3,143 matches
-
o călătorie de o zi sau două, am sărit într-un taxi și am ajuns la gară cu două minute înainte ca trenul să fie anunțat. Cu biletul în mână, încercând să citesc în fugă locul repartizat, am intrat pe peronul inundat de căldură. Simțeam asfaltul moale sub picior, dar ochii, încă vioi, cercetau atent mulțimea. Oameni de toate felurile, vreo treizeci, printre care am remarcat câteva tinere cu ochi îngerești ce mă priveau curioși, întrebători, simțindu-mi agitația. Am urcat
CĂLDURA POEZIEI ÎN ARŞIŢA VERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366937_a_368266]
-
înapoieze cărțile. Citiseră doar puțin mai mult de jumătate din pagini. Sinceritatea, drăgălășenia și plăcerea lor de a citi, m-au determinat să le scriu câte o dedicație și să le ofer cărțile cu autograf. Ne-am despărțit prietenește. Pe peron au fost întâmpinate numai de fete. Pe mine mă aștepta fiul meu. - O, ce companie selectă ai avut! a exclamat el privind fetele care se îmbrățișau cu cele ce așteptaseră în vecinătatea lui, pe peronul fierbinte de sub copertină... A doua
CĂLDURA POEZIEI ÎN ARŞIŢA VERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366937_a_368266]
-
Ne-am despărțit prietenește. Pe peron au fost întâmpinate numai de fete. Pe mine mă aștepta fiul meu. - O, ce companie selectă ai avut! a exclamat el privind fetele care se îmbrățișau cu cele ce așteptaseră în vecinătatea lui, pe peronul fierbinte de sub copertină... A doua zi, duminică, 17 iulie, 2007, traversam Bucureștiul pentru a ajunge la Biserica adventistă de ziua a șaptea la care, cu câteva luni în urmă, s-a umplut de glorie „Cleopatra - casa gândului tău”, la prima
CĂLDURA POEZIEI ÎN ARŞIŢA VERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366937_a_368266]
-
mic, de orașul natal, de casă, de prieteni în septembrie 1990 când, cu o valiză în care își adunase cei cu puțin peste 20 de ani pe care-i avea, ieșind pentru prima oară dintre granițele țării, a coborât pe peronul unei imense gări, în mijlocul unor oameni cu mentalitate, obiceiuri și limbă necunoscute. De aceea, adaptarea s-a produs mai greu. Primii 16 ani și i-a petrecut în orășelul Frankenberg, din centrul Germaniei. A avut, aici, timp de 7 ani
CUM ARATĂ „VISUL UNEI FEMEI” LA UN RADIO CU NUME DE ZEIŢĂ. DIALOG CU ALINA ARBAJTER, REALIZATOR LA ATHENAISRADIO, GERMANIA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366953_a_368282]
-
călătorie de la care nu te mai aștepți la nimic, rulam spre gara Constanța. La radio se transmitea o muzică tristă, în ton cu sentimentele noastre. Ajunși în gară, am urcat-o în vagon cu bagajul ei, apoi am revenit pe peron ținându-ne de mână și privindu-ne în ochi. Ne despărțeam cu tristețe de clipele plăcute ale unei scurte perioade, plină de trăiri intense și nebunești. Trenul s-a pus în mișcare, iar eu mergeam pe lângă el, continuând s-o
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
unități de flotă Ferească Dumnezeu să ne-arătăm mânia! Ce e atât de mare , că nu există cota Din trenurile țării dispar mii de vagoane Le-ați dat la fiare vechi și v-ați făcut palate În timp ce bătrâneii cerșesc printre peroane Au palmele zbârcite și sunt zgâriați pe coate V-am dat petrol, finanțe, acum lațul de strânge ... Citește mai mult SĂ NU UITAȚI NICICÂND: AICI E ROMÂNIA! Ne-ați dat pământul țării și ne-ați vândut avereaIar inimile noastre ni
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
tocmai și le așezase pe canapea schițând un semn de întrebare: L-ați cunoscut pe tata? I-am răspuns scurt: Da. A mai vrut să spună ceva dar cei din compartiment s-au pus în mișcare înaintând spre coborâre. Pe peron am urmărit-o până când a dispărut în mulțime. Avea același mers ca al tatălui său și, acum, după ce aflasem că ea este fiica celui pe care îl cunoscusem, întâmplător, într-o ocazie nefericită, îi vedeam asemănările și vocea era a
AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366962_a_368291]
-
Când trupul ei îl umplu cu lavă cea fierbinte.. **** O mângâiere doar când ceasul e târziu Arunca-mi o privire sau poate-o-mbratisare În lumea-acesta atât de schimbătoare Cu suflete ce-s pline de pustiu. Un zâmbet pe-un peron, batistă fluturând O linie ce viața să-mi împartă Între tristețea de-azi și ce a fost odată Cu timpul ce în tropot dispare alergând. Umile-atingeri, dorințe retrezite, Sărutul cel demult abandonat, În umbră nopții tot singur și uitat Tot
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
se strecoară în portofelul meu îngăurit de zornăie lumina într-o gară unde trenul,încă n-a sosit nerăbdător o iau cu halta înainte pe miriștea de cuvinte. A rămas trenul în câmpie, gara abandonată în poezie, de atunci cu peronul mă tot duc bănuțul lunii să-l apuc când prin noaptea buzunărită de scaieți trece un tren de cuvinte cu poeți. Luna îmi îndeasă bănuți de lucie În buzunarul umflat de sărăcie. Iar umblă verbul prin fraze, descălțat, Când trag
GERMINAŢIA DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367159_a_368488]
-
lui David”) Asemenea lui Blaga, Petru Lascău este în același timp un autor modern, dar capabil de a păstra legătura cu fondul arhaic, ancestral. Aspirația sa spre absolut, reflexivitatea, condiția de exilat sunt admirabil exprimate în aceeași „Așteptare”: „Pe pe peronul veșnic pustiu/ Sub ceasul/ Cu arătătoarele rupte/ Mă aștept pe mine/ Singur și tăcut/ Privind la crizantema/ De plastic, ofilită/ Ce mi-o voi dărui/ Spunându-mi:/ - Bun venit!/ - Sau Adio!” Să urmăm îndemnul lui Ioan Alexandru - „Ascultați-l pe
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
cu focul în copite, Și pulbere de stele se înalță vălătuci, Tu te vei ascunde în mica poezie Pe care ți-am încrustat-o într-o seară. Pe un pătrar de lună albastră-argintie, Iar tu te-ndepartai cu tot, cu peron si gară. Sunt emisfere înzăpezite între noi, Arțarii pe alei dospesc în ramuri pace; E-un strop de ani, în plus, pe umerii tăi goi, Și-un cod al întristării, în mine îl desface. Citește mai mult Tu și euCând
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
cai, cu focul în copite,Și pulbere de stele se înalță vălătuci,Tu te vei ascunde în mica poeziePe care ți-am încrustat-o într-o seară.Pe un pătrar de lună albastră-argintie,Iar tu te-ndepartai cu tot, cu peron si gară.Sunt emisfere înzăpezite între noi,Arțarii pe alei dospesc în ramuri pace;E-un strop de ani, în plus, pe umerii tăi goi,Și-un cod al întristării, în mine îl desface.... XXI. PLOUĂ ONLINE, de Stelian Platon
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
înainte, iar fratele meu are un fâș bleumarin îmblănit, primit în aceleași condiții. Mama ne spune că dacă o să fim cuminți ”moșul” o să ne aducă și cizmulițe. Nu mi-aduc aminte nimic din drum în afară de plânsul zguduit al mamei pe peron, la plecarea trenului. Daniel, fratele meu, adoarme plângând și el; eu sunt mai mare și mai impetuoasă, iar mătușa își dă seama pentru prima dată la ce s-a înhămat când după o scurtă ațipeală, din partea ei, nu mă mai
FULGI ŞI AMINTIRI de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363736_a_365065]
-
Acasa > Stihuri > Momente > TRISTĂ PE-UN PERON DE GARĂ Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 240 din 28 august 2011 Toate Articolele Autorului T ristă, pe-un peron de gară, Trenul vieții așteptând, Tragi adânc dintr-o țigară, Mai oftezi din când în când. Glasul roților
TRISTĂ PE-UN PERON DE GARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364656_a_365985]
-
Acasa > Stihuri > Momente > TRISTĂ PE-UN PERON DE GARĂ Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 240 din 28 august 2011 Toate Articolele Autorului T ristă, pe-un peron de gară, Trenul vieții așteptând, Tragi adânc dintr-o țigară, Mai oftezi din când în când. Glasul roților de tren, Pentru-a nu știu câta oară, Este-al vieții sfânt refren, Că și viața e... o gară. Trenuri vin și
TRISTĂ PE-UN PERON DE GARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364656_a_365985]
-
drum. Cine oare-ar vrea să știe La ce te gândești acum? Pleci pe jos, încet spre casă; Pașii sună cu ecou. Spui în gând: „Ce frig se lasă! S-a dus vremea de sacou...” Referință Bibliografică: Tristă pe-un peron de gară / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 240, Anul I, 28 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
TRISTĂ PE-UN PERON DE GARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364656_a_365985]
-
cặlặtori. Dacặ vrei, luặm și trenul, iubito, Într-o zi, de la gara de cặlặtori. Vom fi doi pasageri care stau la fereastrặ Și privesc cum se scurge veșnicia prin nori. Totul e sặ plecặm, sặ ne facem o garặ, Cu peron de zặpadặ numai pentru noi doi. Timpul n-are rặbdare, ia privește-l cum zboarặ. Hai sặ-l prindem, iubito, cặlặtori amîndoi. Și vom ajunge într-o livadặ, Cu flori de catifea și de zặpadặ. Vom lenevi la umbra unui mặr
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
după care scrisul într-o carte trebuie să fie 100% fidel cu ce vrea autorul să spună. În 1944 este numit profesor de franceză la Universitatea Națională din Cuyo-Mendoza, dar demisionează după numai 2 ani sub presiunile politice ale regimului Peron. Mai lucrează ca traducător pentru Camera de Comerț iar în 1949 publică o piesă de teatru bazată pe povestea mitologică a lui Tezeu și a Minotaurului, cu numele „Regii". Emigrează în Franța (1951) unde va rămâne pentru tot restul vieții
MAGIE CU JULIO CORTÀZAR de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364747_a_366076]
-
încă vreo trei sute de metri până la gara fluvială, dar nu ne grăbeam. Până la plecarea navei mai erau vreo două ore. După ce ne-am procurat tichetele de drum până la Crișan de la casa de bilete a gării fluviale, am observat că pe peron existau multe bufete cu bere rece și mici proaspeți, ce împrăștiau un miros apetisant, de-ți dădeau junghiuri prin stomac. Cum aveam și timp destul de așteptat, am așezat bagajele lângă gardul de un albastru spălăcit al unei grădini de vară
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
mal, la pescuit, sau căutându-și cuiburile, unde puii așteptau hrana cea de toate zilele. Din când în când, treceau pe lângă noi bărci ale pescarilor sau mici șalupe. Vântul ne răcorea, făcându-ne să uităm disconfortul din tren și de pe peron, cauzat de căldura unui început de mai, ce anunța o vară fierbinte. Fiind zi de joi, speram ca tot weekendul să fie frumos și să nu plouă, chiar dacă aveam cu noi cortul impermeabil Motonava aluneca maiestuos pe apa tulbure a
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
un tren și au părăsit Capitala. Patru. Când au ajuns în Constanța, încă tremurau de frică. Neavând niciunul dintre ei febră sau frisoane, tindeau să creadă că scăpaseră necontaminați, deși nu puteau fi siguri sută la sută. Au mers pe peron, apoi au ieșit într-un bulevard. Când au văzut în depărtare o patrulă de indivizi îmbrăcați în alb, au „înghețat”. Însemna că și Constanța fusese lovită de epidemie, și acești medici nu se știe dacă puteau face mare lucru pentru
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
magic își scuturase penele de trei ori lângă iazul cu pești din argint Luna își mânjea plumbul peste norii grădinii Noaptea zbiera tăcere în podul mătușii De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Cu ochii în gol pe peron Iorgu Bugan aștepta să se treacă șoptind un nume de femeie, pierdut în aerul acru, ca borșul coclit Natalia... Natalia... Oameni cu și fără bilete treceau indiferenți cu privirile șterse pe lângă bătrânul atins de trenul rapid prea fragil să se
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
Salinger, lirica adolescenței este mai puțin vizibilă, iar Ana Maria Gîbu o scrie cu forța și năstrușnicia acestei vârste surprinzătoare. Ludic axat pe realitatea cotidianului: „aud vuietul metroului aduce în oraș oameni-petunie le simt rădăcinile măcinându-se pe ziduri și peroane îndemnuri colorate - haideți la spectacol în cinstea nedreptății seara clovnii devin oameni”(noaptea îți pierde zâmbetul) Ținând seama că adolescența este perioada cea mai sensibilă în formarea profesionistului de mai târziu, că avem de a face „ cu căutarea unei identități
ANA MARIA GÎBU- SAU COPILUL POET AL LIRE21 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350347_a_351676]
-
cặlặtori. Dacặ vrei, luặm și trenul, iubito, Într-o zi, de la gara de cặlặtori. Vom fi doi pasageri care stau la fereastrặ Și privesc cum se scurge veșnicia prin nori. Totul e sặ plecặm, sặ ne facem o garặ, Cu peron de zặpadặ numai pentru noi doi. Timpul n-are rặbdare, ia privește-l cum zboarặ. Hai sặ-l prindem, iubito, cặlặtori amîndoi. Și vom ajunge într-o livadặ, Cu flori de catifea și de zặpadặ. Vom lenevi la umbra unui mặr
POEME DE DRAGOSTE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349003_a_350332]
-
lui din Făurei/Surdila direct de la Paris împreună cu secretara lui care era franțuzoică get-beget. Aranjamentul era ca să-l aștepte în gară vechilul împreuna cu „vezetiul” ca să-i ia cu șareta pe boieri. Din oarecare motive, vechilul nu se prezentase pe peronul gării înainte de sosirea trenului Express Internațional așa cum fusese stabilit, pesemne că avusese vreun necaz din cauza hârtoapelor de pe drum. Boierii, adică conu Iorgu și secretara care era o fetișcană fâșneață ce putea să-i fie nepoată au coborât din clasa întâia
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]