48,335 matches
-
de crăciun fac tumbe clovni de ocazie grohăire solemnă scurmă în oasele îmbolnăvite ca un palimpsest obeliscuri se înalță în vocea de sânge răzbat prin difuzoare prin întunericul faraonic al sicrielor noastre străpung corpuri vii și sfâșie inocența strigătelor sub piele se strâng viermii ororii și colcăie în disperare ca niște vulcani gata să erupă trâmbițele ierihonului tulbură aerul cu sfârcuri feciorelnic vătămătoare când zidurile se cutremură de viermii tancurilor asediatoare hărți vechi mută țări în capul altor țări popoare dispar
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
acela la o bătaie cu măciucile, fata urmând să rămână învingătorului; un tânăr își dă seama că vecinul său este supărat pentru că iată tocmai vecinul i-a făcut un rău; un țăran își ucide calul pentru a-i lua măcar pielea, calul fiind bătrân și inutil acum; alt țăran, bolnav de plămâni, își pune ultima speranță în verdictul unui medic și, cum acesta este negativ, își iese din minți. La temelia acestor povestiri stă uluiala. Cel care povestește este vorbit de
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
Trupul - unul singur și nesupus alegerii - este singurul care ne dă o infinitate de alegeri. - Și tu, tu cui te lași moștenire?, făcu Orlov. - Nimănui. - Adică mie... Drept răspuns, Moștenitorul se scurse agale către birou, așezîndu-se în jețul lui dîn piele de Cordova. Apoi, fixîndu-l pe chirurg, desfăcu brațele-n lături: - O dată ce boala cetitului a pus stăpînire pe un organism, îl slăbește în așa hal încît îl preface într-o pradă ușoară pentru cealaltă năpastă, care-și are sălașul în călimară
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
-și află istov. Nu există fidelitate decît în contul propriei mele plăceri. Iar pentru asta există ele, cărțle..., tîrfele astea cuminț care umblă din mînă în mînă și-ntre paginile cărora ne expediem sămînța de banalitate... Și cotoarele învelite-n piele tremurară hodorogind pe rafturi. (fragment de roman)
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
ignoranți fatalități închipuind în adunarea inocenților destrămată știu că-n fiecare lacrimă e cîte un înger revoltat? o, ochii Tăi lungi cît 100 de trenuri de noapte cît din utopiile mele vor duce viitorului ireversibil? milimetrice flaute, sănii fierbinți sub pielea Ta sună, transplant de insomnii, moarte, pe șenilele singurătății înaintăm euforici; brazii de sus - coriști înghețați sub miile de aripi sărutîndu-se-n cer în clipele mai scurte decît viața pomului de Crăciun binevestesc o nouă poveste pentru antologia durerii. (de ce ne
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
mă-întorc pe banca de lemn negeluit. Ei îmi vor spune numai: "Noroc! Bine-ai venit! Sau poate îți e foame? Hai, ia, domnu^Săndel..." Șantan Timpul? A adormit cu capul pe masă, Delirînd despre Shakespeare, despre Eminescu... Slab, numai piele și os, mîncat de-un abces, cu Haina boțită, pătată, cămașa zoioasă. Păcat. Vorbea atît de frumos. Descu- Rajant de frumos. Îți venea să Plîngi. Să-ți spui: Nimic nu contează! Important e să iubești, important e firescul Vieții ca
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
altă destinație!" Am greșit-o? Poate. Sau totul n-a fost decît Reclamă, pentru cei Care se plictisesc în Puritate și Lumină: "Lume unde se-amestecă Lucruri și Idei, În care toți poartă o armură ciudată, Din carne, oase, sînge, piele, gelatină. Aventuri! Exotism! Ofetă limitată." Din volumul La Alex, P.F., în curs de apariție la editura " Aula"
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
două: "S-ar spune că există două rase: omul și omul nou." E o dramă a asocialului care se vrea astfel, care crede (sau știe) că esențială e diferența, deși începe, oarecum paradoxal, prin a vrea să-și iasă din piele - din pielea numită București. De aici, din această disperare, vine "pactul cu diavolul" - plecarea la Vichy ca reprezentant al guvernului român pe lîngă cel al mareșalului Pétain, atît de reproșat de curînd. Ionescu e însă unul din foarte rarii scriitori
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
ar spune că există două rase: omul și omul nou." E o dramă a asocialului care se vrea astfel, care crede (sau știe) că esențială e diferența, deși începe, oarecum paradoxal, prin a vrea să-și iasă din piele - din pielea numită București. De aici, din această disperare, vine "pactul cu diavolul" - plecarea la Vichy ca reprezentant al guvernului român pe lîngă cel al mareșalului Pétain, atît de reproșat de curînd. Ionescu e însă unul din foarte rarii scriitori care n-
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
Nu-ți fie frică de faunul avînd copite-nstelate și-o creasta de tigru buimac. Drept care spre subsuorile lui m-am scoborît, să mă-nghesui în ele, să mă preling, să-l molcomesc pe bărbatul pe jumătate tap, tuciuriu la piele și mai înalt decît mine c-un cap. El mă-nșfăcase de solduri că un neguțător prețăluind o cămilă, el m-atingea pe piept, ca un proprietar de sclavi, căutător de dinți sănătoși, el se lipea de mine ca o
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
șarpe nuntind în vizuina mea de zeița, cu miere pe buze l-am atins atunci în văgăuna buricului, bolborosindu-i vorbe fierbinți de femeie-mblînzită, dar cînd să-l mingii adînc și să-l frîng în brațe, dulful Korin ieși din pielea-i tuciurie și îmi musca gură, îndoind-o pînă la oase. Cine să fie, mi-am spus încă o dată, zvonind către vînt, catre mare, bărbatul acesta spasmodic, pe jumătate tap: alesul întors din adîncuri, un faun saltimbanc, cu arșiță-n
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
bărbatul acesta spasmodic, pe jumătate tap: alesul întors din adîncuri, un faun saltimbanc, cu arșiță-n carne, sau vreun înșelător de la bărbosul Haidoș, din iad? Haidoș Pe brațe avînd tatuate stripteuze albastre cu pojartier, pe piept, un catarg tremurînd în piele, ca un sfredel, în gură, mahorca, pe cap, cozoroc, si pe nas, ochelari de soare, astfel se-nfățișează zeul Haidoș că un al nimănui corăbier, dar și ca un mustăcind pișicher. Slujbași nu are ca să le mai poruncească, doar pisicile
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
alb, să se scobească-n dinți cu furculițe cîrlionțate, să zacă-n cafenele, să joace zaruri, să asculte sporovăieli, să privească ruginitele corăbii aducînd de pe mare atîtea și-atîtea mironoseli. Îi mai place să se ungă cu ulei de măsline, că pielea să-i lucească diavolește, mustață și-o vopsește cu kohl egiptean, ca gură să-i foarfece nelumește, îi place să momească femeiuști planturoase, cu pîntece vinoase, apoi îi plac poveștile cu iz sărat și aspru, romanțele pîrjolite, zile și nopți
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
al Atenei, dar și al oralității ( 527-500), poruncește transcrierea Iliadei si a Odiseei pe papirus, începe declinul neamului angelic al homerizilor. Se aprinde în schimb Luceafărul de Ziuă al literaturii surzilor, antiorală, înlănțuită în semne vizuale pe argilă, papirus,piatră,piele de oaie,de vițel, de om, întinsă pe toate suprafețele mai netede până către marginile lumii, numai să fie atâta lume văzătoare, cu cea surdo-mută cu tot, care să o poată citi și pricepe. Toată această inundație se interpune între
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
devenit gestul tău, liniștea ta, atunci cînd fulgerul este al tău, deși îl privesc sute de ochi." Închide ochii, astupă-ți urechile, adoarme-ți limba. În cetate nu trebuie să mai intre nici un străin." " Pricepi de ce-și schimbă șarpele pielea? Aceas-ta nu e reîncarnare, aceasta este el însuși." Jacques G. Costin, Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quichotte, ediție îngrijită de Geo Șerban, introducere de Ovid S. Crohmălniceanu, postfață de Geo Șerban, Pitești, Editura Paralela 45, 2002, 228 pag. Gellu
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
șoareci - o rouă sticloasă, nu scîrbă, nu limba băloasă a vreunei pohte bătrîne. (realizezi că între viața ta și a lor cresc buruieni și resturile unui menaj sanguin devorîndu-ți strigătul, văzul/ că limbă de șmirghel au avut toate iubirile tale, piele cu solzi și parfum de anghinare uscată la soare.) doar Dumnezeu știe măsura cămășii de forță căreia ei îi spun suflet!... - fericiți cei ce și-o poartă ca pe o ie ușoară/ ca pe o margaretă în părul negru al
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
îmbrăcată în zăpadă, ca zeitate a iernii, cu multe blănuri, una peste alta, în dezordine. La un moment dat ea începuse să se dezbrace sau poate viscolul stârnit brusc îi smulgea blănurile de pe ea. Până la urmă rămăsese goală pușcă, cu pielea ridată ca o pungă de hârtie din care se supsese tot aerul. Numai părul care-i acoperea "rușinea" arăta proaspăt ca mătasea porumbului înainte de a fi cules. N-o visasem niciodată pe Maicamare goală și destul de rar atmosfera iernii geroase
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
abundenței exista un fel de neliniște nervoasă, munți de dezamăgiri, coji goale de angoasă, ca și cum bogăția singură niciodată n-ar putea aduce fericire. Starea de spirit a traficului de prânz era nesimțită, apatică, febrilă. Timpul parcă se umfla, din spărturile pielii lui cădeau valuri de apă prăbușindu-se de la un nivel înalt către unul scăzut, amestecându-se cu oamenii ce se târau, prizonieri ai unui salto mortale de timp. Toți încercau să facă mișcări acrobatice pentru a dobândi succes, câștig și
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
neglijent hlamida subrealului și aruncând-o peste parapetul mult prea înalt. și Dumnezeu a creat apoi suprarealul multă vreme l-am căutat pe Dumnezeu prea aproape de mine într-o prisacă unde albinele polenizau tuleiele îngerilor cu plumb mi-am schimbat pielea poemelor cu una mai leneșă, am învățat să creez tensiuni incipiente între cuvinte ca între partenerii întâmplători de dragoste ce nu se ating, am pus în relație de contiguitate texte cărora istoria grafologiei le prezisese un viitor cvasidisjunctiv așa cum se
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
cufundat în peisajul foșnitor al Dumbrăvii, fiind preocupat de o idee care se ivise deodată în mintea sa. Se întoarse spre mine, cu totul neașteptat, așezînd mîna lui albă, cu degetele frumos îngrijite, pe mîna mea odihnită pe canapeaua de piele a trăsurii și rosti: - Îți amintești dictonul latin pe care l-ai învățat în primele clase de liceu?, mă întrebă, ca un profesor care cercetează o lecție într-o clasă plină de elevi. - Care anume?, m-am străduit să cotrobăiesc
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
umbre pe pereți și el își văzuse deodată uniforma, curățată și periată de soție, agățată într-un umeraș. Din cauza pîlpîirii fitilului aceasta părea că se clatină ca și cum ar fi conținut deja un trup, poate trupul de aer al unui strigoi. Piei!... Scuipase într-o parte și intrase în dormitor. Soția îl aștepta. Plînsese. Se dezbrăcă și se lipi de ea sub cearșaf. Săraca, rămînea singură, ea singură cu toate clasele pe cap, preluînd și funcția lui de director. Aveau să-i
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Ioan Es. Pop cu o piele metodistă și o carne catolică, pândite mereu de oase ortodoxe, dar mai ales de păcate pe care nici o religie nu le poate absolvi, cu ele umblam toată noaptea pe străzi, din pantelimon în vatra luminoasă și retur, atingeam momfa pe la
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
momfa pe la margine, credeam că după trei dimineața spaima va ceda, și uneori se întâmpla și asta, dar rar. cel mai adesea dârdâiam până la ziuă; mă întorceam acasă numai când groaza obosea atât de mult încât îmi lăsa în pace pielea metodistă, oasele ortodoxe și carnea catolică, știind prea bine că nici una dintre ele nu salvează și că noaptea următoare o vom lua de la capăt. * luni de zile, auzind că circulă din nou, am tot așteptat tramvaiul 56 pe la mine prin
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
sufletească impasibilă, aburită de o ușoară tristețe. Ion Zamfirescu și soția sa, Mariana Rarincescu, aduceau cu ei pietatea lor pentru cultură și intrau ca într-un paraclis în bibliotecă. Ștefan Nenițescu se afla ghemuit într-o latură a canapelei din piele verde, decolorată. Era înalt, slab, adus de spate și avea o voce șoptită pe care și-o dregea tot timpul ca un tic, intervenind în conversație cu observații severe. Prezența Cellei Delavrancea era ca accentul subtil punând în valoare cromatica
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
un tic, intervenind în conversație cu observații severe. Prezența Cellei Delavrancea era ca accentul subtil punând în valoare cromatica unui tablou. Purta o rochie verde din stambă cu mâneci scurte și fusta lungă, amplă. Figura ei, cu trăsăturile înmuiate în pielea șifonată, era susținută de atenția concentrată cu care îi asculta pe vorbitori. V. Voiculescu sta întotdeauna într-un fotel așezat deoparte, în unghiul dinspre intrare al camerei, îi avea pe toți în fața sa și nu lua parte la discuții. Îl
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]