2,096 matches
-
decât inutilă. Dacă Livia vrea să-i ceară ceva, să o spună pe șleau, nu să umble cu fofârlica și să-i dea sfaturi cum să guverneze. Se ridică iritat în picioare. — Idealul tău este să pedepsesc și să dau pieirii, fără milă și fără discernământ, oameni chemați în justiție pentru vina vagă că m-ar fi jignit în vreun fel? O țintuiește din priviri cu asprime. — Crezi că așa voi asigura mai bine securi tatea imperiului... Glasul se înalță: — ...a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
găsit nevinovat, vă va intenta amândurora un proces de calomnie? Următoarea lovitură este și mai țintită. — Acuzatorii au parte de aceeași osândă dacă se dovedește că au primit bani ca să denunțe... Cuvintele cad ca o secure: — ...sau pentru a urzi pieirea unui nevinovat! Fulcinius își frânge panicat mâinile. Din nou fierbințeala i se urcă la cap. Augustus îl vede neajutorat și se bucură. Presează: — Te-ai gândit că ai putea fi surghiunit și deportat departe, unde să-ți fie interzise apa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
infamie să fie mai prejos decât căpetenia lor. Rufus îl simte cum își vântură pumnul prin aer. — Mai mult, e o mișelie și-o ocară pe care o porți după tine toată viața să te-ntorci din luptă viu, după pieirea conducă torului. — Ho! Ce te-ai pornit așa? încearcă să-l domolească. — Să-ți aperi și să-ți ferești căpetenia, continuă îndârjit ger manul, să pui în seama gloriei lui chiar și vitejiile tale este cel mai mare jurământ de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
i-ar fi dat să aleagă, ar prefera să fie porcul regelui decât propriul copil. Oricât de depla sată a fost gluma, căci unul dintre cei uciși era chiar tatăl Mariamnei, avea fără îndoială dreptate. Bătrânul nebun și-a sortit pieirii o parte din familie, în timp ce râmătorii erau lăsați să moară de moarte bună în cotețe. Îl aude pe Iulius Agrippa și ridică ochii spre el. — Astăzi este sâmbătă, spune el mohorât, ziua lui Saturn, și ar fi trebuit să se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
câmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. În zadar striga-mpăratul ca și leul în turbare, Umbra morții se întinde tot mai mare și mai mare; În zadar flamura verde o ridică înspre oaste, Căci cuprinsă-i de pieire și în față și în coaste, Căci se clatină rărite șiruri lungi de bătălie; Cad Arabii ca și pâlcuri risipite pe câmpie, În genunchi cădeau pedestrii, colo caii se răstoarnă, Cad săgețile în valuri care șuieră, se toarnă, Și lovind
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
politețe. 3. Analizați formele pronominale din: spunându-mi spunânduți spunându-i spunându-ne spunându-vă spunându-le 4. Scrieți sinonomele termenilor: surâs, datină, ceață, plăsmuire. Vremea si ...vremurile „O puternică suflare de vânt trecătoare și iute, ca un glas de pieire strecurându-se printre frunzișuri, se stinse, tânguios și jalnic, în nesfârșitul umbros al depărtărilor. Vijelia își trimise înainte pe cel mai ager dintre vestitorii săi înaripați. Și de peste firea întreagă, într-o clipă se ridică pe mii de note discordante
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
În ce a constat conținutul stomacului său, e de-ajuns să spun că erau multe lucruri colorate pe care purcelușii s-au bătut și le-au devorat Într-un final. Un minut mai târziu, Dwight se simțea mai puțin sortit pieirii. Văzuse moartea cu ochii. După cinci minute, reuși cu greu să se ridice. Dar era un alt om. Se simțea Învins, tot curajul Îi dispăruse. Se simțea din nou băiatul care fusese bătut de băieții din cartier, care se prăvălise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Vai de Nebo, căci este pustiit! Chiriataimul este acoperit de rușine, este luat, cetățuia este acoperită de rușine și zdrobită! 2. S-a dus fala Moabului, la Hesbon i se pune la cale pieirea: "Haidem, să-l nimicim din mijlocul neamurilor!" Și tu vei fi nimicit Madmenule, sabia va merge după tine!" 3. Se aud strigăte din Horonaim: prăpăd și nimicire! 4. Moabul este zdrobit! Chiar și cei mici ai lui strigă. 5. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
în care își punea încrederea. 14. Cum puteți să ziceți: Suntem viteji, ostași gata de luptă? 15. "Moabul este pustiit, cetățile lui se înalță în fum, floarea tinerimii lui este jungheată, zice Împăratul al cărui Nume este Domnul oștirilor. 16. "Pieirea Moabului este aproape să vină, nenorocirea lui vine în graba mare. 17. Bociți-l, toți cei ce-l înconjurați, toți care-i cunoașteți numele! Și ziceți: "Cum a fost sfărîmat acest puternic toiag de cîrmuire, acest toiag măreț!" 18. "Coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
n-are nici porți, nici zăvoare, și locuiește singur. 32. Cămilele lor vor fi de jaf, și mulțimea turmelor lor vor fi o pradă. Voi risipi în toate vînturile pe cei ce-și rad colțurile bărbii, și le voi aduce pieirea din toate părțile, zice Domnul. 33. Hațorul va fi astfel vizuina șacalilor, un pustiu pe vecie; nimeni nu va locui în el, și nici un om nu va ședea în el. 34. Cuvîntul Domnului, care a fost spus proorocului Ieremia, asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Căci Israelul și Iuda nu sunt părăsiți de Dumnezeul lor, de Domnul oștirilor, și țara Haldeilor este plină de nelegiuiri împotriva Sfîntului lui Israel. 6. Fugiți din Babilon, și fiecare să-și scape viața, ca nu cumva să pieriți în pieirea lui! Căci aceasta este o vreme de răzbunare pentru Domnul! El îi va răsplăti după faptele lui. 7. Babilonul era în mîna Domnului un potir de aur, care îmbată tot pămîntul; Neamurile au băut din vinul lui; de aceea au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
le ai pe ambele. Nu poți avea încredere în cei care nu procedează așa. Dispare orice fel de conflict interior. Murakami: Ei spun că posesia bunurilor îi face oamenii să aibă și mai multe dorințe telurice, care-i duc la pieire. De aceea, pentru a te purifica, trebuie să abandonezi totul. Kawai: Dacă religia nu reușește să-ți alunge atașamentele, nu e religie. Persoanele care renunță la atașamentele acestei lumi sunt ca și moarte. Murakami: Nu antrenamentele ascetice te fac să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, vei fi numită cetatea neprihănită, cetatea credincioasă. 27. Sionul va fi mîntuit prin judecată, și cei ce se vor întoarce la Dumnezeu în el, vor fi mîntuiți prin dreptate. 28. Dar pieirea va atinge pe toți cei răzvrătiți și păcătoși, și cei ce părăsesc pe Domnul vor pieri. 29. Vă va fi rușine de terebinții în care găseați plăcere, și veți roși din pricina grădinilor în care vă desfătați; 30. căci veți fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
de cei ce scriu porunci nedrepte, 2. ca să nu facă dreptate săracilor și să răpească dreptul nenorociților poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor, și să jefuiască pe orfani! 3. Ce veți face voi în ziua pedepsei, și a pieirii care va veni din depărtare peste voi?" "La cine veți fugi după ajutor, și unde vă veți lăsa bogăția?" 4. Unii vor fi îngenunchiați între cei prinși în război, iar alții vor cădea între cei morți. Cu toate acestea, mînia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
decât să mă omoare aleanul pentru un regim socialist rezolut, corupt și aproape tot atât de inuman ca și cel capitalist din zilele noastre. Acel regim pe care nu îl deplâng cine știe ce, a avut și părțile lui bune dar a avut spre pieirea noastră și părțile lui extrem de proaste dintre care se detașează net aceea că a crescut la sânul său precum un părinte grijuliu și iubitor liota de spurcăciuni de azi care împroașcă zilnic și constant cu noroi și rahat această țară
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
viselor. Pitagoreicii au mers până la interzicerea acelor alimente, precum bobul, care ar dăuna activității nocturne a spiritului. Zenon stoicul ar fi fost mai re zervat în privința divinației („somnul însuși nu înseamnă altceva decât strângerea și într-un fel căderea și pieirea sufletu 70 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 57. lui“). Surprins cu totul în fața acestor atitudini opuse, Cicero nu mai știe ce să creadă. Își dă seama însă, după cum afirmă imediat, că nu s ar putea spune ceva mai absurd. Nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
gândirea caută ea însăși cu înfrigurare paradoxul. Simte că acesta o exprimă în elementul ei viu, fiind însuși pathosul ei. Numai că imediat ce l acceptă se vede în fața propriilor sale limite. „Culmea oricărei pasiuni este de a-și dori propria pieire și, tot așa, pasiunea cea mai înaltă a rațiunii este de a dori șocul, chiar dacă, într un fel sau altul, șocul îi va fi și pieirea.“ Nu e vorba de o simplă neputință a gândirii, cum se întâmplă ori de câte ori pune
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vede în fața propriilor sale limite. „Culmea oricărei pasiuni este de a-și dori propria pieire și, tot așa, pasiunea cea mai înaltă a rațiunii este de a dori șocul, chiar dacă, într un fel sau altul, șocul îi va fi și pieirea.“ Nu e vorba de o simplă neputință a gândirii, cum se întâmplă ori de câte ori pune la lucru anumite concepte. Dacă paradoxul este însăși pasiunea gândirii, atunci gândirea tinde să ajungă dincolo de sine. Caută singură ceea ce nemijlocit o neagă și o confirmă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cu riscul deja semnalat mai sus, răspunsul sună abrupt și elementar. „Sigur că intelectul nu poate să-l gândească, nu șil poate închipui, iar când acesta este vestit, nul poate înțelege, ci doar presimți că acesta i-ar putea însemna pieirea.“<ref id="170">Ibidem, p. 64.</ref> Deși nu poate înțelege paradoxul absolut, intelectul presimte că tocmai acesta i-ar putea anunța sfârșitul. Presimte așa ceva în măsura în care nu-și pierde complet propria pasiune. „Multe are intelectul de obiectat împotriva acestuia [a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
că tocmai acesta i-ar putea anunța sfârșitul. Presimte așa ceva în măsura în care nu-și pierde complet propria pasiune. „Multe are intelectul de obiectat împotriva acestuia [a paradoxului], pe de altă parte, în pasiunea sa paradoxală, intelec tul își dorește propria sa pieire.“ În ce constă totuși o asemenea dorință? Așa cum spune de la bun început, gândirea știe că paradoxul o exprimă în chip esențial, fiind pathosul ei ascuns. Doar că, imediat ce-l acceptă, se vede în fața propriei limite. Stă în natura pasiunii să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
exprimă în chip esențial, fiind pathosul ei ascuns. Doar că, imediat ce-l acceptă, se vede în fața propriei limite. Stă în natura pasiunii să ducă ceva la limită, să atingă limita însăși („Culmea oricărei pasiuni este de a-și dori propria pieire“). Atinge cu aceasta locul în care ne întâmpină 168 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 169. 170. celălalt, cel care, cu prezența sa, poate să disloce centrarea în sine și în identitatea neutră cu sine. Însuflețită peste măsură, gândirea tinde să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de iubire a celuilalt se ascunde iubirea de sine. Iar aceasta se întoarce împotriva ei atunci când iubirea devine pasiune. Imediat ce se vede în fața pasiunii, caută să se retragă, ajungând asemeni unui ostatec. Însă, ca pasiune, iubirea „își dorește tocmai propria pieire“, se vede în fața propriei morți, ceea ce o și potențează în chip maxim. Aici paradoxul nu mai comportă nimic din ceea ce discută logica obișnuită. Nici măcar ca paradox al intelectului el nu se confundă cu o situație pur logică, formală. Însă cum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a viselor. Pitagoreicii au mers până la interzicerea acelor alimente, precum bobul, care ar dăuna activității nocturne a spiritului. Zenon stoicul ar fi fost mai re zervat în privința divinației („somnul însuși nu înseamnă altceva decât strângerea și întrun fel căderea și pieirea sufletu 70 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 57. lui“). Surprins cu totul în fața acestor atitudini opuse, Cicero nu mai știe ce să creadă. Își dă seama însă, după cum afirmă imediat, că nu s ar putea spune ceva mai absurd. Nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
altfel, gândirea caută ea însăși cu înfrigurare paradoxul. Simte că acesta o exprimă în elementul ei viu, fiind însuși pathosul ei. Numai că imediat ce l acceptă se vede în fața propriilor sale limite. „Culmea oricărei pasiuni este de ași dori propria pieire și, tot așa, pasiunea cea mai înaltă a rațiunii este de a dori șocul, chiar dacă, într un fel sau altul, șocul îi va fi și pieirea.“ Nu e vorba de o simplă neputință a gândirii, cum se întâmplă ori de câte ori pune
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
se vede în fața propriilor sale limite. „Culmea oricărei pasiuni este de ași dori propria pieire și, tot așa, pasiunea cea mai înaltă a rațiunii este de a dori șocul, chiar dacă, într un fel sau altul, șocul îi va fi și pieirea.“ Nu e vorba de o simplă neputință a gândirii, cum se întâmplă ori de câte ori pune la lucru anumite concepte. Dacă paradoxul este însăși pasiunea gândirii, atunci gândirea tinde să ajungă dincolo de sine. Caută singură ceea ce nemijlocit o neagă și o confirmă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]