revedea plină de viață ca înainte, cu doza de răbdare pe sfârșite. Când el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
viață. O dorea. O dorise întotdeauna. O iubea din toată inima și-o aștepta cu toată puterea și răbdarea sufletului său chinuit dar nu voia să profite de nesiguranța și dezorientarea în care se afla. Fetița palidă, încercănată, invizibilă în perna mare care-i susținea capul cât un pumn, nu-i inspira decât milă. O voia înapoi femeie, plină de zvâcnirea amețitoare și pasiunea unică, mamă responsabilă pentru Aniela și viitorul lor copil, soție și prietenă devotată. Tânjea după o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ceru cu insistență Sandei să-și înfrâneze pornirile, care nu făceau altceva decât să accentueze starea de mâhnire a fetiței și-a Luanei. Femeia se retrase în bucătărie, cuminte și ascultătoare iar el împinse încet ușa de la dormitor. Rezemată de perne, cu brațele strânse sub piept, pregătită din vreme cu un botic nostim, ce voia să arate de departe o teribilă supărare, Luana, încadrată de buclele strălucitoare, îl ameți cu frumusețea chipului ei. Se rezemă de tocul ușii să-și tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și că e atras de adâncimea aceea. Atunci se trezește, pentru că nu suportă golul nesfârșit. Imaginile copilăriei nu-l Însoțesc nici când Închide ochii și se străduiește să le reconstituie În minte. Între trezie și somn, când pune capul pe pernă, Își lasă mintea să rătăcească, sperând că În acea noapte viața de dinainte va străbate În sfârșit prin crăpături și Îi va umple visele ca un torent fierbinte și Învolburat, Încărcat de amintiri. Aceasta nu se Întâmplă Însă niciodată, așa că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
strângea stăruitor ochii În căușul orbitelor. Nu mai era În stare să citească ori să se concentreze și era atât de copleșit de pre siunea aceea, Încât se simțea nevoit să se retragă În camera lui. Acolo, În pat, cu perna pe față, tot mai auzea mormăitul surd al lui Karl. De parcă ar fi fost vinovată prin asociere, În curând și muzica pe care o asculta Karl Începuse să-l enerveze. N-avea nici un fel de importanță ce se cânta. Când
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
niciodată de mama lui. Nici nu era sigur că ar mai fi dorit s-o găsească. Se făcuse tare târziu când Karl a izbutit să-l găsească lângă zid. Dormita cu capul aplecat pe o parte și sprijinit de mica pernă osoasă a mâinilor. S-ar fi zis că ascultă bătăile unei inimi din adâncul pământului. — Hai să mergem acasă, fiule, i-a zis Karl Într-o șoaptă dulce. Nicicând nu i se păruse mașina atât de confortabilă. Mirosea a ceară
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
degrabă cu visele lui. Odată cu primele valuri călduțe de aromeală, resimte ceva neobișnuit, care nu-i Însoțise până atunci somnul. E o mireasmă dulce, greu de recunoscut, aduce cumva cu mirosul laptelui. E camera lui Margaret. Își vâră nasul În pernă, În perna ei, și trage adânc În piept. Mirosul nu e prea puternic, s-ar zice că plutește printre cearșafuri, iar dacă adulmecă iute și repetat se Împrăștie. Dacă Încearcă să-l rețină, se risipește, Însă reapare mai curând ori
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
visele lui. Odată cu primele valuri călduțe de aromeală, resimte ceva neobișnuit, care nu-i Însoțise până atunci somnul. E o mireasmă dulce, greu de recunoscut, aduce cumva cu mirosul laptelui. E camera lui Margaret. Își vâră nasul În pernă, În perna ei, și trage adânc În piept. Mirosul nu e prea puternic, s-ar zice că plutește printre cearșafuri, iar dacă adulmecă iute și repetat se Împrăștie. Dacă Încearcă să-l rețină, se risipește, Însă reapare mai curând ori mai târziu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a pus receptorul În furcă. Una peste alta, n-a fost o conversație prea lungă. Mick rămăsese Întins, iar ochii Îi ținea tot Închiși. Prea voluminos pentru modesta sofa asiatică, se aplecase ușor pe o parte și se rezema de perne Într-o poziție care părea extrem de inconfortabilă. — Te-ai silit să vorbești pe cât se poate În șoaptă, i-a zis. Ai fost foarte secretoasă, ce să zic! — Chiar deloc, a răspuns Margaret și s-a așezat. Am Încercat doar să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
trezit În camera lui Din, răsucindu-se chinuit pe o rogojină de ratan Întinsă pe ciment. Din sforăise toată noaptea, excesul de adrenalină nu i se potolise decât pe la jumă tatea serii, când s-a prăbușit pe rogojină cu o pernă sub cap și cu alta pe burtă, chircit până În zori ca fătul În burta mamei. Cu câteva minute mai Înainte, Încă purtat de ultimele valuri de exaltare produse de dezlănțuirea din timpul după-amiezii, șezuse cu picioarele Încrucișate sub el, gesticulând
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
perdelele, apoi deschisese pe cât se putea de larg ferestrele. O boare de aer s-a strecurat În cameră și auzise lătratul unor câini În depărtare. Acum e mai bine, spusese ea, n-aveam pic de aer. Își pusese capul pe perna de lângă a lui, așa Încât buzele ei Îi atinseseră bărbia. Iar când l a sărutat, a fost mirat de reacția lui, Își mișcase corpul spontan ca să-și lipească pieptul de al ei. Trupul ei Îl surprinsese pentru că Îi păruse străin, altfel
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și faptul nu-i este la îndemînă. Poate tîrziu, în noapte, cînd jur împrejur lumina se stinge, Fana iese de sub control și se îngheboșează sub plapumă, își cuprinde în brațe genunchii și mușchii feței se relaxează și atîrnă moi către pernă, poate bărbatul ei alături doarme, ori rememorează absent ultimele evenimente ale zilei, înainte de a se da somnului, în tot cazul, respiră regulat, puțin șuierat pe nări și nu este conștient de ființa ce se metamorfozează alături, pe jumătatea ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]