4,013 matches
-
știu istoria Direcției de Informații Externe. Dacă le dai drumul ăstora să scape la dolari și euro, la valută forte, ăștia sunt în stare să omoare oameni. [...] Sunt mulți în procuratură și în societățile de asigurare. Probabil că acolo le pică mulți bani. Eu am mai spus, și o spun și acum, foștii securiști trebuie îndepărtați din toate funcțiile unde ar avea contact cu banul public. Trebuie îndepărtați de locul unde sunt bani mulți, bani grămadă, cum ar fi băncile. Vântu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
apolitice, pur sociale. Dar dacă ambele coordonate ale vieții publice cultivă dezinteresul una față de cealaltă, dacă ele se ignoră visceral, atunci democrația românească nu poate depăși statutul de improvizație neizbutită. [...] Dar politică autohtonă - tineretul român nu vrea nici să-l pici cu ceară. [...] rolul tineretului în calculul politic al fiecărui partid este doar unul decorativ, de marionetă...” Într-un alt articol, d-na Melania Mandaș Vergu susține că: „Mai periculoasă decât plecarea în sine mi se pare a fi concepția, mentalitatea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și a început să-mi explice că stresul, familia... - Nu face nimic, am zis, dar în viitor ar fi mai bine să urmăriți criminali adevărați, răufăcători, nu oameni care vor să se distreze... Uite, ca să vedeți că nu vă port pică, vă invit duminica viitoare la Ateneu, la premiera sinfoniei mele, Primăvara, interpretată de 121 de vrăbiuțe dresate. Să vedeți și voi cine sunt eu, de ce mă respectă lumea... - Venim, venim cu plăcere, mă asigură mustăciosul. - Bine, las biletele la poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
desprind liniștit de pe perete, le mototolesc în pumn și le arunc la coș. Nu nimeresc din prima. Dar mă gândesc, totuși, dacă n-ar fi bine să aduc ceva în loc, vreuna dintre pancartele de la meci, „Moldoveni cu limba lată/ Mai picați în C o dată”, de exemplu. Să nu intre bieții oameni în sevraj fără gazetă de perete. *** Ceardașul. SMS de la Adrian. „Ești în deal? Hai la I. De povestit.” Cred că pe azi mi-am încheiat cu brio socotelile cu Instituția-mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tocmi o căruță care să-l ducă la Sarichiojd. Turcul a clătinat din cap, nu că ar fi greu, dar nu vedea ce-ar căuta un domn din București tocmai în văgăuna aia. "O să muriți de sete, domnule, nu-i pic de apă în jur. O să moară calul de sete și așa o să fie și paguba proprietarului, nu, doar a dumneavoastră." Nu știa ce să facă, să rîdă ori să-l înjure, cum adică, dacă murea era paguba lui. Ali Mehmet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rînd și va fi pedepsit, iar cei rămași la locul lor vor răsufla o clipă ușurați că nu sînt ei cei nenorociți și vor trăi mai departe cu teama în suflet, cu frica în sîn, rugîndu-se, făcînd orice să nu pice măgăreața pe ei. Or, toate acestea nu mai puteau fi considerate ordine și disciplină, așa cum fusese învățat el că sînt și pe fiecare trebuia să le slujească și să le ocrotească, ei erau cu totul altceva erau teroarea bunului plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
doilea l‑ar fi ascultat - va sta cu el Într‑o crâșmă Întunecoasă și va comanda două votci pascale, pare‑se, conform ritualului. Jeshua Krohal, căci așa se numea tânărul, Îi va mărturisi Maestrului că frecventa acel cartier de când Îi picase În mână o lucrare a sa care Îl Încredințase că experiența e „asexuată, deci amorală“, numai că nu putuse afla acea Împăcare a spiritului propovăduită În Vară și pustie. Maestrul fu cuprins de Înfrigurare, dar și de căință, Întrucât abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ce‑a de‑a doua va zăcea Înecată În praf, păstrată nu ca un gând, ca un spirit, ci ca un obiect de prisos, și mai apoi ca o carte, despre care cititorul se va Întreba, dacă vreodată Îi va pica În mână, dacă altcineva Înaintea lui o mai deschisese sau dacă se ivise cineva pe lume care să Întindă mâna după ea; era una dintre acele cărți care nimeresc din Întâmplare În mâna caldă a cititorului, dintr‑o eroare (fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tocmai pe fundul acestei mari, cu singura condiție să fie vorba de o laguna adăpostita. Pe înserate, Marara se apropie de Marae, inca plin de prizonieri, iar aceștia nu-și putură crede ochilor când descoperiră un semeț catamaran care parcă picase din cer, fără să bănuiască măcar că, de fapt, acesta se ridicase de pe fundul oceanului. Acum înțelegeau cum ajunseseră pe insula brutalii lor agresori, insă nu-și dădeau încă seama unde putuse să stea ascunsă enormă navă pe timpul furtunii. Roonuí-Roonuí și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
împingeau înainte ambarcațiunile, ci se chinuiau zadarnic să târască după ei tone de apă, căci războinicii lui RoonuíRoonuí își făcuseră bine treaba, iar acum se vedeau rezultatele. Octar sări pe punte, se apropie de una dintre carene și înțelese că picase într-o capcană diabolica. Le ordona dulgherilor lui să sară în apă ca să evalueze, din exterior, gravitatea daunelor, iar în clipa când primul dintre ei reveni la suprafață, diagnosticul lui fu concis și crud: Ne scufundăm! strigă. Octar se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de pildă: „Câți îngeri pot dansa pe vârful unui ac?”. Toate astea, spune Mama Natură, doar ca să afle: „Dacă nu cumva te cununi cu Hristos din cauza dezamăgirilor amoroase”. Cu părul lung împletit, căzându-i pe spate, Mama Natură spune: — Am picat, desigur. Nu doar testul antidrog... am picat la toate. Nu doar la călugărie, ci în mai toată viața ei... Dă din umeri, cu umerii pistruiați sub bretelele ei cu imprimeuri, — Așa că, iată-mă aici. Constelațiile se schimbă și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vârful unui ac?”. Toate astea, spune Mama Natură, doar ca să afle: „Dacă nu cumva te cununi cu Hristos din cauza dezamăgirilor amoroase”. Cu părul lung împletit, căzându-i pe spate, Mama Natură spune: — Am picat, desigur. Nu doar testul antidrog... am picat la toate. Nu doar la călugărie, ci în mai toată viața ei... Dă din umeri, cu umerii pistruiați sub bretelele ei cu imprimeuri, — Așa că, iată-mă aici. Constelațiile se schimbă și i se târăsc peste față, Și Mama Natură spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Ce vrei, să intru după tine? Luana tremura de indignare. Ar fi vrut să fugă și să nu-i mai vorbească niciodată dar știa că Dan are dreptate. Băiatul nu s-ar fi apropiat de ușa magaziei nici să-l pici cu ceară. Ce fusese, oare, în mintea ei, atunci când luase hotărârea de a se ascunde acolo?! El îi întinse farfuria cu plăcinte fără să-i mai spună nimic. Se uită doar lung la ea și fata îi citi în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ai să fii, pentru totdeauna Dan a insistat, deși Luana a tot strigat sus și tare că ea nu va face față, să dea examen împreună la Facultatea de electrotehnică. Cum era de așteptat, băiatul a intrat și fata a picat. Văzând disperarea în care se cufundase Sanda și stresată de tânguielile continue ale acesteia că eșecul ei o făcuse să nu mai poată ieși din casă de rușine, Luana se apucă serios de învățat. Dădu un alt examen în toamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fost cât se poate de cinstit cu privire la șansele de a-l găsi pe Karl. El spune că În curând vor fi mari tulburări. Aveai dreptate, Mick. E pe cale să se Întâmple ceva teribil. — E vorba despre comuniști, nu-i așa? Pică În dizgrație, iar Sukarno nu știe dacă să se bage n pat cu ei sau să-i scopească. — Așa zice Bill. Sovieticii și chinezii pompează bani În Indonezia, dar nimeni nu știe unde se duc banii ăștia sau ce se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ploaie băteau ușurel darabana pe acoperișul de zinc dinspre grădină. Pata turcoaz a unui nor vagabonda În depărtare pe cerul Jakartei, altfel lipsit de culoare. Uneori, la sfârșitul anotimpului uscat, e o vreme ca asta, când sunt așteptate primele ploi. Pică doi-trei stropi grei pe brațe, cerul se Întunecă, s-ar zice că se termină seceta, dar norii se risipesc, aerul nu mai miroase a ploaie și se Întoarce vremea uscată. De fapt, nimeni nu poate ști cu adevărat când vine
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Păi ce facem cu ce a lăsat în urmă, mă? Că memoria tiparului nu iartă. Să-ți spun eu ce s-a întâmplat cu așa zisa lui dizidență. El era prins în altă cârdășie și a fost prevenit: vezi că pică regimul. Și cine îl putea convinge de acest adevăr când aparențele păreau fier beton? Mănăstire într-un picior, ghici ciuperca ce-i. Și pe ăsta mi-l servești tu înainte de micul dejun ca să-l înghit cu pioșenie ca pe sfânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și se simțea ca un câine bătut. Scena trebuia să fie un avertisment. Un avertisment? Greșise cu ceva? Da, greșise, îndoindu-se chiar și pentru o clipă, de dreapta lor judecată. Mai asistase odată la această coaliție a tăcerii. Tocmai picase un musafir, pare-se nepoftit, un coleg de-al Ninei, profesor de sport, fost handbalist. Își făcuse bietul om intrarea foarte jovial, fusese primit călduros. Bine ai venit, scumpete, îl întâmpină Nina și-l instalase pe un colț al canapelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Câtă fățărnicie! După masa de prânz se mai învioră atmosfera. Tatăl îl întrebă pe Ștefan dacă are salariu mare și dacă, așa în general era convins că poate întreține o familie. Salariul nu-i prea grozav dar cu ce mai pică de pe margine, făcu un gest de acaparare, merge și încă cum! Știți cum e în comerț! Tatăl dădu din cap gânditor. Ștefan era vânzător la un aprozar. Deși nu se prea dădea în vânt după asemenea oameni el trebuia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ștefan era vânzător la un aprozar. Deși nu se prea dădea în vânt după asemenea oameni el trebuia în schimb să accepte că bunăstarea Elenei era asigurată. Se descurcă Ștefănel, se repezi cuscrul, știți vorba aia românească: De unde nu-i, pică! Râse puternic. Oamenii ăștia din comerț îs dați dracului, domnule, au o iuțeală de minte și de mână, că n-ai timp să zici nici pâs. Acu aruncă ridichea în tingire, face aia clamp, clamp, gata ridică tingirea că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
feței, măriți, luceau de grăsime, dincolo de aparenta sprinteneală, purta cu sine o expresie de om suferind; poate nu băuse nimic în ziua aceea, îi lipsea tonicul existenței, elixirul vieții. Își ștergea mereu mâinile transpirate, părea încurcat, părul transpirat îi tot pica pe frunte umezit de sudoare. Aduse fără nici o legătură vorba despre Alexe. Își păstră aceeași mină amară în tot timpul comunicării. Alexe este un impostor, se grăbi să spună, profită de orice împrejurare pentru a ataca sub centură cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
munca subordonaților săi, să rezolve problemele ivite, prompt, sigur, să se impună în fața oamenilor fără a face uz de autoritatea sa. Când este "don" Marcu, spuneau unii, muncim de dragul lui, ne este rușine să umblăm cu cioara vopsită. Inginerului îi picau la suflet grozav de bine vorbele astea, dintr-odată devenea o sferă uriașă, receptivă, era foarte atent cu oamenii, îi ajuta ori de câte ori era nevoie, își crease un adevărat renume. Uneori era conștient că felul său de a se purta, șubrezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
când vorbea, buzele de un roșu aprins, natural, se rotunjeau frumos atunci când rostea vocale, avea mare grijă în alegerea cuvintelor, mișcarea sprâncenelor, a ochilor, a mâinii cu degete lungi, subțirele. Ce minunat mai era s-o asculți! Carmina simțea că pică din nou sub vraja acelui glas, o ascultă și, undeva în interior, se destinse, o stare de confort psihic, de parcă lumea nu ar mai fi de jur împrejur, și nici un rău n-ar fi posibil să se întâmple, un univers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la atât, că va veni o zi când fata aia, Carmina, va înțelege că fusese trasă pe sfoară și-i va trânti în față adevărul. Oh, murmură Sidonia, dacă o fi să vină ziua aia, Carmina cel puțin n-o să pice de la mari înălțimi, ea este mult mai echilibrată decât am fost eu cândva, cred că a avut puterea să treacă dincolo de învelișul ei protector și nu și-a făurit prea mari iluzii. Aproape îi părea rău că-i oferă fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu palma, prin rochia curată, pe coapsă, așa ca din întâmplare. Nu se întâmplă nimic în afara învolburării sângelui său, femeia se îndepărtă cu același firesc, ei, bine, te cucerea! Bărbații nu observară nimic, se înțelege, toți își vedeau de îmbucături, picase bine domnul cu amenzile lui, altfel nu s-ar fi îndurat gospodarul, în mijlocul săptămânii să sacrifice un cocoș. Flecăreau cu gura plină, convinși că totul pe lumea asta se obține cu o pulpă rumenită de cocoș. Viorel se strădui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]