1,095 matches
-
n-ar fi insistat Linda. Dar, dacă așa stăteau lucrurile, atunci trebuie că aceasta regreta amarnic. În focul discuțiilor de după rezultatul votului, Lesley Își părăsise locul. Fundul ei Îmbrăcat În țesătură sintetică galbenă era sprijinit Într-un unghi sugestiv de pervazul ferestrei ocupat de Derek, iar ea Îi zâmbea, Întinzând mâna după țigară. El se aplecase Înainte pentru a i-o oferi și, prefăcându-se că-și caută echilibrul, mâna Îi zăbovea apreciativ pe liniile bine conturate ale posteriorului ei. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu pași mari zona de la intrare. Ușile principale se Închiseră cu zgomot după el. Linda ar face bine să treacă În viitorul buget și plata pentru câteva seturi noi de balamale. M-am uitat la Lesley. Era tot sprijinită de pervaz, iar țigara ce-i servise drept pretext pentru a se apropia de Derek ardea mocnit, uitată printre degetele ei. Pe chip avea o expresie de mulțumire de sine, ca o pisică ce tocmai a mâncat smântâna, dar care Încă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fi complet epuizat În următoarele două zile, dar mă Împotrivisem cu dârzenie oricăror eforturi depuse În scopul de a mă implica și pe mine În ele. Aveam tot atâta instinct matern ca o femelă de cuc. Într-un colț, sub pervazul ferestrei, erau Îndesate jucăriile prea mari pentru a Încăpea În dulap, anume un ceainic uriaș, ceva ce ar fi semănat cu un cort amerindian demontat, dacă primii locuitori ai Americii ar fi folosit ca material de construcție folii de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
colonie de păsări care domicilia În zonă, petrecându-și timpul plimbându-se agale pe acoperișurile caselor de peste drum, stând pe marginea jgheabului de scurgere minute În șir, Încremenite ca niște statui, Înainte de a se decide să se lanseze de la un pervaz la altul, cu bătăi greoaie de aripi. Porumbeii Încă nu isprăviseră când am ieșit din baie. Micuța cameră de zi a lui Janey, opulentă și Încărcată de brocarturi bogate ca și stăpâna, trezea amintiri legate de mirosul intens și primitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
treabă. — Doamne. Și-acum o să se găinățeze din nou acolo, iar dimineață, o să găsesc bucăți de ceva vâscos și cu pete negre prelingându-se pe perete. Câteodată, jur că țintesc direct către periuța mea de dinți. Și se fâțâie pe pervazul de afară, de pe vremea lui Pazvante Chioru’, așa că nu Îndrăznesc decât să crăp puțin fereastra. Proprietarul nu vrea să astupe grătarul. Zice că regulile de sănătate și siguranță interzic asta. Janey se trânti pe scaun. Începeam să mă simt vinovată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
operați sau așa ceva.” Am simțit inima bătându-mi mai tare, căci asta mă aștepta și pe mine. A doua zi dimineață, m-am deșteptat destul de târziu. Nu venise nimeni să mă trezească. Picături mari de ploaie cădeau din crengi pe pervazul ferestrei și eu m-am gândit că în ziua aceea florile n-aveau nevoie de apă. Nu s-a arătat nici o soră și nimeni nu mi-a adus micul dejun. Am mers pe coridor până în sala de așteptare. Acolo am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
un ac, căci din păcate arhitecții noștri socialiști nu-i luaseră în calcul pe italieni și filmele lor, nici pe actrițele blonde cu sânii mari. Cei mai mulți dintre oaspeți ședeau pe podea, câțiva își găsiseră loc pe balcon, stăteau sprijiniți de pervaz și priveau prin ferestrele deschise. Un ssst a trecut printre rânduri. Filmul nu și-a ținut promisiunile, dar seara nu m-a dezamăgit. Eu rămăsesem în prag, aveam grijă să torn în pahare și în același timp făceam eforturi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
primăvara: o ceață ușoară plutea în aer, cireșii erau înfloriți, studenții din anul I (ușor reperabili) aveau brațele pline de cărți noi. M-au furat gândurile și am realizat că Naoko nu poate urma cursurile facultății nici anul acesta. Pe pervazul ferestrei era o vază mică cu anemone. După ce fetele s-au întors la masa lor, eu și Midori am ieșit și ne-am plimbat puțin. Am trecut pe la anticariate, am cumpărat câteva cărți, am intrat într-o cofetărie și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să mă închid în casă câteva zile. Gândurile mele stăruiau asupra moartei mai degrabă decât asupra celei care era în viață. Încăperile sufletului meu, pe care i le dedicasem lui Naoko, au rămas zăvorâte, mobilele acoperite cu pânze albe și pervazurile prăfuite. Îmi petreceam cea mai mare parte a zilelor în acele încăperi. Apoi m-am gândit la Kizuki și mi-am dat seama ce idei stranii puseseră stăpânire pe mine. „Deci ai pus, până la urmă, mâna pe Naoko“, ziceam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de lemn de culoare deschisă. Din ea se iese spre curtea din spate, plină de miresmele sărate ale mării și de parfum de rozmarin sălbatic, de salvie și de cimbru. Jake se duce glonț să ude ghivecele cu busuioc de pe pervazul bucătăriei, în timp ce eu merg să explorez restul casei. La etaj este o baie adorabilă și o cameră de oaspeți, dar în camera noastră, care e la mansardă, se ajunge pe o scară cu fușteie, ceea ce-ți dă impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fustă cu tivul deșirat. În postcomunism, stilurile își pierduseră limpezimea: puteai oricând să iei țeapă confundând un parlamentar cu un hoț de buzunare, ori un doctor pediatru cu un bișnițar din Piața Sudului. Mi-am trecut și celălalt picior peste pervaz și am rămas în echilibru pe cornișa de ciment. Singurul pericol era ca ea să se rupă sub greutatea mea. Jos, în curtea școlii, se adunaseră vreo două sute de elevi care urlau încântați: marfă! profu’, dă-te mai la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Poate că acum începe să gângurească: ma-ma! ta-ta! O pală de vânt mă dezechilibrează serios. Curtea școlii răsună: oooo! ăsta o mierlește la sigur! Mă răsucesc și fac un salt până la geamul secretariatului. Mâna mi se încleștează de pervaz. Picioarele mi se bălăngăne în aer, apoi reușesc să le aduc înapoi pe cornișă. Curtea urlă: bravo, spidermanee! Pe coridor lumea e extaziată. Primesc un semn de admirație: țoc-țoc! pe ambii obraji, de la profesoara de informatică, stăpâna viselor liceene. Președintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mergeau cu genunchii îndoiți. Pe chipurile de obicei încruntate sau viclene, acum se citea bucuria vânătorii îmbelșugate. Nu numai că își vor umple burțile, dar era asigurată hrana și pentru viitoarea generație de prădători urbani. Stinse țigara în farfuriuța de pe pervazul balconului. Patru raze portocalii, perfect paralele pătrundeau până în capătul opus al camerei. Nu, nu va mai ieși din casă până nu se va lămuri o dată pentru totdeauna asupra trecutului său, pe care-l pierduse undeva printre blocurile astea. L XLIII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un cântăreț de muzică populară susținea cu o voce groasă că: „noi suntem români, noi suntem români! și suntem pe veci aici stăpâni”. Încăperea se afla în semiîntuneric. Doar o lampă rotativă, închipuind un bazin cu pești exotici, scânteia pe pervazul ferestrei. - Ia loc, Cosmine, dacă tot nu au reușit să te oprească la parter. Cele două fotolii mici, meschine, îl iritară mai mult: - N-aș vrea să te strâng de gât, doctore, înainte să descurci toată încrengătura asta paranoică. - Deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Cine sunteți? Ați înnebunit, turbulenților, barbarilor?! apare și cocul Domnișoarei Rodica, la fereastra de la mezanin. Vaaai..., dar ce-ați făcut?! Ce i-ați făcut bietului om, nemernicilor?! Zavragiilor! Ajutooor! Jandarmii! Salvarea! Poliția! Asasinii...! Cocul mov se trage înapoi, precipitat. De pe pervaz, patru cotoi negri, durdulii, țâșnesc în curte. Trei dintre ei, se îndeasă ca să lingă sângele călduț, ce se scurge în țărână, într-un pârâiaș aburitor, iar al patrulea se strecoară neobservat, în magazie. Huo...! Zât, de-aici, scârbelor! Nici să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
rămîne după ridicarea casei. În gospodărie, ne vor întîm pina gardul de uluci legați cu sîrmă, cerdacul și cișmeaua pentru udat zarzavaturile. Vom intra apoi pe ușa prinsă în balamale în odăile cu dușumea și tavan, cu geamuri, cercevele și pervaz, acoperite cu peră dele. În bucătărie se află soba și niște rafturi pentru farfurii. În dormitor, un pat cu saltea, eventual un divan, și dulapul cu fote, marame, năframe, dar și chimire. În spatele casei se mai află hambarul cu acaretul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
luptam și jucam fotbal. Eram împărțiți pe detașamente, după vârstă, de-o parte băieții, de alta fetele. Ele culegeau clopoței și alte flori sălbatice, își făceau coronițe din margarete, adunau fragi din iarba însorită. Noaptea, noi, băieții, ne adunam pe pervazul interior, neobișnuit de lat, al ferestrelor și acolo, pe placa de marmură, după draperii, începeam să ne spunem niște povești înfricoșătoare. Vorbeam despre somnambuli, care merg, noaptea prin casă cu ochii închiși, iar dacă îi trezești mor de tot și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cușetele noastre după pijamale, iar unii dintre noi dădeam la o parte marile draperii ca să ne schimbăm după ele, lăsând cu ocazia asta să pătrundă în camera lungă și albă globul topit al soarelui . Traian obișnuia să pună borcanul pe pervaz și, printre băieții goi sau pe jumătate intrați în pijamalele cu buline, rămânea îmbrăcat și visător, fixând insecta gigantică de parcă ar fi vrut s-o hipnotizeze. Coropișnița se ridica atunci și ea cu labele din față pe sticla roșie de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
toate camerele. Nu cred că mai era cineva, și în cameră plutea un aer roșu-închis, o înserare de o tristețe dizolvantă. Pe perete, o ușă uriașă, de cel puțin cinci metri înălțime, stacojie și umflată de bătrânețe. Eu stăteam pe pervazul unei ferestre și mă uitam în susul străzii după Gina, care întîrzia. Afară era la fel de trist: același aer roșu prin care treceau tramvaiele ca printr-o ceață. Ușa scorojită mă obseda. Când mi-am dat seama că Gina nu mai vine
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ea până în fundul curții, lângă gardul putred, înecat în bălării. Intram din nou în casă, la răcoare, și petreceam mult timp în holișorul gol, lung și îngust, luminat slab doar de niște geamuri mate. Stăteam acolo, în picioare, sprijinită de pervaz și numărând iar și iar petalele unei flori al cărei nume nu-l cunoșteam. Era liniște și o lumină cenușie, puteam să mă adun. Și iar în camera mea, iar în pat, sub cearceaf, cu fața la perete... Am plâns în ziua
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
împinsese ușa cu umărul și intrase încet, gheboșată, cu o farfurie cu felii de pâine și brânză. — Lasă-mă-n pace... strigă Gelu furios. Lasă mă-n pace, repetă mai încet. Se duse la geam, își sprijini o mână de pervaz și se uită afară. — Iartă-mă, îi șoptise fetei trăgându-se în marginea studioului, până când lemnul rece, muchia ascuțită îi intrase în carne. Iartă-mă, bolborosise cuprins de-o lehamite și de-o disperare atât de mare, încât nici la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cumva tratamentul colegilor e contagios. Deși, mai mult ca sigur, toată chestia ne vine de la pronosticurile și comentariile care vin din radio. E clar că iese Iliescu. Zdrobitor. Ne-a futut ca pe cîini. — Ia uite, Își rotește ochii de pe pervaz negriciosul Petcu și face semn cu mîna afară, printre zăbrele - vorbirea lui e foarte greoaie. Ă-ăăă-ă! mai exclamă el, În nici o limbă. Ne ridicăm care de pe unde stăm trîntiți și ne ducem la fereastră, ca să vedem cum alaiul electoral trece
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de nemernic, spre ce republică bananieră vrei să ne duci? a zbierat atunci un vlăjgan către televizor. Așa că, dacă ai să surprinzi soldați făcînd gesturi obscene prin spatele ofițerului (există chiar tentația de a-i scuipa În chipiul pus pe pervazul ferestrei), să nu te miri. Întîlnirea lui Hagi cu Maradona a fost declarată de comentator o remiză istorică, chiar dacă la una din ciocnirile dintre cei doi românul a Încasat un cartonaș galben. Am trăit meciul intens, era să murim de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
urcase scările în goană și intrase în camera Stellei. Cu câtva timp în urmă, Stella mutase în camera ei micuța colecție de figurine netsuke, daruri de la tatăl ei, care împodobea înainte consola căminului din camera de zi. Le înșiruise pe pervazul alb al ferestrei din fața patului ei. Și în această dimineață, George dăduse buzna în cameră, înarmat cu ciocanul, gustând cu anticipație opera de distrugere. Dar pervazul alb era gol. Se uitase prin cameră, deschisese sertarele: nimic. Micul cârd de omuleți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tatăl ei, care împodobea înainte consola căminului din camera de zi. Le înșiruise pe pervazul alb al ferestrei din fața patului ei. Și în această dimineață, George dăduse buzna în cameră, înarmat cu ciocanul, gustând cu anticipație opera de distrugere. Dar pervazul alb era gol. Se uitase prin cameră, deschisese sertarele: nimic. Micul cârd de omuleți și animale din fildeș dispăruse. Probabil că Stella, prevăzându-i furia, venise pe furiș și le luase. Le prețuia mult, ca semne de afecțiune din partea tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]