8,421 matches
-
s-a lansat volumul „Acvariul cu fâțe” ș autor Nicolae Bălașa. Festivitatea s-a desfășurat sub forma unui spectacol cultural bine regizat, sub patronajul conducerii Teatrului Elvira Godeanu, a domnului director Marian Negrescu. Seara a început cu un recital la pian susținut de către pianistul gorjean, Florin Berculescu, apoi au prezentat autorul și cartea cei menționați anterior. S-a recitat poezie din Marin Sorescu, s-a jucat un fragment din „Ieșirea în lume” ș spectacol gândit după ciclul La Lilieci. Spre finalul
Lansare de carte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/82_a_221]
-
Ada Brumaru La pian: Mihaela Ursuleasa Evoluția copiilor-minune rămâne, la timpul copilăriei lor, o perspectivă enigmatică. Pe Mihaela Ursuleasa am ascultat-o la Brașov pe când avea mai puțin de opt ani, vârsta debutului ei la București. Cânta un concert de Mozart: suspendată pe scaun
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
pentru ea însăși, o menține cu elan câtă vreme îi durează ardoarea în măsuri scrise pentru a trece, cu ușurința celui căruia sunetele i se nasc din memorie sau invenție proaspătă, la o altfel de confesiune. Cele Trei piese pentru pian sunt din ultimul an al existenței lui Schubert. Mihaela Ursuleasa le aude "împreună". Amploarea, complicațiile de scriitură atestă faptul că omul inspirației, al ideii imediate, evita modelele lirismului său spontan. Ceea ce era cândva instinct muzical, la mica pianistă nu și-
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
pianistică. Motiv pentru care ele se cântă rar. Interpretarea, așa cum a fost ea acum, unitară într-un lanț de discontinuități frapante? O operă de recreație. De aceea evocam la începutul acestei încercări de a o povesti pe Mihaela Ursuleasa la pian, originalitatea ei. A venit apoi Sonata în fa minor de Brahms, după un Schubert vizionar, după un Schumann profetic. Lupta cu materia muzicală trebuie să adopte o altă strategie. Nu se regăsește aici interdependența tablourilor variate ci dimpotrivă pledoaria vehementă
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
hotarului în care sunetul se risipește în tăcere), tot astfel ne despărțim de acel recital, după Barcarola de Chopin. Pentru a regăsi, în seara următoare, alături de... Horia Andreescu și Orchestra Națională Radio ...pe Mihaela Ursuleasa în Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră de Bela Bartók. Ultima creație a lui Bartók: declinul fizic și restriștea morală se convertesc într-o seninătate deplină. Cântecul și mai ales dansul, dansul-joc sunt condensate în teme și formule armonioase: muzică populară - muzică de artă complexă
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
fost Academic Jazz Band, reprezentând clasa de jazz condusă de Romeo Cosma la Universitatea de Arte "George Enescu" din Iași. Rețineți aceste nume, aducătoare de lumină în semiobscuritatea lăsată de plecarea în străinătate a atâtor colegi de generație: Răzvan Boroda/pian, Dan Saghin/bas, Lucian Maxim/baterie, plus solista vocală Luiza Zan. Binevenită programarea în aceeași seară a recitalului dat de big band-ul Landshut - dirijor, Martin Stefani - o demonstrație concludentă că astăzi Germania dispune de o adevărată "bază de masse
Festivalul de Jazz de la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/15774_a_17099]
-
evocă repertoriul nonșalant al anilor'60, când la putere erau chitara electrică și orga Hammond. Acest cuplu instrumental e resuscitat de organistul Korinek, împreună cu ghitaristul american de blues Rennie Trossman, susținuți de profesioniști precum Vladimir Kulhanek/bas și Jan Knop/pian. Prin contrast, Harold Rubin Quartet din Israel preferă fluxul improvizatoric liber, preponderent atonal, coordonat de un venerabil om de cultură. La aproape șapte decenii de viață clarinetistul/ poetul/ arhitectul Rubin cooperează cu trei tinere talente ale scenei alternative din Tel
Festivalul de Jazz de la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/15774_a_17099]
-
In Blue de George Gershwin - beneficiind de competentul aport solistic al pianistului Dan Mizrahi. În același ambient orchestral, mezzosoprana Liana Podlowsky a interpretat trei arii ale compozitorului american. A urmat trio-ul de maximă combustie estetică alcătuit din Wlodek Pawlik/ pian, Cezary Konrad/ baterie și Pawel Panta/ bas. Cei trei muzicieni polonezi își convertesc solidele cunoștințe academice în peisaje sonore cuprinzătoare/ surprinzătoare. Ei nu se tem să asimileze o vastă moștenire muzicală - de la Chopin, la Monk sau Jarrett -, atâta timp cât influențele sunt
Festivalul de Jazz de la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/15774_a_17099]
-
este de fapt o machetă la scara 1:1 inspirată din Muzeul Satului care, datorită turnantei Naționalului, se învîrtește și-și arată toate fațetele: prăvăliile, curțile din mai multe unghiuri, veranda spiritualizată prin amplasarea, bizară oricum, a unei pianine - sau pian cu coadă, nu mai țin bine minte. Muzica, și ea, completează și susține, triumfal, incursiunea în viața satului, altfel un tîrg provincial: Hora Staccatto. Din păcate, nici una dintre interpretări nu va impune spectacolul în memoria, fie și subiectivă, a teatrului
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
oglinzilor să umbli ușor cu buretele și cu cîrpa pentru a nu tulbura și pentru a nu îneca obrazul ei dormind în fundul apelor de cristal�) contrastează strident cu detaliile morbide din prezentarea aceluiași doliu (păstrarea cozilor chihlimbarii ale moartei pe pian, sub un geam de cristal). O corespondență stranie se stabilește între poezia hipersensibilă a marelui oraș melancolic și spaima de viciu, de păcat a locuitorilor săi, ale căror trăiri interioare sînt prizonierele unor constrîngeri religioase mai vechi și mai negre
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
conflictul maestrului Dan Grigore (solist) cu, poate, maestrul Mircea Badea (acordor). ADEVĂRUL, singurul ziar care s-a aplecat asupra acestei chestiuni pînă la capăt, își informează cititorii că deoarece Dan Grigore nu vrea cu nici un chip să cînte pe un pian acordat de Mircea Badea, iar Filarmonica nu acceptă ca pianistul să-și aducă acordorul care îi convine, Dan Grigore a părăsit Filarmonica. Cronicarul e gata să admită că Mircea Badea e un maestru al acordajului și că solistul Dan Grigore
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16151_a_17476]
-
o aristocrație cu rădăcini adînci și o intelectualitate care gustase deja din scepticismul modernismului. Pe străzile orașelor din Rusia sovietică, distinsul britanic descoperă tramvaie și troleibuze supraaglomerate, din care oricînd se poate prăbuși fatal un călător, oameni dispuși să vîndă piane și covoare scumpe pentru un braț de lemne, țărani care sosesc zilnic la Leningrad, în căutare de slujbe, de bani, de mîncare. Intelectualii pe care îi cunoaște sînt adeseori temători de contactul cu un străin, naivi, patetici într-un fel
Isaiah Berlin în Rusia sovietică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16263_a_17588]
-
burg mirosind a poveste și a vechime... Și mă jucam. Nu cu păpuși, ci cu sunete, desene și cuvinte. Îi datorez tatălui meu (I. Cassian-Mătăsaru, cunoscut traducător, n. I.R.) pasiunea pentru muzică, poezie, pentru limba română. Mă jucam cântând la pian, desenând, scriind poezioare. Într-un moment de proastă inspirație, părinții m-au numit Renée-Annie, dar imediat m-au strigat "Nina", încât mi-am auzit bizarul nume mic de abia în clasa întâia primară, strigată în catalog. Am avut o copilărie
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
cerut azil politic decât peste un an și jumătate, nedorind să mă rup cu totul de țară. Când am făcut-o totuși, au urmat imediatele și previzibilele consecințe. Mi s-au confiscat toate bunurile: mobile, haine, tablouri, manuscrise, partituri, covoarele, pianul etc. În apartamentul meu s-a mutat șeful Spațiului locativ de la Securitate. După Revoluție, am recuperat pianul, câteva tablouri, câteva cărți lipsite de importanță, din atâtea mii, volume excepționale, multe de neînlocuit. În America, am supraviețuit datorită unor burse, dar
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
Când am făcut-o totuși, au urmat imediatele și previzibilele consecințe. Mi s-au confiscat toate bunurile: mobile, haine, tablouri, manuscrise, partituri, covoarele, pianul etc. În apartamentul meu s-a mutat șeful Spațiului locativ de la Securitate. După Revoluție, am recuperat pianul, câteva tablouri, câteva cărți lipsite de importanță, din atâtea mii, volume excepționale, multe de neînlocuit. În America, am supraviețuit datorită unor burse, dar mai ales grație generozității prietenilor. (Cu poezii și compoziții muzicale nu se poate face un "living", cum
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
de Saint-Pierre cultivă un suspense pare-se demult uitat de cinemaul contemporan. Excepție fac cineaștii din Extremul Orient sau Orientul Mijlociu, care au redescoperit acest tip de discurs aparent atemporal. Ei îl exploatează cu succes, începînd cu filmele unei Jane Campion (Pianul, printre ele) și continuînd cu peliculele mult mai frecvent premiate decît cele din Europa ori SUA, la festivalurile internaționale din ultimele decenii. Critica franceză în derivă, spre a ne limita la ea, strivește însă uneori aceste evoluții virtualmente salvatoare, crezînd
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
a activității sale diplomatice. Culmea, tocmai Charlottei îi este dat să descopere corpul neînsuflețit al lui Breitmeier. Vrînd să-i facă acestuia o vizită, îl află căzut la pămînt, într-o baltă de sînge, în vreme ce acordurile dramatice ale concertului pentru pian și orchestră numărul 1 de Ceaikovski (de pe o înregistrare pe disc compact, cu volumul dat la maximum) sporesc caracterul sinistru al tabloului. Breitmeier, deloc iubit de restul colegilor săi, era un mare meloman și animator cultural la televiziunea română. Soția
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
de inovații, care se transformă însă de îndată ce postelnicul se însoară cu demoazela Agăpița, suflet al vremurilor noi, chiar dacă nu citește romanțuri sau "povești a lui Hoffmann ce te umple de fiori la lumina searbădă a lampei", nu cântă Beethoven la pian și nici nu scrie versuri în stilul lui Victor Hugo. în schimb, Agăpița "iubește frumusețile naturei", și, "privindu-și florile, citește pe Émile a lui Rousseau". în primul paragraf din Émile, Rousseau numea copacul ciuntit după gustul proprietarului său o
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
au mai cizelat între timp. Nu mai ține. Or să-l pomenească ei mult și bine pe șolticul domn Amedeu... Orchestra își face acordajul, sala - în rumoare - e plină. E un program de zile mari: Chopin, cu o japoneză la pian. Intru și, pe pasajul din mijloc, vine spre mine colegul O. Patetic și exaltat, comme d'habitude. Te felicit!... începe el sonor, ca să fie auzit. (M-aș mira să mă felicite, în public, pentru vreo expoziție, pentru vreo proză, ceva
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
Ca să rup tăcerea, îi laud Ilenei clătitele. Surîde cu tristețe, fără să comenteze." O poveste, așadar, cu before and after. Un șir de consolări nereușite, o "terapie" prin amintiri depănate în șoaptă. Despre soarta mobilelor din casele de altădată, despre pianele Bösendorfer sau Blüthner, ai căror pasionați cunoscători nu mai sînt. Și, mai ales, despre "tipicul" pierdut al scrisului. E, Steaua fiecăruia, căutarea neliniștită a locului bun. Obiectele păstrate dintr-o viață rostuită îngînă, încă, "muzica" lor, bruiată din ce în
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
lătrat atât de asurzitor, încât e neapărat nevoie să-ți astupi urechile. E un fel de lătrat venit din interior de casă, deci care are și-un ecou aparte. Ecou de iad. într-alt Palat din acesta există însă un pian la care nu cântă nimeni. Nici atunci când vin stăpânii la revelion și nici atunci când vin special să-și pupe câinii. Ei bine, la acel pian, cântă cine credeți? Cântă un câine buldog, urât, teribil de urât, cu fălci ca de
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
și-un ecou aparte. Ecou de iad. într-alt Palat din acesta există însă un pian la care nu cântă nimeni. Nici atunci când vin stăpânii la revelion și nici atunci când vin special să-și pupe câinii. Ei bine, la acel pian, cântă cine credeți? Cântă un câine buldog, urât, teribil de urât, cu fălci ca de hipopotam, bătrân, șleampăt, singuratic, dar care este înzestrat cu ureche muzicală. Nemernicul se așează cu labele din spate pe-un scaun plușat, dar apasă pe
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
cine credeți? Cântă un câine buldog, urât, teribil de urât, cu fălci ca de hipopotam, bătrân, șleampăt, singuratic, dar care este înzestrat cu ureche muzicală. Nemernicul se așează cu labele din spate pe-un scaun plușat, dar apasă pe clapele pianului cu labele din față. Și se-aude ce se-aude.
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
aproape în același timp cu Regele Carol I. Casa se află și acuma, la capătul actualei străzi "Pictor Verona". Camerele mari erau închiriate unei societăți agricole. Fostele locuințe de servitori fuseseră frumos amenajate pentru mine.Aveam de toate: pat, mobile, pian. Buna mea mamă, avusese grijă... Era plăcut. Jenică Țuculescu venea zilnic. Se întâmpla să mănânce la mine. Mă anunța zicând: " Vin la o conopidă". Pe vremea aceea, cel mai ieftin zarzavat: mi se dădea zilnic conopidă. În afară de acestea, au fost
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]
-
originală de a pune în practică vechea învățătură "Carpe diem!": "Udatul florilor la ceasul înserării argintat/ de sunetele clopotului bisericii romano-catolice/ clipe lungi petrecute în etajul cărților/ o sonată de Telemann eventual o sonată/ de Mozart (cu Clara Haskil la pian)// ce ți-ai putea dori mai mult bătrînețe?" (p. 488) Publicarea acestei foarte consistente antologii din lirica lui Petre Stoica repune în discuție plasarea în canonul românesc a acestui foarte interesant reprezentat al "generației șaizeciste". n Petre Stoica, Carnaval prenocturn
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]