52,877 matches
-
curge aidoma unui rîu prin pădure și lupul nu se-ntreabă doar te-ntreabă rănindu-se de spinii basmului: "O, Scufița Roșie cum îți înfrîngi privirea nespus de albastră arzătoare ca un acid cum faci rost de ipocrizia desăvîrșită a pietrelor drumului și la urma urmei de-un suflet atît de parfumat?" așa grăiește lupul în timp ce toate nopțile stau cuminți în cuștile lor și veverițele și papagalii și dihorii fac haz nebun de figura ta uluită "O, Scufița Roșie cum te
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
trebui să-i tremure, să-i bâțâie cât de puțin. Nu, mâinile îi sunt ferme, rigide. Ca și vocea. Mai mult de o jumătate de ceas îmi ia îmbrăcatul pentru oraș. Mereu întârzii în alegere; alți pantofi, alte mănuși, alte pietre. Nu poți fi văzut cu aceleași piese, le niais seulement y va de sa chanson. Pășesc pe trotuar așa cum mă simt înlăuntrul meu, comte de Karabey, mândru dar precaut; dintre bastoane folosesc pe cel de tek, lemn de încredere, tare
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
-lea. Scot bună parte din garderobă, așez piesele pe cuvertură, combin vestoanele și pantalonii. În afara albului cămășii, batistei și ghetrelor, aleg două nuanțe de gris, una în fondul stofei, alta în dungulițe, precum și o nuanță de bleu în ton cu pietrele și splendidul albăstrui-oțel al vestei. Încalț pantofii cei noi, cumpărați alaltăieri. Ajung la timp pe Pod, mă postez în fața Casei Grecianu. Curând caii încep să pășească în covorul de nisip care-i împiedică să alunece pe caldarâm. Atacă defilarea primarul
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
precum un samovar Încins, de câtă viață și poezie are În ea. Bun venit, Poete, În cetatea cu licurici pe ziduri!” Și pentru că cei aleși au forțe nebănuite, cei doi profesori scriitori de la Domneștii de Argeș sunt și fondatorii revistei „Pietrele Doamnei”. Este o publicație lunară, adaptată zilelor ce le trăim, când timpul fuge și răbdarea nu-ți trebuie pusă la Încercare, când Internetul ne-a intrat În sânge și atunci informația trebuie să fie concisă, pe Înțelesul majorității, menținându-și
PRIMĂVARA SCRIITORILOR DIN DOMNEȘTI LA BIBLIOTECA JUDEŢEANă ARGEŞ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Catrinel Popescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1551]
-
zilelor ce le trăim, când timpul fuge și răbdarea nu-ți trebuie pusă la Încercare, când Internetul ne-a intrat În sânge și atunci informația trebuie să fie concisă, pe Înțelesul majorității, menținându-și calitatea, rigurozitatea și noutatea ca atare. „Pietrele Doamnei”, ca și revista „Curtea de la Argeș” al cărei redactor șef este domnul academician Gh. Păun, sunt citite, comentate, circulă În toată țara și Își Îndeplinesc menirea literară. Ambele nu și-au propus să concureze cu nicio altă revistă, iar
PRIMĂVARA SCRIITORILOR DIN DOMNEȘTI LA BIBLIOTECA JUDEŢEANă ARGEŞ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Catrinel Popescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1551]
-
găsească în garderoba sa de om al muntelui îmbrăcămintea cerută de femeia din vis, mai puțin bereta buclucașă. Se îmbrăcă în grabă și la ora cinci era gata, comandă specială, mai puțin tichia și rucsacul. Înainte de a pleca spre Mănăstirea Piatra Scrisă, așa cum i se sugerase în vis, a urcat înfrigurat la mansarda casei, moștenite de la bunicul Septimiu, pentru a închide un oblon pe care vântul iscat din senin îl bătuse cu putere toată noaptea, spre mirarea sa. Cu o zi
Mariatereza sunt eu by Florica Bud () [Corola-journal/Imaginative/9058_a_10383]
-
mai știu ce mă doare, Doamne, cel ce nu moare, Doamne, cel neivit! Drumuri de neocolit, Timpuri fără zăvoare, Doamne, dintre Răzoare, Doamne, din Infinit! Rune Gânduri-coloane, menhire, Urme de timp și uitare Semne, păgână menire Dintre gropi și altare! Pietrele lor, pomenire, Pulberi de vânt, depărtare, Fire legate de fire Printre gropi și altare! Pânza de iarbă, subțire, Laptele curs în șiștare, Val după val, omenire, Peste gropi și altare!
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
care locuiam. O potecă îngustă și abruptă cobora șerpuind până la stâncile în care se opreau valurile. Jos, printre stânci, Iani rămăsese să privească, într-un ochi de apă, încăierarea dintre doi crabi. Am început s-arunc de sus, în joacă, pietre mai mici, apoi din ce în ce mai mari, căci Iani se adăpostise în spatele unei stânci. Aveam "muniție" din belșug: un morman de moloz și cărămizi de la o magazie dărâmată demult. Și ce spectacol nemaivăzut, când jumătăți de țiglă sau de cărămidă se spărgeau
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
ales de mine dacă aș fi trăit cu această insuportabilă povară? Chiar și azi întrebarea mă înfioară. Apoi, însă... La fel de inconștient am provocat, poate, alte răni. Răni pe care nu le-am observat niciodată sau prea târziu. Rănile în care pietrele erau înlocuite de cuvinte. Trecerea Ca s-ajungă aici trecuse un braț de mare. ...Acum privea seringa înfiptă în vena brațului și răspundea la întrebări: "Cum te numești?, Când te-ai născut? Unde locuiești?..." Vocea se îndepărta din ce în ce mai mult, ca
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
începutul vieții Ce nici o moarte nu mai poate să le cuprindă. Și aceasta, pentru că inima ce le-a dat suflet E zămislită din toate zămislirile Zeilor întrupați în oameni. * Și dacă mai rămân, ce a mai rămas? Poate înclinarea către pietre Rostogolite din culmile munților Și împiedecând calea Pentru ca să-mi fie înger căzut Și înger urcând scara. Prin acest vis, dacă-l putem numi așa, Devenim suiș ce prin sine coboară, Coborârea fiindu-i cea mai înaltă devenire în lumea devastată
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
grâu, pe care le-a semănat În țărână. Și fiindcă venise noaptea și datoria era Împlinită, s-a Întins pe cojocul lui ciobănesc, visând, pe aripi de somn, că intrase și el În mulțimea de pe Columnă, printre dealurile săpate În piatră, pe sub pădurile dese, pășind pe un drum care nu mai urca spre vârful coloanei, ci spre munții lui de acasă. Sus, pe cer, Cloșca cu pui și Ursa Mare dovedeau că ajunsese În Cărțișoara, pe malul Balei, Împreună cu tot neamul
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
a zis, că singura ce n-o pieri e-înțelepciunea. Și-n veac n-o fi ucisă cu arma ori cu mintea sau cu ochii. Înainte ca acesta Poate ai să te înțelegi cu oamenii care-ți fug de sub picioare - pietre furate de valurile mării. Poate ai să te înțelegi cu păsările ce strecoară gânduri printre aripi, luminând cerul cu atât mai mult. Poate ai să te înțelegi cu tine, când oglinda mării îți va arunca portretul pe țărm, înainte ca
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
scrijeli un nume, griji și furii departe se vor duce, Într-un smarald seascunde fericirea, eu sunt granatul răstignit pe cruce! Opalul Îmi preschimbă sănătatea pe un potir cu vin bisericesc, precum culoarea ochiului, divinul, mănturnurează-n candeli ce ațipesc. Doar piatra lunii visul Întărâtă, rubinul Învelește rana mea, safirul crește-n camera ocultă, cerșește mir și glas de cucuvea. Nu dau nimic, topazul mă-nflorește, turcoazul plânge, fă-mă o cișmea! Deaceea-ți scriu acum, la miez de noapte: vreau să trăiesc
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
secunda aceea neagră, aidoma unui fund de abis abia părăsit când totul pare străin și sfârșit sau nici atât, sau nici atât, și-alături nu-i nimeni. Negrul Negrul, negrul, negrul îți sculptează mâinile, duhul. Seara zvâcnește în brazi, pulsează în iarba pietrelor, răsturnând în ceruri brazdele grele și lutul. Negrul, negrul se-abate dinspre-ncinsele după-amiezi. Cântă aspru, ca din pământ, cosașii; aerul șfichiuie. De sub pleoapa cosmică, noaptea cade grămezi, grămezi! Mai e un pic și negrul te-ajunge din urmă. Iată
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
și-i adape. Se ridica, în zări răsfrânt, lăsând în urmă pulbere de zâne și răsturna aștrii din somn și zei - în vise de cadâne. Plutea și cu un gest vărsa marea de liniște în țintirim, urnind din veghe negre pietre, în umbra lor mai vii să fim. Divin plutea din vremuri crude, încât și-acum ies din privire armii de fluturi nevăzuți, făpturi de abur către fire. Totul e vuiet, clocot, vis, plutire, spaimă, tremur, beznă, duh însemnat de mușcătura
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
într-un concurs de contrarii, răspunzând cu fidelitate nativului în Vărsător. Lectorul este nutrit cu un prozaism de cea mai vie coloratură, un patent al scriitorului în postura sa de Ianus, obiecte vivante aduc în scenă - la ceasul în care pietrele încep să vorbească - șirul de morți dragi: "Ei rămân în pulberea de pe haine/ în murdăria de sub unghii/ în noroiul de pe ghete/ în funinginea din dosar// morții pururea/ morții noștri dragi". Autoportretului de mai înainte i se substituie altul, de asemenea
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
Încercând să deslușească ceva din fundul gropii mele, fără prea mult succes. Era destul de miop și ochelarii nu-l ajutau Întotdeauna să-și Învingă acest neajuns. Curând, din străfundul galeriei se auziră sunete ascuțite,ca de fier dat pe o piatră de polizor, sunete ce-l determină pe locatar să țâșnească brusc la picioarele mele. Mut de uluire, m-am trezit lângă bombeul ghetelor cu un gândac ce cântărea mai bine de trei kilograme, măsurând fără antene cam o jumătate de
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
într-o democrație în care patul armelor este masa de scris către cei dragi dar nimeni nu recunoaște cojile încinse și parcă trăim în preajma unui incendiu Prin hăurile foii blocaj general al tuturor încheieturilor casa trupului trece prin pădurea de piatră spini înfloriți distilează sângele un corb în picaj se arată vorbele ce dau buzna spre mine zguduie geamurile ca o toacă nesiguranța a ajuns ca un plumb încins care vine din toate părțile deodată și parcă înaintez printr-o mare
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
Alexandru LUNGU Ochi nesfârșit șarpele sacru încătușat de umbrele veacului în respirația mitică a pietrei așteaptă răscumpărarea clipei foșnetul de sus e acelaș cu tainica adiere de jos așteptarea se face ochi nesfârșit dincolo de orbirea oglinzilor Pasărea din așteptare privirile prinse în capcana oglinzii preschimbă neîncetat culorile lumii și adâncesc lumina tresărită haosul generează întrebări
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
arse amîndoi tac în răstimpuri pentru-a se asculta unul pe altul amîndoi tac în răstimpuri pentru că vor pur și simplu să trăiască. Matinală O teorie senzațională descoperită-n crăpăturile tencuielii bucăți de somn cenușiu risipite pe-aleile Parcului o piatră sărată pe care a lins-o un înger precum o vită un nor atîrnat de zenit uscîndu-se precum o pereche de blugi. Clopotul Dangăt de clopot meșteri care făureau un Dumnezeu fluid scînteietor din dangătul clopotului și spre seară îl
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/9352_a_10677]
-
gîtul tău cum o venă umpli șoseta cu bluesuri te descurci cu picturile oare ce se-ntîmplă-n prezent cu prezentul însuși un violoncel e necăjit ca o morsă la țărmul mării mîine nu mai contează spaima părului face deliciul flăcării o piatră asudă învelită-n ziar un ochi sparge fereastra.
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/9352_a_10677]
-
mie de cute cînd mă ridic mort din pat ca dintr-un mormînt în care m-am culcat viu, de ce o mie de cuțite în inimă cînd doar o singură junghiere era de ajuns, de ce o mie de îngeri, de ce pietrele de moară, cînd pe uluc nu mai curge făină, de ce mort toată viața și viu toată moartea, sîngele meu vorbind în vene de unul singur, cînd putea urla cum urlă cățeaua în urechile mele și acolo de fapt pot cînta
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
Nicolae Ioana Calul murind Pe răzor întins cu puțină iarbă în loc de păr cu puțină umbră în loc de coadă cu puțină piatră în loc de dinți plouă pe el în întunecime e viu doar în ape în noapte e alb ușor și elastic crupa albastră lungă Pace vouă cîmpiilor caselor, calul cu o floare în tîmplă aude calul cu potcoavele arse simțind moartea în
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
nu mai vii cuie negre ascuțite ascuțite pe ploaia argintie pe ploaia curată unde rachiul udă coama și greabănul ros cuie unde cade miros decapitate Pe răzor întins cu puțină iarbă în loc de păr cu puțină umbră în loc de coadă cu puțină piatră în loc de ochi desfiguratul pietriș cai de o singură moarte se sprijină căzuți în întuneric pe spate întinși și luminînd locul cu grabenele deșirate Pe ce vară urechile ridicate pe ce cîmp; copitele amorțite pieptul rupt de un strigăt moartea ținîndu-l
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
Ion Pop Semn N-ai deschis bine ușa, că un pumn de piatră izbindu-te în obraz te-a și umplut de sânge. Sunt semne că lumea se mișcă, sunt semne că lumea e vie, sunt semne că ziua începe bine. Temă cu variațiuni Mi se pare, albină, că ești absurdă. Tocmai am
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]