9,829 matches
-
altare, speranțe și crezul În ziua de mâine. In anul 2005, am publicat primul volum de versuri, la editura Timpul, Iași (Fata sihastra). Fericirea am exprimat-o Într-o singură frază: "Din cupa de cristal a luminii, am băut prima picătură de aur solar.” Dar prea multe nu s-au schimbat În existența mea, lipsită adesea de razele blânde și catifelate ale liniștii și Încrederii În linia orizontului care flutura În fiecare dimineață un steag al biruinței... Duc viața lui Proust
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
argintată. M-am aplecat, chemată de un duh nevăzut al apei, Încercând să prind În pumni propriu-mi chip oglindit. Îndată ce am atins suprafața strălucitoare și ademenitoare a apei, imaginea reflectată s-a destrămat și a Început să curgă În picături mici, care formau cercuri unduitoare, pierzându-se mai apoi În freamătul abia sesizabil al lacului. „Ce-ai făcut!?” mi s-a părut că aud dintr-o dată, salcia șoptind, scuturându-și supărată pletele, de ultimele picături de ploaie. Am tresărit, și-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a Început să curgă În picături mici, care formau cercuri unduitoare, pierzându-se mai apoi În freamătul abia sesizabil al lacului. „Ce-ai făcut!?” mi s-a părut că aud dintr-o dată, salcia șoptind, scuturându-și supărată pletele, de ultimele picături de ploaie. Am tresărit, și-am privit-o mirată, Înțelegând Întro clipă că nimic nu durează o eternitate. Cuvintele pe care aș fi vrut să le rostesc s-au Închis temătoare, Într-un mugure firav de speranță. Și-apoi... liniștea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mă așteptau surorile mele, care sărbătoreau! Era ziua de naștere a uneia dintre ele. Destul de Îmbujorate, au venit la mine În bucătărie, fiind nerăbdătoare să le povestesc despre prima mea zi ca inginer la I.A.S. Tulcea. A fost o picătură prea mult pentru un pahar prea plin! Desigur, până să apară ele, În bucătărie, am găsit pe masă o sticlă cu wisky, din care mi-am turnat Într-un pahar vreo 50 de grame, pe care le-am dat peste
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
viață. La ce bun toate acestea?! De ce atâta crudă și oarbă suferință?! Mă Întrebam necontenit, sperând că de undeva, din această livadă, voi auzi un foșnet și un sâsâit de șarpe... și poate un răspuns! A Început să picure ușor, picături calde, izvorâte dintr-un cer Însorit. M-am Îndreptat spre cameră, deoarece la ora 18.00 trebuia să fiu la masă. Un borș bun de legume, din producție proprie, și un pilaf de orez mă așteptau În boluri speciale și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
zi, tot mai mult îmi sunt dragi. - Cred că încă nu-i ai pe ai tăi? continuasem eu. - Încă nu, răspunse ea parcă absentă. Mă privi. Văzusem în ochii ei un amestec de lumină și speranță, în care strălucea o picătură din lacrima care își făcea loc să iasă. Apoi, cu voce plină de încredere zise: - Încă nu, dar mai sunt încă tânără și am timp pentru a-i avea, niciodată nu-i târziu să-i ai. - Desigur, zisei eu, niciodată
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
noi biserica noastră și părintele nostru. - Va veni și ziua aceasta, cu voia Domnului, va veni. Să avem răbdare și credință și să nu ne facem griji cu deznădejde privitor la biserică. Să ne rugăm, pentru că mai mult face o picătură de rugăciune, decât o mare de grijă, iar Stăpânul lumii știe ce trebuie să facă, zicea părintele de la biserica unde mergeam, atunci când discuta cu oamenii credincioși din satul nostru, întărindu-le speranța. În fosta curte a bisericii, pe care o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai frumoasă uliță din lume! Ploaia Se apropia ploaia. O așteptam de mult timp. Căldura și zăduful nu vroiau să-i cedeze locul, dar vântul îi veni în ajutor. „Adu-o, Doamne!” mă rugam eu. Când începuseră să cadă primele picături, eu eram deja în casă. M-am așezat pe scaunul de la masa de lângă geam și priveam ploaia care ajunse de-a binelea. Frumosul și plăcutul dans al picăturilor de ploaie începuse. Iubesc ploaia! Foarte mult o iubesc! E fenomenul meu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ajutor. „Adu-o, Doamne!” mă rugam eu. Când începuseră să cadă primele picături, eu eram deja în casă. M-am așezat pe scaunul de la masa de lângă geam și priveam ploaia care ajunse de-a binelea. Frumosul și plăcutul dans al picăturilor de ploaie începuse. Iubesc ploaia! Foarte mult o iubesc! E fenomenul meu preferat; fenomenul care îmi răscolește în suflet și-mi trezește cele mai frumoase și plăcute amintiri și trăiri. Îmi place să ascult zgomotul ploii. Acest zgomot liniștește toate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
stare de liniște! Îmi place când plouă ziua; am senzația că și timpul se oprește din fugă, pentru a asculta zgomotul ploii. Îmi place senzația de siguranță pe care o simt aflându-mă la adăpost și privind prin geam dansul picăturilor de ploaie. Atunci când plouă noaptea și în liniștea întunericului se aude melodia picăturilor ce cad pe acoperișul casei, eu intru înlăuntru meu... Mă simt fericită când calc cu picioarele goale firele de iarbă aplecate sub greutatea ploii. Îmi place să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se oprește din fugă, pentru a asculta zgomotul ploii. Îmi place senzația de siguranță pe care o simt aflându-mă la adăpost și privind prin geam dansul picăturilor de ploaie. Atunci când plouă noaptea și în liniștea întunericului se aude melodia picăturilor ce cad pe acoperișul casei, eu intru înlăuntru meu... Mă simt fericită când calc cu picioarele goale firele de iarbă aplecate sub greutatea ploii. Îmi place să merg și să alerg prin ploaie, să-i vorbesc și ea să mă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și să alerg prin ploaie, să-i vorbesc și ea să mă asculte, să-i spun bucuriile și suferințele mele. Ea îmi adapă sufletul, mă spală și mă liniștește. Atunci când plâng prin ploaie, simt cum lacrimile mele se contopesc cu picăturile ei, cum îmi mângâie obrazul și îmi alină suferința. Ea mă cuprinde și mă ascultă. Mirosul de praf udat și de aer proaspăt și curat, pe care îl lasă ploaia în urmă, îmi aduce aminte de casa și ograda părintească
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de câte ori mă trimetea mama la bunica. Crengile încărcate cu fructe gustoase și sănătoase se aplecau înaintea fiecărui trecător și-l îndemnau să ia din ele. Mie îmi plăcea mult un sort de prune pe care le numeam „bărdace”. Stăteau ca picăturile de ploaie una lângă alta. Culegeam câteva pentru mine și câteva pentru bunei, doar că, până la urmă, tot eu le mâncam. - Mănâncă-le tu, copilă, îmi zicea bunica, că noi n-avem dinți pentru ele. Când mă întorceam acasă, mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
toate femeile în cabinet. Ea va fi ultima, desigur ultima. De câte ori iese din cabinet, doctorul aruncă câte o privire spre ea. Nu-i mai e greață, nu-i mai e somn, poate fi tăiată cu fierăstrăul, nu ar curge o picătură de sânge. Deodată se iscă o forfotă mare, doctorul strigă o asistentă care seamănă cu o faraoană. "Pregătește trusa". Aruncă altă privire spre ea și intră în cabinetul de vizavi. Se aud râsete, cineva spune bancuri. Femeile așteaptă cu ochii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fete, iar dacă își punea ceva în cap acel lucru trebuia să se întâmple și dacă se crăpa pământul sub ea. La una dintre inspecțiile tehnice, prietenul meu încape pe mâna șefei. Fata îl prelucrează până când acesta își pierde orice picătură de alcool din cap. Îi picase cu tronc. "Nenorocitul are ceva în scăfârlie, zice fetița de protocol, ce caută printre bandiți, ia să văd ce se petrece cu această creatură", și niciuna, nici alta îl face să priceapă ce se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de furie și disperare, spuneau legendele lor, se zămisleau cei cărora le punea Dumnezeu vioara în mână. Și ea fusese zămislită într-o astfel de clipă de disperare. I se dăruise harul, dar i se cerea viața, clipă de clipă, picătură cu picătură. Muzica ei era disperarea ei. O compunea, în memorie, ca să nu-și piardă mințile, dar nu ar fi îndrăznit să o aștearnă pe hârtie. Compunea acasă, pe furiș, când ceilalți credeau că exersează. De cele mai multe ori "compunea" doar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și disperare, spuneau legendele lor, se zămisleau cei cărora le punea Dumnezeu vioara în mână. Și ea fusese zămislită într-o astfel de clipă de disperare. I se dăruise harul, dar i se cerea viața, clipă de clipă, picătură cu picătură. Muzica ei era disperarea ei. O compunea, în memorie, ca să nu-și piardă mințile, dar nu ar fi îndrăznit să o aștearnă pe hârtie. Compunea acasă, pe furiș, când ceilalți credeau că exersează. De cele mai multe ori "compunea" doar în imaginație
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ideile, niciunul însă nu are vreun ascultător autentic. E agitată, simte cum tot interiorul i se prăbușește. E în casa ei, lângă copilul ei și are sentimentul animalului dus la abator. Cum a ajuns aici? În fiecare zi câte o picătură de nefericire, câte o șicană, ceva turnat ca otrava în ureche, pe nesimțite, te trezești că nu mai ai viață, putere, că bucuria ține de copilărie, că sensul vieții se îndepărtează de tine ca orizontul pe măsură ce fugi spre el. De
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dar și acolo cu o oarecare reținere. - Dar o faci! - Uzanța, scumpă doamnă, uzanța! Meseria o cere! Cât dialogau Ina și cu avocatul, intră Alex cu un coșuleț plin de căpșune, proaspăt spălate, pe care mai străluceau, ca niște briliante, picături de apă. Înveselit la vederea lui Jan, Alex spuse din ușă: -Ia te uită ce oaspete neobișnuit ne calcă pragul! Recunoaște, Jane, că se împlinește anul de când nu am ciocnit amândoi un păhărel, așa e? - O fi, că eu nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ha, ha, ha!”, scorni Sorin Motolea cu un râs grobian), că este de origine extraterestră (unul lansă stupizenia că a văzut-o el când și-a străpuns degetul foarte tare cu vârful unui compas și nu i-a curs nicio picătură de sânge), că... Dar nu cred că mai are rost să vă Înșir toate tâmpeniile debitate de mințile bolnave ale unor băieți din școală, cu sufletul boțit de nepăsarea fetei. Și, ca să fiu sincer până la capăt, trebuie să vă declar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
unui coiot flămând. Ajung În sfârșit la sticla mea de vodkă, epuizat. Cu cea din urmă sforțare, Îmi torn jumătatea de pahar de tărie aromată care se mai găsea În sticlă. O sorb cu Înghițituri largi, sonore, savurând până la ultima picătură. Mă inundă din nou, pentru câteva clipe, Plăcerea. Plăcerea aceea fără de margini, trimisă parcă de o putere nevăzută, care ne cunoaște toate ascunzișurile, Întru alinarea suferinței. Stau În genunchi și mă clatin legănat ca-n adierea unui vânticel călduț. Pătruns
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tăcuți, unul lângă celălalt, fără putința de a dialoga. După un timp, amândoi își dădură seama că vremea ce părea a se îmbuna fusese iluzorie. Norii furtunatici deveniră din ce în ce mai amenințători. Se treziră deodată mitraliați de o rafală de ploaie cu picături bogate în apă care pătrunseră prin hainele lor subțiri. Natura începuse să se dezlănțuie. Alex veni cu propunerea: - Ce-ar fi să mergi la mine la o cafea? I se părea că așa îi va fi mai ușor să demareze
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fără a-l condamna. Își zidi uimirile în tăceri, gândind că orice cuvânt rostit cu glas tare ar putea fi dăunător. În acest timp, Alex robotea la bucătărie, un ghem de nervi. Puse cafeaua în cești, vărsă din neatenție câteva picături din ibric lângă aragaz, dar nu le șterse, ceea ce nu-i era în fire, puse grijuliu ceștile pe un platou și intră În sufragerie cu o mină ce nu prevestea nimic îmbucurător. - Te rog să te așezi, i se adresă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
bine să le cunoaștem. Astfel : printr-un robinet defect din apartament pot picura 17 litri apă pe zi; robinetul de la toaletă defect poate picura în total 40 litri apă pe zi; un robinet neetanșat la WC, care scapă o singură picătură pe secundă, pierde 0,5m.c. de apă pe lună; printr-un singur robinet sau vas WC care scapă 30 picături în 10 secunde se pierde lunar cantitatea de 223 m.c. apă. Dacă într-un bloc cu 40 apartamente
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
defect poate picura în total 40 litri apă pe zi; un robinet neetanșat la WC, care scapă o singură picătură pe secundă, pierde 0,5m.c. de apă pe lună; printr-un singur robinet sau vas WC care scapă 30 picături în 10 secunde se pierde lunar cantitatea de 223 m.c. apă. Dacă într-un bloc cu 40 apartamente, există în fiecare apartament câte un robinet care pierde o picătură de apă pe secundă și încă un vas WC prin
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]