1,249 matches
-
să locuiesc într-o astfel de cămăruță, rotundă, cu patru ferestre ogivale. Pe jos era parchet, care mirosea a lemn lustruit cu palux. Un covor persan minuscul, tocit până devenise aproape străveziu, dar plin de minunate arabescuri, abia acoperea un petic de podea. "Buhara alb, veritabil, vechi de trei secole", ne spuse Egor, care-și pusese palma imensă pe capul lui Marcel, ca și când ar fi luat un măr dintr-un paner. Un scrin, de asemenea vechi și cu intarsii de fildeș
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bagajul". Eram atât de tristă, încît n-am băgat de seamă că tanti Aura îmi pusese într-o sacoșă mare toate schimburile. Mi-am luat și eu lucrurile la care țineam acum cel mai mult: oul l-am înfășurat în petice de stofă și l-am pus în cutia de pantofi, împreună cu scoica și fila de calendar. Mătușa ne-a condus până la poartă, cu veșnicele ei zâmbete cu gura până la urechi, cu gesturile ei de exagerată amabilitate. Am luat-o în josul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
timp, apoi întoarse hotărât spatele și se îndreptă, încercînd să grăbească pasul, către lanul de porumb unde se ascunseseră - dar cînd? cînd? În ce viață?... Mircea Eliade PELERINA I Îl recunoscu de departe. Purta aceeași pelerină scurtă, învechită, cu două petice simetric și provocator cârpite pe umeri, ca și cum ar fi vrut să ascundă urma epoleților. Dar Pantelimon știa acum că pelerinele cu epoleți nu făcuseră parte din uniformele armatei române; cel puțin nu în secolul nostru, îl asigurase Ulieru. Se vor
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Dar Pantelimon știa acum că pelerinele cu epoleți nu făcuseră parte din uniformele armatei române; cel puțin nu în secolul nostru, îl asigurase Ulieru. Se vor fi purtat altădată, poate în epoca feudală. Și, dacă s-ar putea dovedi că peticele ascund cu adevărat urmele epoleților, adăogase Ulieru, după o pauză, vreau să spun: dacă s-ar putea dovedi, cu mijloace moderne, științifice, atunci ar fi grav!... Se întrerupse și-l privise lung. - De când îl cunoști? - Eu? Nu-l cunosc. Habar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
moderne, științifice, atunci ar fi grav!... Se întrerupse și-l privise lung. - De când îl cunoști? - Eu? Nu-l cunosc. Habar n-am cine e, nici cum îl cheamă. Ți-am vorbit de pelerina lui pentru că m-au impresionat cele două petice. Ți-am spus: păreau cusute exact pe umeri, ca niște epoleți... - Destul de suspect, îl întrerupse Ulieru. Și, dacă s-ar putea dovedi cu precizie, prin mijloace științifice, ar putea fi chiar foarte grav. Cred că înțelegi de ce... Pantelimon înălțase încurcat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
doar de două sau trei ori, ieșind de la alimentara Mătăsari. El ieșea și eu mă îndreptam spre intrarea B. Mă duceam să cumpăr niște mezeluri... De data aceasta micșoră pasul ca să-i poată privi cu atenție pelerina. Nu se înșelase: peticele erau cusute exact pe locul și pe măsura epoleților: Poate privirile sau zâmbetul lui îl încurajase, pentru că se opri brusc la un pas de el. - Vă rog, dacă nu vă supărați, îmi puteți spune în ce an suntem? - Nouăsprezece mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îl întrebă, de când îl cunoști pe Zevedei? Pantelimon înghiți cu greu și-și trecu pachetul în cealaltă mână. - Nu-l cunosc. Nici nu știam că-l cheamă Zevedei. L-am zărit de vreo două, trei ori, și m-au frapat peticele de la pelerină: parcă ar fi fost cârpite pe locul epoleților. Dar, cum spune directorul nostru, tovarășul Ulieru, armata română n-a cunoscut pelerine cu epoleți. De aceea e suspect... Poate, în epoca feudală... - Lasă epoca feudală, îl întrerupse celălalt. De ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
suspect... Poate, în epoca feudală... - Lasă epoca feudală, îl întrerupse celălalt. De ce spuneai că e suspect? - Pentru că, așa cum spune tovarășul Ulieru, dacă s-ar putea dovedi cu certitudine, prin mijloace științifice, vreau să spun, dacă s-ar putea dovedi că peticele au fost cârpite pe locul epoleților, atunci pelerina este sigur furată de la Muzeul Armatei. - Asta e altă mâncare de pește, vorbi celalt scoțîndu-și pachetul cu țigări. Lasă în pace Muzeul Armatei. De când îl cunoști pe Zevedei? Pantelimon își trecu pachetul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de felul meu, dar... Pantelimon își plecă umerii, și se lipi de zid. - Directorul nostru, de la administrație, tovarășul Ulieru, mi-a atras atenția și mi-a spus: Dacă s-ar putea dovedi cu precizie, prin mijloace științifice moderne, că în locul peticelor... - Bine, bine, asta mi-ai mai spus-o. Dar de ce Muzeul Armatei? - Tovarășul director, Ulieru, spunea că e grav, pentru că era o piesă de muzeu. Cu alte cuvinte, era o piesă furată de la Muzeul Armatei. Celalt își scoase țigara și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ghinion! exclamă după un răstimp. Se apropie de bordura trotuarului și scuipă, cu furie, de mai multe ori. - Mare ghinion! Și pentru mine, că am fost trimis la Slatina, și pentru d-ta, că te-a interesat o pelerină cu petice în dreptul epoleților, și ai intrat pe mâna lui Năstase. Orice am face de aici înainte, suntem amândoi suspecți. Ai văzut pe Petrescu Doi? A mai venit vreodată la dumneata, așa, din senin, la ora prînzului? - Nu cred. - Asta, pentru că m-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să acosteze oamenii în fața alimentarei Mătăsari, pe care o știe sub supravegherea d-tale, să-i acosteze și să-i întrebe în ce an suntem, aducând deci vorba despre exemplarele apocrife? Și ce sens ar avea pelerina lui cu două petice cusute pe locul epoleților? Nimeni din toți cei care l-au întîlnit vreodată și l-au văzut vorbind despre exemplarele din anul 1966, nimeni nu-l mai poate uita. Omul se poartă ca și cum ar vrea să atragă atenția asupra lui
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ridică încurcat din umeri. - Dar să lăsăm asta, continuă Pantazi. Ce mi se pare senzațional este că ai reușit să dezlegi codul datorită pelerinei lui Zevedei! Pentru că, nu e așa? ai mărturisit chiar de la primul interogatoriu că te-au impresionat peticele cusute în dreptul epoleților. Pantelimon începu să se miște stânjenit pe bancă. - Dacă n-ar fi fost peticele, Zevedei nu te-ar fi oprit în fața alimentarei Mătăsari, ca să te întrebe în ce an suntem, și, astăzi, d-ta ți-ai fi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ai reușit să dezlegi codul datorită pelerinei lui Zevedei! Pentru că, nu e așa? ai mărturisit chiar de la primul interogatoriu că te-au impresionat peticele cusute în dreptul epoleților. Pantelimon începu să se miște stânjenit pe bancă. - Dacă n-ar fi fost peticele, Zevedei nu te-ar fi oprit în fața alimentarei Mătăsari, ca să te întrebe în ce an suntem, și, astăzi, d-ta ți-ai fi văzut liniștit de treabă, în laboratorul d-tale. N-ai fi devenit obiectivul nr. 1 al câtorva
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
exclamă ridicând brusc mâna în aer, parcă-ar fi voit să-i arate scobitoarea pe care tocmai o scosese din buzunar. Am citit și recitit toate stenogramele, doar voi afla de ce s-a hotărât să poarte pelerina asta... - Cu două petice cusute în dreptul epoleților, preciză Pantelimon. - Epoleții fuseseră smulși la descinderea din noaptea aceea, când a fost arestat. Dădusem instrucțiuni să se caute valută, dacă s-ar fi găsit, ar fi fost implicat în alt pcoces, și ar fi luat pedeapsa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
holbați la perete și mai făcea târș-târș de colo-colo. Toată viața fusese strânsă la pungă, da acu, ce-o fi fost și-n capu ei, că luase obiceiul să strângă de pân casă tot ce găsea : bucățele de pâine, și petice, și hârtiuțe, și dopuri de sticle, și scobitori... Ce nici nu ți-ar fi trecut pân cap, ea aduna și strângea într-o boccea, își făcuse, așa, o bocceluță și o pitea. Ea știa unde-o pitea, de nu o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atunci când s-a văzut baba fără nepotă-su, de focu lui s-a ramolit și de necaz c-a ajuns la mâna lu gineri-su. C-altfel ce să fi fost în mintea ei, de aduna tot ce găsea pân casă : petice, scobitori, dopuri, oase de la mâncare ? Le strângea așa, făcea o boccea și-o pitea, să plece cu ea în lume... Oricât se ramolise, tot știa c-ajunsese la mâna lu gineri-su și știa că de la unu ca el n-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am zărit ! Jorj Ioaniu, care din întâmplare se afla prin apropiere, a propus să-l împușcăm ca să nu se mai chinuiască și ne-a oferit, în acest scop, ordonanța sa. Te asigur că nu exagerez cu nimic, arăta oribil ! Numai petice de blană și carne vie, și mieuna, și se tăvălea pe jos de durere... în casă se făcuse o halima... Și presupun că el, pricepând, cu instinctul animalelor, că soarta îi este amenințată, în timp ce noi încă nu ne deciseserăm, a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care se putea sprijini; era ca și cum ar fi încercat să meargă în pumni. Reuși cu chiu și vai să se ridice, ținându-se de speteaza patului, apoi se târî până la fereastră și dădu la o parte draperiile. Soarele strălucea peste peticul de grădină al lui George și peste un plop pe care-l plantase Stella când... Doamne, ce plină de suferință e lumea asta! Copacul era acum înalt și plin de muguri lucioși. Soarele strălucea și peste mica priveliște verde, triunghiulară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ici-colo, când norul de abur alb era destrămat de vântul pișcător dinspre răsărit. Brian, Gabriel și Adam se aflau pe promenadă și priveau pe fereastră. Tocmai sosiseră. Fereastra era aburită, dar fiecare dintre ei o ștersese în dreptul său, creînd trei petice rotunde de geam curat, la diferite niveluri, prin care priveau la scena încețoșată de afară. În spatele lor, câțiva localnici ședeau la măsuțe și beau cafea. De câte ori intra în Institut, Gabriel simțea o curioasă excitare viscerală, deși venea aici aproape zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care o făcea piciorul ei îndoit sub pătura cadrilată, se simțea total înstrăinată de realitatea ei obișnuită sau poate își dădea seama că, în ultima vreme, nu mai existase pentru ea o realitate obișnuită. Privea peste capul lui Brian la peticul de grădină, la șipcile încrucișate ale gardului, la cele câteva narcise galbene, oribile, care tremurau în vânt. Îi venea să plângă. Își înălță capul și își pironi privirile pe un punct fix întrebându-se ce naiba căuta ea, ea, în locul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
voce curios de emfatică în care se amestecau engleza academică cu accentul american și cu rămășițe din ennistoniana mamei lui. — Bine, răspunse George. Rozanov, scărpinându-se și scobindu-se în urechea cărnoasă, se îndreptă spre fereastră și se uită la peticul de grădină din spatele casei, unde tatăl său plantase un măr. Alte gânduri, momentan alungate, i se înghesuiau din nou, obsesiv, în minte. George își luă curajul în mâini și se scutură ca un câine. Făcu un pas înainte. Nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în caz că John Robert ar prefera să lucreze în camera de jos. Parchetul superb, pe care papucii lui Alex patinau molatic, era acum acoperit cu carpete; carpete geometrice, persane, pe care le adusese de la Belmont, covorașe de lână și scoarțe din petice, cumpărate de mama lui Alex la sfatul arhitectului decorator, care găsise că se potrivesc foarte bine cu Papucul. Pe pereții zugrăviți într-un alb-albăstrui, atârnau câteva gravuri în lemn reprezentând sălcii plângătoare, curbate. Domnea o tăcere intensă, dincolo de care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
hăurile dintre talazuri, întunecoase și înfricoșătoare și văduvite de un cățel pierdut. Cascada de spumă împrăștiată de vânt îl orbea. Epuizarea îl prinse în gheare, odată cu jalea, remușcarea, groaza, dorul chinuitor după prețioasa făptură pierdută. Speranța îl amăgea mereu cu petice de spumă albă, printre valuri. Începu să scoată țipete isterice. Își spuse: „Am nevoie de ajutor, trebuie să-i fac să vină!“. Porni să înoate, cu îngrozitoare încetineală, îndărăt, spre țărm. Emma lăsă fetele să i-o ia înainte. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
te rog... Mă duc să văd ce înseamnă toată treaba asta. Dar ai să vii înapoi, nu-i așa, te rog... George dispăruse însă și nu o mai auzi. Storurile Papucului, coborau acum, unul câte unul obturând lumina care scăldase peticul de pajiște. Afară se porni un murmur dezaprobator, urmat de râsete. Tom alergă spre casă. Hattie, întinzându-și brațele ca să tragă storul din camera de zi, strigă înspăimântată văzând o față ivindu-se de cealaltă parte a geamului. Tom bătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dacă el pleacă? — Vom trăi și vom vedea. — Dumnezeule, vrei să te răzbuni pe George? Nu poți să-l ierți, asta-i? Sau încă mai aștepți... ca ceva să se întâmple...? Stella, care notase ceva, îi întinse lui Brian un petic de hârtie. — Ce-i asta? — Adresa doamnei Sedleigh. Sau poate că o știi? — Dumnezeule, nu mă duc acolo. Atunci mai bine du-te acasă. Probabil că Gabriel e îngrijorată. Brian plecă, înjurând. Se simțea beat. Își spuse: „E o vrăjitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]