1,060 matches
-
I. Ghica (1847-1911), diplomat, cu studii la Paris. A intrat în diplomație în 1874, ca secretar al agenției diplomatice române de la Constantinopol. Mai târziu va deveni ministru plenipotențiar al României la Berlin (1888), apoi la Paris (1896). Elena Teodorini (1857-1925), pianistă și cântăreață de operă originară din Craiova, cu studii la Conservatorul din Milano. Mai târziu (1900), după o carieră muzicală internațională, avea să devină profesoară de canto. Alexandru Orescu (1817-1894), arhitect cu studii la Berlin, Paris și München. Din 1864
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
, (pseudonim al lui Oreste Georgescu; 25. X. 1891, Zimnicea - 6. I. 1918, București), poet. Este fiul Elenei (n. Costovici), femeie cultă, care cunoștea foarte bine germana și franceza și era o meritorie pianistă, și al lui Ghica Georgescu, intendent la Spitalul de Copii din București. La București O. absolvă în 1902 Școala Primară „Gh. Șincai”, apoi urmează patru clase la Gimnaziul „D. Cantemir”, pentru ca în 1910 să termine cursurile Liceului „Sf. Sava”, secția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288570_a_289899]
-
vinul". N-am corespondat cu nici unul, că nu se putea! C.S -Alte amintiri de la Consulat? G.B Era acolo un atașat de presă, Aurel Decei, cunoștea araba, turca, engleza, franceza etc., era tare deștept. Soția lui era o mare pianistă. Au plecat la Paris și acolo au dispărut în 1956. C.S La New York, ați cunoscut români? G.B O mulțime. Și pe Vișoianu, care s-a însurat cu fosta soție a lui Negulescu, consulul general de la Istanbul. Băiatul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
profesoară .......... 68 14. CALISTRU, CONSTANTIN (1916-2006) inginer chimist și profesor................ 72 15. CARASEVICI, VEACESLAV (1921-2008) medic și profesor .............. 76 16.CĂPREANU, ION (1927-2003) istoric și profesor ........................... 79 17. CIOCÂRLAN, VASILE(1924-2010) filosof și profesor ....................... 82 18. CIOLAN, ELISABETA (ELIZA) (19001980)pianistă și profesoară .............. 85 19. CIOPRAGA, CONSTANTIN (1916-2009) critic, istoric literar și profesor ................ 88 20. CONDURACHE, GHEORGHE VAL[ERIU] (1950-2007)scriitor și critic literar ................................. 96 21. CONSTANTINESCU, MIRCEA(1951-2010) chimist și profesor .............. 99 22. COSOVANU, ADRIAN (1937-2008) medic și profesor..................... 102
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
publicat peste 90 de articole, studii și comunicate. După o grea și nemeritată suferință, prof. univ. dr. Vasile Ciocârlan a trecut în neființă la 21 octombrie 2010 și a fost înmormântat în Cimitirul „Eternitatea“ din Iași. CIOLAN, ELISABETA (ELIZA) (1900-1980) PIANISTĂ și PROFESOARĂ Distinsă profesoară de pian, Eliza Ciolan face parte din galeria personalităților de seamă ale Școlii pianistice românești, alături de Florica Musicescu, Cella Delavrancea, Aurelia Cionca ș.a. Născută la 19 aprilie 1900, la Iași, într-o familie dedicată profesiei muzicale
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
din natură, din alte arte, erau folosite cu pricepere și fantezie. În activitatea artistică, Eliza Ciolan a colaborat cu orchestra simfonică ieșeană, a susținut programe de recital, a participat în formații de muzică de cameră și s-a manifestat ca pianistă acompaniatoare parcurgând un bogat și variat repertoriu. Pentru rezultatele remarcabile obținute în activitatea didactică și artistică i s-a conferit titlul de „Profesor Emerit“ și Ordinul „Meritul Cultural“, cl.I (1966). După o viață dedicată artei pianistice pe care a
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
cu pasiune publicului, a împărtășit-o cu generozitate discipolilor, Eliza Ciolan a trecut la cele veșnice în ziua de 24 iunie 1980, la Cluj-Napoca. Talentatul publicist ieșean, Aurel Leon, relata: „Antonin Ciolan, alături de soția sa, Eliza Ciolan, strălucită profesoară și pianistă a Iașilor, au dorit în clipele din urmă să se odihnească pe veci pe pământul Eternității, cimitirul din apropierea casei din strada Călărașilor în care au petrecut atâția ani de viață“. Dorința lor a fost îndeplinită. Pentru activitatea artistică și contribuția
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
ar suna mai natural cântată. Am și acum În urechi ecoul rezonant al muzicalității lui Vraca sau Storin, voci care se apropiau Într-un fel de operă. Pentru mine este un privilegiu să pot asculta muzică din momentul În care pianista corepetitoare atacă cu brio primele note ale partiturii, la Începutul repetiției. Dar am, În raport cu acest privilegiu, și o obligație. A mea e responsabilitatea să găsesc o balanță justă Între necesitățile muzicale și cele dramatice, Între sunet și mișcare, Încât ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
este în sine un „dezagreabil“! De asemenea, Mihai îmi vorbea de factorii care contribuiseră decisiv la propria lui formare. În primul rând - muzica, pe care o sorbise parcă odată cu laptele mamei, simplu, de la sine... Alice - maică-sa - era o bună pianistă, iar el, la rândul său, primise arcușul în mână din cea mai fragedă copilărie. De aceea, la ei în casă, în exotismul provincial al Brăilei ori în sihăstria de la Galbeni, se făcea muzică precum în Germania secolului al XVIII-lea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
bemol major se pierde în detalii decantate, cum parcă în fața unor presimțiri muzica se luminează și exprimă inefabilul. Se poate oglindi în muzică până și un surâs de fată adorabilă? Ce mare psiholog a fost Beethoven! Dar bucata patetică a pianistei pare neverosimilă, degetele se amestecă cu subtilele nuanțe și clapele iau forme celeste, sunt ca niște păsări exotice ce învață să zboare printre valurile mării și ies apoi în libertatea văzduhului. Capricioasele stări sufletești nu izbutesc să estompeze lumina muzicii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
dar, constrânsă de comunism, ea a învățat la bătrânețe să renunțe la standardele materiale și la libertățile la care ereditatea ei o îndreptățea să aspire. Cealaltă fată a familiei era Azota (alintată Moțu), o domnișoară bine educată, cu talent de pianistă, care s-a căsătorit cu un inginer pe nume Mișu Mihail și s-a mutat la Slatina, unde își va petrece și Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu o parte dintre vacanțele în care rămăsese singură din cauza plecării fiicei ei din țară; tot la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ai C[orpului] D[iplomatic] francez la noi în țară, cât și prin persoane de naționalitate franceză veniți (sic!) cu ocazia unor schimburi culturale, MONIQUE LOVI NESCU și mama sa au purtat o amplă corespondență. De men ționat în special pianista MONIQUE de la Bruchallerie [Bruchollerie - nota editorilor], venită în repetate rânduri la București cu ocazia unor con certe - ocazii cu care s-au transmis scrisori și pachete [...]. Susnumita ECATERINA LOVINESCU neagă că limbajul în care s-ar fi adresat fiicei sale
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
INDRIEȘ, Elena (1.II.1951, Geoagiu, j. Hunedoara), poetă și eseistă. Este fiica Aureliei Indrieș (n. Marghita), pianistă, și a lui Iosif Indrieș, avocat. Urmează între 1970 și 1974 Facultatea de Limba și Literatura Română din cadrul Universității din București, înscriindu-se apoi la Facultatea de Filosofie, unde studiază până în 1979, fără a-și lua licența. Redactor la Editura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287549_a_288878]
-
ochelarii aburiți, salutînd zgomotos, a intrat în camera mea de redacție Dan Zamfirescu, pe care îl cunosc din perioada cînd eram „vechist”. Prezența sa i-a atras imediat pe colegii din celelalte birouri. E venit în Bacău ca „suporter” al pianistei Y.D., la concertul căreia („Festival Mozart”) ne invită călduros. În cele două ore cît a stat, a lansat o sumedenie de „noutăți” consternante, ne-a introdus în cîteva din subteranele lumii literare bucureștene. În privința lui, eu am o opinie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de jurist, obținând un meritoriu doctorat la Sorbona; e o profesiune pe care nu o va practica vreodată. Parisul îi mai oferă ocazia participării la cursuri muzical-literare, pe care le va frecventa sistematic, din 1912. În 1914 se căsătorește cu pianista Muza Ghermoni și revine în țară. Începe o activitate intensă de muzicolog, inițiază cicluri de conferințe, prezintă programele concertelor Filarmonicii și ale Societății de Radiodifuziune chiar de la înființarea acesteia, în 1928, și până în 1946. Este profesor de istoria muzicii la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286263_a_287592]
-
coautor la lucrarea Cercetări monografice în regiunea Suceava (1960ă. Pensionat la 1 martie 1962, profesorul și cercetătorul Teodosie Al. Știrbu a trecut în neființă la 18 ianuarie 1974. A fost înmormântat la cimitirul Eternitatea din Iași. TEODOREANU, SOFIA (1871-1951ă PROFESOARĂ, PIANISTĂ A fost una dintre figurile proeminente ale vieții muzicale ieșene din trecut, una din cele mai bune profesoare de teorie și solfegiu ce au avut-o Academiile de muzică din România. Dintre toate caracterizările care i s-au făcut, cea
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
o indiscutabilă eficiență. Sofia Teodoreanu dădea dovadă de un orizont mult mai extins fiindcă nu se limita la predarea disciplinei sale, ci activa și ca profesoară la clasa de cor pe care a deținut-o între anii 1904-1924, și ca pianistă acompaniatoare. Energia creatoare autentică, autoritatea morală, științifică și profesională, principialitatea ca normă de viață, precum și sensibilitatea artistică, toate aceste calități au contribuit la eficiența muncii didactice. Printre studenții ei, care s-au afirmat pe teren artistic cităm: Al. Zirra, Mihail
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
-și astfel vocația înnăscută. Va urma cursurile Facultății din Iași, în anii atât de grei ai războiului, 1940-1946, lucrând paralel în spital - ca infirmieră - pentru a putea răzbi împreună cu mama sa, Maria, ființă aleasă, de o rară gingășie sufletească, excepțională pianistă, interpretă măiastră a unor compozitori de geniu precum Chopin, Grieg, Beethoven, Schubert. Dintre profesorii eminenți ai Facultății de Medicină de la Iași vor rămâne chipuri de neuitat: Gr.T.Popa, V. Râșcanu, Al. Moruzi, Jules Nițulescu, Ioan Enescu, D. Brănișteanu, Al. Țupa
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
un desen care să conțină personajele din poveste. BARBU ȘTEFĂNESCU DELAVRANCEA Barbu Ștefănescu Delavrancea (n. 11 aprilie 1858, București; † 29 aprilie 1918, Iași) a fost un scriitor, orator și avocat român, Membru al Academiei Române și primar al Capitalei. Este tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei arhitect din România. Bunicul Barbu Ștefănescu Delavrancea Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme. Bunicul stă pe prispă. Se gândește. La ce se gândește? La
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
el la pian și deține vioară. Vărul său, maniacul Titi, pretins pictor, are și el vioară, dar cântă numai după ureche, deși colecționează partituri. În același roman, epicureul Leonida Pascalopol cântă la flaut, singur, acasă. Nu știm ce anume. O pianistă desăvârșită e doamna Alice Deleanu care are pian la Medeleni și primește partituri de Bach din străinătate. Un model al său e însăși mama autorului, fiica lui Gavril Muzicescu, pianistă și profesoară la conservator. Fata ei din roman, Olguța, cântă
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
cântă la flaut, singur, acasă. Nu știm ce anume. O pianistă desăvârșită e doamna Alice Deleanu care are pian la Medeleni și primește partituri de Bach din străinătate. Un model al său e însăși mama autorului, fiica lui Gavril Muzicescu, pianistă și profesoară la conservator. Fata ei din roman, Olguța, cântă de asemeni la pian. Muzica clasică e prezentă intens în romanele lui Alexandru George pentru că autorul e un auditor cu vaste cunoștințe în domeniu. Se cântă muzică fină în lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
ați dori să mulțumiți cuiva despre ceea ce sunteți, cui ar trebui s-o faceți? Sunt foarte mulți! Încep cu bunica o femeie simplă, fată de viticultor din zona Jidvei care-mi recita de cum mă vedea din baladele germane, mătușii mele pianistă care de mic copil îmi cânta din Bach, Brahms, Chopin, Beethoven, Liszt sau Charles-Marie Widor. A.B. Mamei? Tatălui? (zâmbește) Desigur, mamei care ani de zile era publicul meu și mă încuraja să scriu mai departe. Tatălui meu care până
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Studioului Artelor" în care, alături de interpreți și formații din Brașov, au evoluat nume importante din teatrul și muzică românească, precum Leopoldina Bălănuță, Ovidiu Iuliu Moldovan, Ștefan Iordache, Valeria Seciu, Silviu Stănculescu, Gheorghe Cozorici, Tudor Gheorghe, Iosif Sava, Aurelian Octav Popa, pianista Mihaela Ursuleasa, ce nume... Aici las modestia la o parte și declar că totul mi s-a datorat mie, de la ideea unei asemenea manifestări sincretice, continuând cu titlul ei și apoi cu întreagă desfășurare de forțe, însemnând spectacole lunare desfășurate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pare mai degrabă impusă de împrejurări, nu îi este consubstanțială, ca să spun așa, realizez acest lucru după felul - complice - în care își salută câțiva prieteni. Aceștia îi întâmpină apariția cu strigăte de entuziasm, undeva în spatele publicului format din străini. Tânăra pianistă provine dintr-o familie de muzicieni, celebră în Polonia (aici, blazonul e la mare cinste!), și e de fapt un mic... Mozart, îndrăgostit de Chopin. A început să cânte la patru ani și a câștigat o sumedenie de concursuri internaționale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ianuarie... Înainte de război, îmi făcusem o seră în București, toți oamenii mari apelau la mine. Cel mai mult îmi plăcea să duc flori unei prințese, așa o numea generalul Dragomir, "prințesa mea", o copilă ca un boboc de floare, mare pianistă, Anastasia și nu mai știu cum, da' generalul îi zice "Ana mea scumpă", locuia la etajul patru, în blocul Yanis, din Parcul cu Ciori... Blocul Yanis?! tresar eu. Îmi dădea mereu bacșiș; era singura la care mă duceam sobru, îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]