1,378 matches
-
ușa rulantă a cofetăriei Schrafft de pe Seventy-ninth Street, doamna de onoare, soțul ei și doamna Silsburn ne așteptau deja de câteva minute. Ne așteptau, mi-am spus eu, ca un amenințător trio unit. Vorbeau între ei, dar când a apărut pestrița noastră pereche, s-au întrerupt. În mașină, cu câteva minute în urmă, când parada de tobe și trâmbițe trecuse bubuind pe lângă noi, o nemulțumire comună, aproape o suferință comună, conferise micului nostru grup un simulacru de solidaritate - de felul aceleia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
face loc mai târziu într-o formă masiv detaliată, dezirabilă, cred că cititorul trebuie informat, chiar acum și, preferabil, să nu uite acest lucru până la sfârșit, că toți copiii din familia noastră erau, și sunt încă, descendenții unor lungi și pestrițe generații de comici profesioniști, cu dublă ramificație. Cea mai mare parte dintre noi, vorbind în termeni genetici, cântăm, dansăm și (vă îndoiți oare?) povestim istorioare nostime. Dar mi se pare deosebit de important - și așa a socotit și Seymour, încă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
un semn pe care Dumnezeu i-l trimitea, Însuflețind cu duhul său copacul. Frunzele mesteacănului prinseseră parcă grai. Fiecare frunză Îi vorbea pe limba ei sau poate că Înălța o rugă În miez de noapte către cer. Și stolul acesta pestriț de păsărele ce se odihnise mai Întâi În clopotnița bisericii năpădite acum ciripea de zor În ramurile unduioase, turnate parcă din argint de un meșter iscusit. Extraterestrul Își ridică ochii săi mari, umezi, din farfuria În care se mai aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
valoroase care nu se justificau de unde au avut bani să le achiziționeze, iar În final gratificați cu mulți ani de detenție!! Învăluit Într’o curiozitate bolnăvicioasă, Tony Pavone În loc să se ducă acasă unde era așteptat, se amestecă În această lume pestriță Încercând să tragă cu urechea, asistând chiar la unele afaceri mărunte. La un moment dat, se apropie de el un bișnițar nespus de elegant Îmbrăcat, radiind În jurul lui un plăcut miros de parfum franțuzesc, acest produs se putea cumpăra numai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ai dori asta, nu-i așa? — Ați provoca o scenă? — Da. — O trimit pe asistenta lui să vă Însoțească, spuse doctorul. Coborâră cu liftul, femeia În gri și domnul Sammler, și merseră de-a lungul unor holuri joase cu podele pestrițe, prin tuneluri, urcară și coborâră rampe, trecură pe lângă laboratoare și depozite. Ei bine, acest adevăr faimos de care era atât de interesat, pusese mâna pe el acum sau el pusese mâna pe Sammler. Simțea cum era distrus, ce mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe alocuri și cu toate acestea, albastrul Își croia drum printre ei precum o pînză lipită cu clei. Poate era doar o iluzie, dar pe pînza din fața mea se adunaseră tot mai mulți nori și cerul se Întunecase. Sub bolta pestriță se Întindea orașul pe care eu Îl lăsasem În urmă acum o jumătate de oră și care-și Întindea din nou brațele În așteptarea mea. Eu eram piratul care Își Îndrepta nava spre uscat, tîlharul care se căiește... Ceea ce vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
probabil unei lipse acute de fonduri a celui direct răspunzător de templu sau poate pur și simplu l-a lăsat În halul ăsta ca să nu fie nevoit să mai plătească taxe. După ce-am trecut de poartă, am văzut draperia pestriță de la intrarea În templu. De ambele părți alei cărării care ducea de la biroul de la intrare și pînă la draperie se Înșiruiseră tineri care arătau ca niște copii. Își Încălzeau mîinile la hibachi-uri. Spațiile libere dintre ei erau la fel de regulate precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
bătaie de cap, atât pentru preoți, cât și pentru stăpânirea romană. Abia îl prinseseră pe Barabas, și acum altul intra în templu și răsturna mesele negustorilor și-i lua în derâdere pe saduchei și încălca Legea!? Era prea destul! Lumea pestriță a Ierusalimului se pregătea să-l înghită pe Iisus, un alt învățător alături de atâția alții, o altă sectă, într-un oraș sătul de secte și relativism. Și El a simțit asta, întorcându-se într-o seară din oraș, umblând singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
iubire - era un adevăr copleșitor, un miracol ceresc. Fără iubire ești „aramă sunătoare și chimval răsunător”, zice cartea la Corinteni, 1:13, adică nimic, și noi știm asta, domnu’ coleg. Numai că la Ierusalim propovăduirea Adevărului era înghițită de marea pestriță de profeții, învățături, cabale și utopii sociale, strigate în toate limbile, pe la toate răspântiile. Adevărul nu se impune prin simpla lui spunere; ca să lucreze, ca să schimbe viețile, el cere sacrificiu exemplar. De zece ani de când predai limbă și literatură, le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mult mai adecvați, își țeseau alte rețele de solidaritate la intersecția banilor cu puterea. Practic atunci s-au separat „speciile”. Și chiar dacă „fraierii” s-au mai dezbinat și înstrăinat adesea unii de alții, ei au rămas în aceeași specie (extrem de pestriți interior) și, uneori, când sunt striviți de „ceilalți” (mult mai omogeni, de altfel), își mai aduc aminte cu nostalgie solidară despre comuniunea de mai an. Însetează după ea. Adesea o și refac. E drept ce ai spus tu, Mircea. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
uriașe despre care mai să crezi că sunt SF. Pe ceruri defilau avioane cu reclame despre cină la malul gârlei sau în croazieră. Existau și locuri tip Eforie Nord și Techirghiol pline de buticuri și de kitschuri, ultraînghesuite, cu lume pestriță și muzici proaste. Existau și locuri ca acela ales de noi, o mică poezie pentru semiboemi și existau plajele private la care se ajungea prin tunele subterane, de la palatele miliardarilor americani. Luxe, calme et volupte! 15 ianuarie Ziua lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și răcni la un țânc numai de o șchioapă, care se prăjea la soare: —Mă, tătuță, mă! fuga la neică Marin, mă! Până ce-mi duse calul în șopron, până răcni la muiere: „U! Ano, fă! rupe gâtul la găina a pestriță!“, până intră în odaia scundă, afumată, cu zâmbetu-i frățesc, Marin pușcașul sosi, cu băiatul ca un mânz după el. Uite-l, ăsta-i! zise mândru Sandu, și întinse mâna spre om. Pușcașul, scund, lat tare în spete, cu obrazul uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
deasă de oameni care se țesea de colo până colo, prin fierbințeala cea mare a soarelui, cu larmă nedeslușită de glasuri. Săteni cu fețele liniștite, cu muierile și cu copiii după dânșii, se purtau încet spre comedii, unde urlau paiațe pestrițe, ridicate pe podiște de lemn, deasupra mulțimii care se grămădea în juru-le cu gurile căscate. Negustori cu ochii mici și ascuțiți vorbeau aspru, din gâtlej, cu palmele întoarse în laturi, de o parte și de alta a bărbilor. Câte-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
amestecate și femei, cu broboade și polci cafenii. Ele erau mai triste și mai negre la față, și tăceau zdrobite de munca zilei. În dosul perdelei de stuf focul ardea vesel și vioi, împrăștiind fantasticele-i zbateri peste îngrămădirea aceasta pestriță. Un băietănaș slab și cu gâtul lung trăgea din când în când dintr-un maldăr uriaș mănunchiuri de stuf și le zvârlea pe foc. Moș Nastase și Niță Lepădatu se cinchiră la pământ. Un slujbaș al curții tăpșea mămăliga c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se apropiau. Muzicanții din amintirile mele, poate? Dar de ce erau aduși cu un asemenea tărăboi? Uimirea mea a fost, vai! de scurtă durată; spațiul pieței se însuflețise dintr-odată, ca în plină zi, năpădit fiind de o gloată smintită și pestriță care umplea văzduhul cu zbieretele ei. Cum să nu te cuprindă frica? Am strigat de la fereastră pe un bătrân care alerga mai încet decât ceilalți. Se opri și-mi înșiră pe limba lui câteva vorbe gâfâite. Când văzu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
scrisori primite de la otoman, care punea la îndoială zelul religios al lui Kansoh. În fruntea interminabilului alai al sultanului înaintau cincisprezece șiruri de cămile împodobite cu ciucuri împletiți cu fir de aur și alte cincisprezece împodobite cu ciucuri din catifea pestriță; apoi venea cavaleria, marșul ei fiind deschis de o sută de bidivii acoperiți cu valtrapuri din oțel încrustat cu aur. Mai departe se puteau vedea litierele așezate pe catâri acoperiți cu învelitori din mătase galbenă, pentru transportul familiei regale. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în minte, zi și noapte. Era convins că, nu peste multă vreme, urma să-l vadă pe Vitellius mort la picioarele sale, așa cum mureau acum gladiatorii în arenă. Avea să-și dedice toată energia misiunii sale, își promise, privind mulțimea pestriță ce aștepta intrarea lui Salix și a lui Skorpius. Valerius se opri. Văzuse profilându-se printre copaci, sub cerul înnorat, zidurile cenușii ale amfiteatrului. Dinspre ele răzbătea vacarmul mulțimii. Îl auzise de departe, de când pornise pe drumul ce ducea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și i-o dăruise lanistului Manteus ca sediu pentru Ludi. Zări poarta de la intrare și zidul năpădit de plante agățătoare. Nu avea ferestre. De-a lungul lui erau mai multe santinele. În fața porții, sub copaci, se zăreau mai multe tarabe pestrițe. Acolo se vindea sângele rețiarilor uciși în arenă, despre care se credea că e un bun leac împotriva epilepsiei; se vindeau pumnalele pătate de sângele gladiatorilor, folosite ca amulete pentru fertilitatea căsătoriilor; se vindeau încălțările uzate, armele distruse și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
atingă! Ține-o cât mai departe... Așa că am încuiat costumul la loc, înapoi în celulă, alături de ceilalți complici la crimă, bine închis peste noapte, departe de mine. * Dar lipsește ceva și din prezent. Nu ești tentat să crezi asta? Mobilă, pestriță și plină de șarm, viața mea arată bine - oricum, pe hârtie - dar cred că am căzut cu toții de acord că am o problemă. Nu e așa? Și atunci despre ce e vorba? Fraților, faceți ce trebuie și ajutați-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ceară. Bunicuțe, copilași, excremente, închisori, porci și câini. O, lume, o bani. Bănuiesc că există oameni care doresc așa ceva. Bănuiesc că există oameni cărora le place așa ceva. Cererea și oferta, forțele pieței. Noi, cei de pe Pământ, suntem un echipaj foarte pestriț, la care două danturi sau două seturi de amprente digitale nu seamănă între ele. Aici, pe Pământ, suntem de toate neamurile. Suntem fel de fel și n-avem nici un strop de rușine, nici un dram de rușine. Fiecare e foarte hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
hrănit de oricine se nimerea prin preajmă atunci când îi era foame și găzduit de oricine se nimerea prin preajmă atunci când era obosit. Tocmai de-a lungul drumului său își croiau cale Virgil Jones și Vultur-în-Zbor, îndreptându-se spre comunitatea cea pestriță. Când au trecut pe lângă ferma retrasă, Vultur-în-Zbor și-a simțit pulsul accelerându-i-se. Luminile străluceau la ferestre de după perdelele subțiri ca niște insule calde, unde călătorul și-ar putea găsi adăpost. A privit plin de entuziasm înspre Virgil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
gata să plesnească a lui Vultur-în-Zbor au răsărit și alte enigme. Pe platoul Axona nu existase o valoare de schimb comună; dar aceea fusese o societate născută și educată pe principiile traiului în comun. Era extraordinar cum o adunătură așa pestriță, cum era cea a locuitorilor din K, oameni atât de diferiți unii de alții, reușea să accepte cu atâta ușurință manifestă o formă similare de trai în comunitate. Putea oare un om precum Flann O’Toole, individ agresiv și dornic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
niște infractori, deși nu comiseserăm nimic ilegal. Casa lui Grimus se află într-o zonă periferică și mizerabilă din extremitatea sud-estică a orașului. E la fel de murdară pe dinăuntru ca și pe dinafară și e împânzită cu o mulțime uimitor de pestriță de obiecte și cărți. Are aici nenumărate păsări împăiate și mărturii culese din numeroase călătorii. Peste tot sunt și imagini - orientale, cred - iar tema preponderentă este ornitologia. Grimus este interesat de păsările mitice și atunci când vorbea, părea să aibă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
retrăgea, îndreptându-se spre mica ei carapace. Vultur-în-Zbor strigă în urma ei: — Unde e Grimus? Așteaptă, îi spuse ea și închise ușa. Indianul auzi sunetul scos de un zăvor închis. Zgomote. Un șir de zgomote neobișnuite și tulburătoare. Vuietul, asurzitoarea sporovăială pestriță a păsărilor și scârțâitul. — Ți-e bine? întrebă el. Media era întinsă pe pat, acoperindu-și urechile cu mâinile, și se străduia să țină la distanță această lume nouă și înfricoșătoare. E o femeie plină de energie dar e gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
întreg arsenal de bombe, ascuns sub văluri. Pe piedestale. — A doua parte a Dansului, ciripi Grimus, este un Dans al Vălurilor. Prin care Mare Parte Din Ceea Ce Este Minunat Se Dezvăluie. Stătea lângă primul piedestal, ca o bufniță profesorală și pestriță. — Dincolo de personalitate, se ascunde esența, continuă el. Metafizicienii din Oxyput VII au elaborat un dispozitiv pentru detectarea acestei esențe. Am făcut rost de unul într-una din călătoriile mele. Se bazează pe un concept simplu, conform căruia Esențele sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]