757 matches
-
de struguri, și a scris o carte despre această experiență, numită The Grape Cure. Ea recomandă o cantitate de 1-2 kilograme de struguri negri pe zi, timp de o săptămână, până la o lună sau chiar mai mult, mestecându-se și pielița, și semințele. Suc de varză: s-a dovedit că sucul de varză crudă poate vindeca ulcere stomacale, duodenale și intestinale grave. Prin urmare, reprezintă o terapie eficient și pentru cancerul stomacului și al tubului intestinal. Concentrațiile ridicate de clor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
a ochit cu precizie ceea ce imediat vă voi spune. Și, aproape simultan cu calamburgiul, s-a apucat și el (prăvălindu-se insolent pe ultimul rând de banchete al sălii) să-și îngîne poemele sale inepte, de începător, la urechea cu pieliță dogoritoare a unei necunoscute. Necunoscuta, arătoasă și apetisantă, să calci în călcâie oricare sacoșă de piață și să te azvârli către ea. Dușumelele continuau să fumege, zidăriile zuruiau, învăluindu- ne într-un nor gros de fulgi albi de tencuială. Terchea-berchea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
împinsă înapoi la proporțiile netede și neliniștitoare ale bustului fetiței de 13 ani ce deprindea planorismul și parașutismul pe aerodromul IAR din Brașov, fermecătoarea își mușca buzele. Necutezând nici să geamă, atunci când Maestrul îi mângâia c-o baretă a ochelarilor pielița unei gambe. Necutezând nici să se miște, pentru a nu o trezi pe infama Christinel, ipocrita soție a Savantului, dormind încolăcită la picioarele patului. Dar neîmpăcîndu- se nici să tacă, de groaza ca Profesorul, surprinzînd-o cu 134 DANIEL BĂNULESCU La
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și îi veneai acasă cu sânii potriviți, o pereche de sâni atât de pefecți, cum nu mai exista în tot Bucureștiul, dar observai acum că mâinile nu i se mai asortau cu tot restul, trebuiau alte mâini, unele alburii, cu pielița ca petala și 12 centrimetri mai lungi, alergai după mâini, te întorceai cu ele după ce tîrguisei pe puțin alte patru perechi, dar se-ntîmpla, între timp, că aleasa inimii tale, ca de obicei, se răzgândise și-și dorea acum și cele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu genunchiul în pântec și pumnul în bot, pe Papașa. Papașa îl ciocăni de vreo douăsprezece ori cu căpățâna de colțul noptierei, pe Genel. Împăcați apoi de abila fermecătoare, c-un rachiu din care n-apucaseră să guste, în viață, pielițele gurilor lor cum era de așteptat, se uniră împotriva ei. O bătură, o ocărâră și-o iubiră pe rând. Către patru noaptea, răzbiți, adormiră, unul lângă altul, tustrei ca franjurile dintr-o perdea, făcând, probabil, către plafonieră, expoziție de mari
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
împărțite de aici, ca un pachet de cărți de joc, hașurau încă salonul. În gălăgia lor luminoasă, hoardele firișoarelor de praf, între care și Ho diábolos, susținând pe umăr un Genel ațipit, planau pe deasupra platourilor cu urme de muștar, maioneză, pielițe de salam de Sibiu și scobitori îmbîcsite. Băieți buni, de la nivelurile lor de inteligență și de somnolență ascultau și prelucrau totul. Treptat, seara își cuibărea burta ei de rață asupra mobilelor încrustate în fildeș și sidef, a micilor figurine din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
carcasă de fildeș, executându- și cursele de serviciu dintr-o extremă în alta a sălii. În pauza dintre cele două albume, Pink Floyd execută "See Emily Play". 241 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Plus un pachet, protejat sub multiple pielițe textile, sigilat precum un container, în plumbi ce se bălăbăneau la capetele unor sforicele de cânepă, colet ușor, voluminos și plat, sugerând, dezgustător, un tablou. Acel tablou. - Poartă-le în zbor! Deschide-le drumul cu atenție. Transportă- le până-n salonul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
2. Pe ultimele trepte însă, fu izbit violent de-o mogâldeață - bețivan probabil - care-l pândise, posibil, din beznă și care-l buși de-un perete împodobindu-i beregata cu tăișul unui cuțit, cu care-l împungea, destul de convingător, în pielița tresăltîndă a mărului lui Adam. Își imagină fulgerător dacă bețivanul o să se descurce, de acum, cu pedalele sale acustice, cu perdelele lui de fum, cu proiectorul și cu mixerul lui cu 24 de canale, pe care, instinctiv, și le acoperise
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și săreau, ca broscuțele prin iarba din Cișmigiu, sub apăsarea picurilor ploii!... Molozul de bancnote - patru sarsanale - îl repeziră în Calomfirescu, prin șoferul lui Arvinte, Spînzu, un țigănuș agil și devotat. Numai de-un metru jumătate. Făcut parcă doar din pielițe și cartilagii de liliac. Nu deschisese gura decât cât să le vândă pontul... Ei trei, rămași în Buzești, nu hălăduiră aiurea pe străzi. De scârba patrulelor, se strecurară într-un subsol de bloc de pe Doctor Felix, peste drum de cârciuma
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe la vreo 16 metri deasupra solului, cam prin dreptul etajului patru al blocurilor spoite în gri, verzui, bej și cărămiziu. De jos, oamenii de treabă chiuiau, căutând probabil să-l avertizeze cu privire la harta curenților ascendenți (pe care el însuși, cu pielița sa subțire, îi palpa, săltîndu-se cu toracele asupra lifturilor lor de aer, troncănind și, când și când, frecîndu-se unul de altul, în spirală). Sau, pur și simplu, mirîndu-se ori strigîndu-i că nu este deloc adevărat - cum li se năzărea - că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
e mort! Mi-am lipit urechea de pieptul său. Mirosea a iarbă și a ceva ars. Nu distingeam niciun sunet. Doar tăietura aceea adâncă și neagră, cu puțină apă În ea, mă Înspăimânta cumplit. Ochii i se acoperiseră cu o pieliță lăptoasă și se decolorau vizibil. Ploaia se opri brusc și o rază caldă năvăli printre noi. Trebuie să facem ceva cu el, nu-l putem lăsa așa, repetă Libelula cu hotărâre. O cioară vâsli razant prin dreptul nostru, cârâind Înfricoșător
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
îi roi în jurul urechilor și i se proiectă drept în ochi, ca un vârf de săgeată. Omar însuși sări ca ars, dar calul abia schiță un freamăt al nărilor. Lăsă zburătoarea să îi alunece pe luciul pupilei, ca pe o pieliță de măslină, ca și cum era mort. Aștepta încordat și insecta prinse curaj, îi trecu spre buza de sus, care îi păru netedă, ademenitoare. Omar strânse pleoapele, să nu vadă armăsarul înnebunit de înțepătură, dar, fiindcă nu îi simți saltul de durere
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cap cu tocul de lemn pe care-l avea în mână. Penița de oțel scotea un sunet limpede. Pungașii îl priviră mai bine. Nu era nici tânăr, nici bătrân. Părea nedormit. Sub ochi avea două pungi vinete de grăsime. Sub pielița lor subțire se zbătea sângele în niște vinișoare albastre. Vorbi târziu, cu gura pe jumătate: - Ia zi, mă, unul din voi, care știe ce-i cu caii ălora? Paraschiv își mușcă limba. Trase cu coada ochiului la Gheorghe. Acesta se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nimic mai prejos este un alt accesoriu de preț al dandy-lor „istorici”: mănușa. A intrat deja În legendă povestea celor trei maeștri mănușari (sau chiar patru, după Barbey) care Îi confecționau lui Brummell delicatele Învelișuri pentru mâini, fine ca niște pielițe, parte cu parte: unul - palma, altul - degetul mare și cel de-al treilea - restul degetelor. Sau ritualul comandării mănușilor la Paris, În mod obligatoriu, pentru adevărații dandy, la Boivin și Perry. Cum să nu pomenim măcar colecția de mănuși pastel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
specie verde, conținea Schnouda, miraculoasa cremă albă, care, după ce-a fost Întinsă pe obraz, Își transformă culoarea, sub influența aerului, Într-un trandafiriu delicat, apoi Într-un roșu stacojiu atât de natural Încât dă de-a dreptul iluzia unei pielițe Îmbujorate de sânge; colo, cutioare lăcuite, Încrustate cu sidef, care cuprindeau aur japonez și verde de Atena, culoarea aripei de cantaridă; aur și verde care se transformau Într-un purpuriu Închis Îndată ce erau umezite; lângă vase pline de pastă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pare la prima vedere. Textul privitor la excesiva preocupare a personajului față de „făptura din afară” este lipsit de orice echivoc: „Această culoare Îi era Îndeosebi dragă noului meu prieten, el o purta În Însăși făptura lui, În ochii și sub pielița foarte străvezie a mâinilor, În cari, când la una, când la cealaltă, sclipeau șapte inele, gemene toate - șapte safire de Ceylon. Cu brățara și cu parfumul, acea de neuitat mireasmă de garoafă roșie, inelele erau singurele lucruri cărora le rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Îl bate pe obraz pe Grubi.): Îmi pare rău de tine, Grubi... GUFI: Nu vă lăsați târât de sentimente... ARTUR: Nu. Am să rezist până la sfârșit. GUFI: Sfârșitul va fi lung. Îl vedeți pe pârâcios? ARTUR: Care? GUFI: Ăla cu pieliță pe el... Ăla care se chircește... ARTUR: Parcă se vede ceva... GUFI: Am de gând să-i fac părul măciucă! ARTUR: Oare nu e prea mult? GUFI: Nu trebuie să cedăm tocmai acum. El e câinele, el e javra, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mi-ar trebui două ore!) și - să zicem - douăsprezece minute să fac baie, să mă Îmbrac (cu ajutorul lui Ivan), să fug jos ca să dau pe gât o ceașcă de cacao călduță de pe suprafața căreia pescuiam din mijloc un rotocol de pieliță cafenie boțită. Diminețile erau aglomerate și activități precum lecțiile de box și de scrimă pe care mi le dădea un franțuz foarte elastic, Monsieur Loustalot, fost Întrerupte. Acesta venea totuși, aproape zilnic, ca să facă box sau scrimă cu tata. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
O lascivitate provocatoare până și în felul cum ține cartea. Sprijinită de marginea mesei, adusă spre pântece. Fata stă lipită de scaun, dreaptă, impozantă. Din profil îi văd bustul perfect conturat, jumătate de chiup, cu un tricou mulat ca o pieliță. Dunga sutienului, cataramele și, în ridicarea brațului, sânul sfidător, pietros, drept. Tricoul ridicat îi dezgolește spatele, cam la două palme deasupra blugilor. Pare aproape dezbrăcată, cu tricoul roz. Lângă ea un flăcăiandru anost, slab, cu păr creț citește cufundat. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dar nu deosebit de atrăgătoare sau neatrăgătoare. Doar diferite. — De rațe. — Da. Și de multe alte lucruri. — Absolut. Ok, bine, sunt doar o salamandră, iar dacă rațele mă văd ca atare și mă acceptă - de exemplu, că nu am piciorușe cu pielițe cu care să vâslesc prin iazuri, ci îmi folosesc... la naiba, ce folosesc salamandrele? Cozile? Înotătoarele? În fine, ce-or folosi, înțelegi tu. E vorba de acceptarea diferențelor fără a încerca să le schimbi. Totul e bine, dar ai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
palton vechi. Lațele rare se confundau cu gulerul de blană gălbuie. Matei îi aruncă o privire întîmplătoare. "Dumnezeule! E hidoasă. Parcă ar fi un păianjen." Sprâncenele desenate inegal dispăruseră, lăsând un chip pleșuv cu fardul scorojit, ca o a doua pieliță, de var. Melania Lupu ieși din bucătărie mestecând. ― Firește că vor veni. Popa o privi iute: ― De ce? Formalitățile s-au terminat, pe Panaitescu ― ideea dumitale ― ni l-au rambursat. Râse sinistru: Acum îl veghem. Mâine vom plânge la înmormîntare. Bătrâna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
țâțelor ei, pentru ca să mă fac iar frumos și strălucit. Făt-Frumos îl ascultă. Se dete jos de pe cal și-și așternu mantaua pe năsipul încă fierbinte. Dar ciudat... ochii fetei se-nfundase în cap, oasele și încheieturile feței îi ieșise afară, pielița din oacheșă se făcuse vânătă, mâna grea ca plumbul și rece ca un sloi de ghiață. - Ce ți-i? o întrebă Făt-Frumos. - Nimica, - nu mi-i nimica, zise ea cu glasul stins; și se culcă în năsip, tremurând ca apucată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în dreptul Școlii Centrale de Fete o trăsură a poliției, de culoarea vișinelor din sticla din care mai trăgea mamă-sa câte-o dușcă. Își înfipse iar ochii în zăpada care, după ce se topise la amiază, începea să prindă pojghiță, ca pielița de caimac de pe oala cu lapte, după ce dă-n fiert. Cum se face că arsura laptelui și-a gheții, dac-o ții în mână, seamănă așa de bine, și pielea ți se înroșește la fel? Nicu mergea cu pași cât
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dumneata -, Jacques se gândi că ar putea să fie vorba și despre el, fiindcă și el voia un frate). M-a întrebat... Tocmai atunci intră, prin ușa întredeschisă, chipul „destul de frumos“ din portretul aflat deasupra sofalei, dar mai aprins la pielița obrazului decât era în ramă, domnișoara Iulia Margulis, îmbrăcată într o rochie de catifea verde, aducând două farfurii, două cuțitașe de argint și două mere bot de iepure. Doctorul le cerea copiilor să mănânce măcar un fruct în fiecare zi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se îndreptă spre ea. Speriată, își feri privirea și și-o ascunse lateral, în scutul Sfântului Gheorghe, care de veacuri întregi ucidea cu aceeași suliță același Balaur. — Bună seara... ăăă, doamnă. — Doamne ajută! Epiharia avea fața rotundă, ca de copil, pielița obrazului albă și o gropiță tot rotundă, ca un bumb, sub buza de jos. Din păr nu i se vedea decât o șuviță, pânza baticului îi cobora peste urechi, trecea pe sub bărbie, strângând-o, și se înnoda nevăzut undeva, la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]