82,518 matches
-
încă-n viață, la rândul lui tată de familie & soț iubitor - nici o viață de om n-o astupă și-anume cu ea acum tre' să te iei în gură. o groapă à fleur de tête ce s-ar potrivi pe picior ca pantoful cenușă- resei, doar s-o încerci - nici o moarte de om n-o încape și-anume pe tine te-a dat în gât.) dată-n paște, nu vrea să se ducă pe gâtiță și [Resquiesat in] pace! și-atunci
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
prin strecurătoare, o groapă comună, să-i afli pe-ai tăi. cum le-ai cerne prin sită de mătase, gropițele, praful și pulberea să se aleagă! de prea plină ce-i, groapa dă pe dinafară - de unde i-am pus la picioare tot lutul ce sunt. acum una cu-o pâlnie (nu personajul, obiectul - un fel de clepsidră, dar ireversibilă), după cum mă trage la fund, și pe care în ceasul din urmă-o voi duce la gură ca pe-un megafon
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
Când afară soldații noului regim se aliniază în acest minut: cum de puteți fi atât de calmi? N-a murit Ceaușescu. Părerea mea e că trebuie să cumpărăm aur! Ba să cumpărăm ciorapi fosforescenți: el, aplecat deodată, îi privește ei picioarele pe furiș, ridicând fața de masă, prefăcut că-și caută pixul scăpat din mână, „un ofițer îi ține căpăstrul". Vreți să ne ducem toți la balamuc? La naiba, impulsurile electrice nu ating unele regiuni de pământ bătut pe nuiele împletite
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
Liviu Ioan Stoiciu vine de la prăsit, isi spală picioarele la cișmeaua din gară, își scoate din geantă pantofii curați, de oraș, împachetează în hârtie încălțămintea murdară, îi pune în pungă de plastic și cumpără bilet pentru trenul personal. . E tânără, drăguță, bine mirositoare, habar nu are de cine trebuie
Ea, un vestigiu by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6546_a_7871]
-
nu are de cine trebuie să se ferească, se duce „către doftorii cei sufletești”. Azi a ars-o ceva pe gât, a urcat în creier, în emisfera stângă, apoi arsura a coborât până la inimă și de aici a ajuns la picioare, unde a rămas - ce e? E tulburata. Poate spurcatul din ea vrea să se mărturisească... E un lucru cu primejdie. Fiindcă asemenea vestigii, cum e acesta al ei, nu sunt sortite să învingă secolele...
Ea, un vestigiu by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6546_a_7871]
-
scade dar Lumea crește mereu indiferent de străzile pe care se-ntîmplă să le străbați indiferent de gloria (altcuiva) pe care te-așezi sfios ca pe-o bancă. Siestă Răgazul împunge aerul cum un deget aburul moale aplaudă geamul deschis la picioarele patului încălțările încrețite de griji micul buchet în vasul cu apă ca o melodie tărăgănată la casetofon tu ești tu cel cu care se joacă visul. Lapte matinal Cum picură diminețile cum aidoma unor stropi de lapte cald pe degete
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
și zodie de țări mici cărate în inimă de nemuritoarele benzi transportoare ale capitalului roșu. Azi cînd veneam spre casă golit de viață am auzit sîngele cum striga la mine - bătrîne, să fie atît de greu să ții omul pe picioare? Sînge înalt de doi metri și tot mai vrea să crească. Cred că vorbesc de unul singur cu un clopoțel de catîr orb în tîmpla dreaptă, norii deasupra mea îmi spun ceva ce nu înțeleg (poeții slabi sînt lacomi?), parcă
Fochistul negru by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6177_a_7502]
-
poate fi ocolit"' una din acele clădiri cu o cruzime mocnită de aisberg depozitare fără scrupule ale unei subtile amenințări torcînd înăbușit undeva în fundal dar pentru așa ceva trebuie să te obișnuiești să adăstezi dincoace de porți ca și cum mîinile și picioarele n-ar mai avea nicio trebuință năucit azvîrlit sub soarele cu dinți ca după o externare subită demodat și decadent deopotrivă glifă de veghe zgîlțîită de friguri după ce s-a perpelit în cuptoarele istoriilor unde nu și-a găsit locul
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
se resoarbe în sânge iar zâmbetul adăpostește o boală de mult uitată un diagnostic răsunător cu timpul, și gunoaiele pot fi răscumpărate mamă cândva mă vei privi și vei înțelege ce am pierdut prin naștere cândva ne vom regăsi la picioarele gigantului neputincioși și fără scăpare mai fă un efort mână sălbăticită și atinge stâncile arse de soare tu și cu mine am crezut că extincția-i doar un joc înainte de a pierde totul gravează-ți numele în craniul acestui miel
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
resemnarea prea multă vreme absent prea multe coduri nerespectate „când alții mor după statui și nume" la 4 dimineața o nouă criză în camera de hotel în care ai fi vrut să te sinucizi inoperabil și alb ca varul cu picioarele cangrenate părăsit te vei gândi la moarte ca la un fruct înfășurat în sârmă ghimpată înțelege că frumusețea există îți va șopti un copil fără mâini aplecat peste o conservă de carne vei încerca să-nțelegi vei fi mai aproape
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
un câine, și nimeni nu află. implorând, așa, cu genunchii înveliți în nori, să apuce cineva capătul sforii. și eu sus, sus și ușor, văd deodată limpede că nu un copil ține capătul sforii, ci, din păcate, din nefericire, de piciorul unui mort proaspăt, unui mort parfumat e legată sfoara. și chiar ieșind din nori, îmbrăcat ca pentru o zi de primăvară, am început cu frică să dau din mâini, din picioare. apoi am prins să rod sfoara care mă ține
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
ține capătul sforii, ci, din păcate, din nefericire, de piciorul unui mort proaspăt, unui mort parfumat e legată sfoara. și chiar ieșind din nori, îmbrăcat ca pentru o zi de primăvară, am început cu frică să dau din mâini, din picioare. apoi am prins să rod sfoara care mă ține atât de legat. și tot urcam, trecusem de aer, trecusem de rămășițele aerului și eu rodeam funia, plutind prin ceruri îmbrăcat ca pentru o zi de primăvară și cu furie rodeam
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
țărâna lunii, eu rodeam sfoara. lângă stelele care se stingeau ca stropite cu apă, eu rodeam sfoara. înotând printre găurile negre ca-ntr-un iaz cu pești, văzând pământul ca un sâmbure, eu rodeam sfoara, și degeaba. tot legat de piciorul mortului proaspăt, mortului parfumat. și așa, până și așa, oricât de departe în ceruri, până și acolo, oricât de adânc sub piele, ca molii înfometate lumea peste mine. sfoara ca molii înfometate lumea peste mine. tot mai adânc sub piele
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
cîte doi, Să se joace, sărind din mușuroi în mușuroi De cîrtițe moi. Bat din aripe ca și cum palme-s Ce-apaludă șuvoaiele miresmelor calme Curgînd din flori mari spre Doamne-Doamne. Și-ncet se apleacă deasupra izvoarelor, Muindu-și nimburile și vîrful picioarelor, Și-adormind în boarea lor...
Îngerii noștri s-au învățat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6689_a_8014]
-
am bani de tren să vin să te caut cîteva principii și nici un prieten pe nici o stea nu există iubire și asta mă miră sînt un pian cu ochi disting alunițe pe creier. Un oraș de chibrituri Laptele dimineții scaldă picioarele tale rătăcești pe sticla orașului stăpîna zilelor te numești acolo în vis seara un oraș de chibrituri se aprinde sub pernă drumului tău sub picioare dă-i puteri să te ducă să te întoarcă-napoi cîndva stelele aveau sexul complet
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
un pian cu ochi disting alunițe pe creier. Un oraș de chibrituri Laptele dimineții scaldă picioarele tale rătăcești pe sticla orașului stăpîna zilelor te numești acolo în vis seara un oraș de chibrituri se aprinde sub pernă drumului tău sub picioare dă-i puteri să te ducă să te întoarcă-napoi cîndva stelele aveau sexul complet al cerului foc ce arde fără odihnă degetele-ți sculptează tot ce-a visat fruntea am văzut o mare unde ochii tăi înotau trupul scufundat
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
Dar vipera urîtului cînd mușcă de sîn tu vii la mine cu gînd de pierzanie cu mers amețit îmi ceri să-ți sug tot ce este otravă a minții foc ce îți arde părul roșu cum al păpușilor nebune un picior al tău adoarme pe linia tramvaiului pentru tine suferitoareo au făcut îngerii cerului vopselurile smintelii obrazul tău vrea încă o culoare dar eu știu că tu mori azi ca mîine să ceri o bucată de pîine luminii anul lucrează în
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
Dar vipera urîtului cînd mușcă de sîn tu vii la mine cu gînd de pierzanie cu mers amețit îmi ceri să-ți sug tot ce este otravă a minții foc ce îți arde părul roșu cum al păpușilor nebune un picior al tău adoarme pe linia tramvaiului pentru tine suferitoareo au făcut îngerii cerului vopselurile smintelii obrazul tău vrea încă o culoare dar eu știu că tu mori azi ca mîine să ceri o bucată de pîine luminii anul lucrează în
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
unul lumina lor strălucește sub pămîntul unde răsari primăvara în pivinița casei. Pîine și vin Pîine și vin cît îi trebuie bietului suflet te poți mulțumi dar ajunge atît? Bun, și o bucată de brînză în bucătăria cu pămînt sub picioare miere cît să țină buzele aproape de degete. Și dacă e întuneric va fi o femeie pe-aproape cu mîinile uitate-ntr-o carte de sub prag vocea ta se aude din fruct carnea ți se-aruncă în mine fără stele aș
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
pe-aproape cu mîinile uitate-ntr-o carte de sub prag vocea ta se aude din fruct carnea ți se-aruncă în mine fără stele aș fi dac-ai lipsi din paginile mele umile. Plouă sau visez că plouă degetele de la picioare numără stropii de apă ai unei zeițe ea ne aduce vinul și pîinea cît îi trebuie bietului suflet. Bem și ne vedem în ochii ei blînzi. Rîde și ne ține în viață. Stăm la masă cu picioarele-ngropate de mult în
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
griji; geamuri negre își ațintesc privirea într-un interior dezgolit, neantul. Uite-acolo o față de om, rînjește-n barbă, mîna împunge c-un deget aerul. Pe pereți graffiti ne arată drumul spre plajă: un marinar orb cu trei însemne bărbătești: primul, piciorul de lemn, al doilea, ghioaga policarului drept, al treilea, ca 'ntr-o oglindă întoarsă pe frunte îi e pus. În iarba uscată moțăie un cîine, un motan tarversează carosabilul și-și înfoaie blana năpîrlită: coada lui are cîrlig. În piața mare
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
printre palate și ruine poetul își savurează exilul. Cerul deasupra mării un spectacol al norilor: Occidentul își întinde degetul mic înspre Orient. 08.2005, Mamaia Pe Innsteg Timpul face jogging pe urmele mele. Poartă pantaloni scurți. Sandalele mamei duc duminica picioare străine la biserică. Afară nimeni nu mă așteaptă. 08.2005, Kronstadt Natură moartă cu acvariu Se mișcă în acvariu un strigăt mut. Ochii se cască sticloși. Moartea înoată fără să-i pese printre peștii colorați. Cîndva o să se-ncurce printre
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
sună prelung, ca mirajul în capul unui nebun. Poate chiar în capul meu. Sună, sună, păpușoiule, îi zic. În Ardeal este alintat cucuruz. Cu vorba aia lungă, cîntată, a ardelenilor. Dup-dup, se aud pașii ei. Dupăie. Alintă pămîntul cu picioarele ei. Îl face să crape de întărîtare. Olga și-a despletit părul, și are un păr șaten-închis, așa, spre negru. Este lung și se lăfăie în vînt. Pare o adunătură de șerpi de catran care șuieră și își ițesc capetele
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
muult. Cît pot. Atît cît să nu cad. Dar să mă apropii de ea. Și mă chiar apropii sau doar mi se pare. Soluția ar fi să mă balnasez puțin. Și, apoi, să țînesc. Să o prind. De păr. De picioare. De orice. Să nu se lovească, însă. Să nu o vatăm. Mi-e teamă. Și urlu. Și sar. O plachez ca la rugby. Îmi arunc trupul meu greu ca dintr-o balestră sau balustră, nici nu mai știu cum se
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
mi folosește roua că-i rotundă Și fluturii că-și pun aur pe burtă În solzi mărunți. Mi-e viața tot mai scurtă. Sufletul spaima unde să-și ascundă? Moartea-mi sluțește carnea, mi-o dărîmă Și-o calcă în picioare ca pe-o rîmă...
M-ai umilit cu tristele-ți cuvinte… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6947_a_8272]