96,681 matches
-
fără îndoială, una dintre ele), jocul, ludicul, și, în general, homo ludens nu au preocupat cercurile filosofice în lumea anglofonă de-a lungul ultimelor câteva zeci de ani. Cum ar veni, filosofia e o treabă mult prea serioasă ca să-și piardă vremea cu teme atât de auto-descalificatoare precum jocul, jocurile, sau componenta ludică a comportamentului nostru cultural. Nu doar că filosofia trebuie făcută într-o manieră cât se poate de serioasă, dar - mai presus de toate - ea trebuie să se dedice
O genealogie a jocului by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13497_a_14822]
-
teoreticienilor (unul dintre ei, Antoine Compagnon), a universitarilor cu panaș, deși tot unul de-al “lor” l-a promovat. Căci editarea primului roman i se datorează venerabilului Maurice Nadeau, în 1994. Acuzat deschis că nu știe să scrie, romancierul cvadragenar pierde într-o parte ceea ce cîștigă înzecit dincolo, în public: unul în mod tradițional dornic de poveste și retractil la opacitatea limbajului cultivată de mai vechii minuitiști. Literatura houellebecquiană ar putea fi una de consum și, de ce să nu recunoaștem, ea
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
literați ai anilor șaizeci după un model marxisto-stalinist ameliorat - ci din rescrierea ei. Criteriul estetic ca unic instrument al valorizării literare nu mai funcționează decît cu prețul resorbției vizibilității literaturii pînă la dispariție. Literatura se află în fața unei alternative vitale - pierde publicul pentru a-și menține ștacheta estetică impusă de modernitate sau îl recucerește oferindu-i ceea ce îi este rușine să accepte că vrea. O alternativă care exclude “geniile”, într-un moment în care conceptul romantic de geniu va fi căzut
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
poeții toposului, de la Lucian Blaga la Ștefan Aug. Doinaș. Succint, l-am putea defini drept un blagian trecut prin avangardă. Asocierea dintre autorul Istmului și autorul Nebănuitelor trepte se poate susține prin considerarea unui element comun care este nostalgia „paradisului pierdut”. Iar mentalitatea avangardistă, atît de abrupt inovatoare, dramatic despărțită de practicile trecutului, jinduiește în fond după o genealogie, după o integrare, fie și foarte lejeră, care s-o acrediteze în lumea culturii (din simțămîntul obscur că în sfera acesteia generația
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
Cristian Teodorescu Uriașă victorie de palmares a premierului Năstase! L-a convins pe antrenorul Anghel Iordănescu să nu mai plece de la echipa națională. Poate se mai uită astfel de terenul mlăștinos din meciul pierdut cu Norvegia și se mai trece cu vederea afacerea cu gazonul care și-a permis să nu răsară înaintea meciului cu Danemarca de la București. (Știu că acest microscop e împotriva curentului, dar nimic nu mă va convinge că Anghel Iordănescu
Patria, Năstase și Iordănescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13500_a_14825]
-
de acolo, aud că ești scriitor” - (i-l recomandase Vlahuță, care-i pusese pila să-l aducă pe autor la București). Moșneagul se uită la mine șiret, luându-mă complice: „Pentru că, vedeți, domnule ministru, (explică el, grăbindu-se să nu piardă poante și să meargă drept la inima dramaturgului - înalt dregător - acolo n-am ocazia să admir... un Apus de soare...” Autorul piesei - povestește Al Cazaban - nici n-a clipit din ochi. „Hait, m-am curățat” mi-am zis, nemulțumit de
Masa intelectualilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13513_a_14838]
-
televiziune, e nu doar sugestivă, ci și plină de adevăr. Mi-aș permite doar să adaug celor doi binecunoscuți gropari ai fotbalului românesc un lung șir de băgători de seamă politici, de la Iliescu I. la Năstase A., și retur. Am pierdut la Copenhaga nu din cauza arbitrului elvețian — cum ne-ar prinde bine la psihic —, ci drept urmare a stilului de existență îmbrățișat de societatea românească. Urs Meier n-a fost decât oglinda lipsită de complezență așezată în fața nimicniciei românești (vorba lui Cioran
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
la psihic —, ci drept urmare a stilului de existență îmbrățișat de societatea românească. Urs Meier n-a fost decât oglinda lipsită de complezență așezată în fața nimicniciei românești (vorba lui Cioran) tocmai când ne era lumea mai dragă. Nu la Copenhaga am pierdut meciul (cum celălalt meci, mai cu cântec, nu-l vom pierde la Bruxelles), ci la București. Aici, unde totul poate fi învârtit pe degete, unde albul e negru și negrul alb în funcție de interesele unor nemernici, se joacă destinul țării. Pot
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
românească. Urs Meier n-a fost decât oglinda lipsită de complezență așezată în fața nimicniciei românești (vorba lui Cioran) tocmai când ne era lumea mai dragă. Nu la Copenhaga am pierdut meciul (cum celălalt meci, mai cu cântec, nu-l vom pierde la Bruxelles), ci la București. Aici, unde totul poate fi învârtit pe degete, unde albul e negru și negrul alb în funcție de interesele unor nemernici, se joacă destinul țării. Pot să vină diverși șmecherași, de la Păunescu la Năstase și de la cutare
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
dar, uite, nu știm cu cine să votăm, și atunci, nefericiții de noi, suntem dați deoparte. E foarte simplu să dăm vina pe străini, dar realitatea e cu totul alta. Egalul de la Copenhaga (lumea uită că, de fapt, n-am pierdut acel meci, ceea ce e întru totul sugestiv pentru mentalitatea de la noi) a fost prilejul pentru o întreagă pătură de complexați să aducă în discuție tema urii pe care ne-ar arăta-o, cică, Europa (și, prin extensie, întreaga lume). Să
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
amuzate și pline de simpatie: „Voi totdeauna aveți ceva de povestit!” Ați remarcat și dumneavoastră aceste reacții dincolo de activitatea literară? IK: Bineînțeles. Literatura este doar arta de a povesti. Dacă literatura nu va avea această componentă, va avea mult de pierdut. Din fericire, în Balcani arta de a povesti este foarte vie încă, mai ales în folclor. Doi etnologi americani au efectuat în sudul Iugoslaviei și în nordul Albaniei o investigare a unui așa-zis „laborator homeric”. Era prin anii ’30
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
de cînd dl Năstase însuși declara că dacă România vrea să intre în Uniunea Europeană trebuie să rezolve rapid toate problemele pe care le are în calea integrării. Ba tot Adrian Năstase se întreba retoric dacă România își poate permite să piardă vremea cînd și-a propus ca în 2007 să fie admisă în Uniune. Nu-mi rămîne decît să mă întreb cînd face bancuri prim ministrul României: cînd spune că trebuie să ne grăbim pentru a putea ajunge în 2007 în
Bancuri proaste în contul României by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13537_a_14862]
-
n-a vrut să intre la colectivă; fiica lui pare a-și fi mîncat toată viața de sub unghii, dar la restaurant și operetă tot se ducea (era ieftin, “cu 60 de lei mîncai de...”), în vreme ce blînda Maria Ganea, care-și pierduse părinții în copilărie, și-a dus liniștit viața, “adăugînd ceva la continuitatea neamului” “de frunte” din care se trage. La fel cum în liniștea cărților și a muzicii s-a refugiat, la Sinaia, și doctorul Rene Adrian Stroescu, botezat Tocalon
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
Nicolae, la muncitorul care știe să pună gresie, dar nu și să picteze biserici, la realizatoarea de emisiuni TV izvoditoare de lacrimi sau Toma însuși, despre care Holbatu crede că-i Isus. Toată această lume pestriță e amenințată să-și piardă simțul lucrului sfînt (prin asta înțelegîndu-se și, pur si simplu, contactul imediat cu cel de lîngă tine); în cel mai bun caz, e o lume de urși panda, refuzînd să mai comunice, să se mai înmulțească, fie pentru c-au
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
simțul lucrului sfînt (prin asta înțelegîndu-se și, pur si simplu, contactul imediat cu cel de lîngă tine); în cel mai bun caz, e o lume de urși panda, refuzînd să mai comunice, să se mai înmulțească, fie pentru c-au pierdut sensul existenței, fie fiindcă, dimpotrivă, i-au aflat secretul și-i trăiesc preaplinul. Toată această lume e, ca, probabil, întotdeauna în proza lui Lăzărescu, bîntuită de literatură - căci reproduce, inconștient, gesturi livrești încărcate cu valori fondatoare: păsările de lut care
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
demascând fără rezerve, în tușe îngroșate până la refuz, confuzia și vacarmul zilelor parlamentare sau atmosfera tenebroasă a tripoului scriitorilor români. Când spunem că articolele lui Ion Vinea pe teme literare din perioada menționată sunt mai puțin numeroase, nu trebuie să pierdem din calcul faptul că nici intervalul cuprins nu este unul dintre cele mai generoase din literatura noastră. Suntem imediat după primul război mondial, departe încă de febra anilor ’30. Vinea nu scrie selectiv despre ultimele apariții, ci scrie pur și
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
în clipa deschiderii, iar alte sorturi de agremente stau permanent la îndemâna celor voluntar jertfiți în lupta împotriva evreilor și a cruciaților. Interogați, părinții sunt mâhniți de a nu fi știut nimic despre ce pregătea progenitura lor, îndurerați de a fi pierdut pe această lume, în care ar fi trebuit să le succeadă, mândri, totodată, și nu doar de fața lumii, de a fi dat islamului un nou martir. Că ar fi vorba de un sinistru terorist, un ucigaș răspânditor de groază
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
seama că nici el, nici ceilalți nu sesizau că, în caz de reușită, întreprinderea noastră ar fi fost considerată un gest de tinerească afirmație. Spre a salva ultima șansă, am insistat: „Dacă am face-o, n-am avea decât de pierdut”, am spus, comițând tipicul lapsus - voisem să zic, de câștigat. După care m-am cufundat în tăcere, renunțare de pe urma căreia instituția stă și astăzi în picioare, într-o destul de rezonabilă bătrânețe și după ce a găzduit, nu de prea mult, alegerile
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
Asta dacă sunt de rasă cum se spune caucaziană. Dacă aparțin fabulosului Orient, teroriștii nu ignoră grasa recompensă ce-i așteaptă pentru maximum o secundă de durere - până la împrăștierea în Univers. Iertat să-mi fie, dar față de dânșii Adrian Păunescu pierde un metru șaizeci din înălțime și trei cincimi din greutate. În amplul dialog din Luceafărul, este calificat când de om de nimic, când de om mare, cu precizarea că Hitler și Stalin n-au dispus de un asemenea poet: „Ce
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
în opera irlandezului, printr-o suită de povestiri cvasi-independente în centrul cărora se află fapte din viața cotidiană a unor personaje aflate în clasa de mijloc sau în păturile inferioare ale societății, Nicolae Stan scrie o memorabilă epopee a orașului pierdut în imensitatea Cîmpiei Bărăganului. La Nicolae Stan, ca și la James Joyce, autenticitatea este dată nu de excepție, ci de regulă. El nu caută figuri ieșite din comun, ci oameni obișnuiți, cu pasiuni și sentimente, bucurii și dezamăgiri, iluzii invariabil
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
țărăncii se complică fundamental din momentul în care destinul îi face acest nedorit cadou. Într-un fel, tușa Anghelina este opusul lui Lefter Popescu. În momentul în care află că a cîștigat Mercedesul primul ei gînd este acela că va pierde cursa cu care ar trebui să se întoarcă acasă. Se gîndește cu groază că va trebui să-și petreacă noaptea la Slobozia și că nu are cum să-și anunțe bărbatul. Belele se țin lanț (ajunsă în sfîrșit acasă, femeia
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
îmbrăcată într-o rochie lungă de in de culoare deschisă, cu guler înalt de tip oriental à la In the Mood for Love, purtând pe umăru-i grațios un coș portocaliu de paie. Ei bine, această domnișoară atât de fragedă privea pierdută de plăcere balconul îngropat în flori al unei case de altfel destul de neîngrijite. Cum stătea ea acolo roșie ca mărul și fascinată de cele 10-15 ghivece de flori, primul impuls a fost s-o cobor din trestie, s-o iau
Orașul, amorul și domnișoara cu coș portocaliu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13551_a_14876]
-
neconvenabil se manifestă agresiv, după ce aceiași veniseră cu masca falsei modestii pe chip și cu creștetul presărat cu cenușă. Ar mai fi o problemă, reproșul celor care își trimit la redacție lucrările, fără să-și oprească cópii, și li se pierde pe drum astfel tocmai varianta ultimă, refăcută, cea mai lucrată și cea mai dragă autorilor lor. Regretele sunt inutile. E semn și de răsfăț a fi în acest fel neprevăzători? Nu sunteți singurul pățit, care crede că drumul nu este
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13580_a_14905]
-
acest fel neprevăzători? Nu sunteți singurul pățit, care crede că drumul nu este ultra aglomerat de colo până colo, de la expeditor la destinatar. Pentru dvs., o întrebare inocentă. Citiți cu regularitate revista, astfel că nu vă puteți bănui că ați pierdut tocmai numărul în care vi se pregătise un mesaj? Nu vă place graba, spuneți la un moment dat, dar un rând mai încolo recunoașteți că v-ați grăbit. Și tot dvs. aduceți vorba despre versul fierbinte de astăzi, care mâine
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13580_a_14905]
-
de Ion Buzera), întrucât lipsesc monografii, studii de forță sau polemici pe marginea acestor nume. Astfel, Ion Bogdan Lefter deplânge în repetate rânduri situația autorilor pe care îi discută pentru puținul interes care li se acordă de către critica literară; el pierde însă din vedere faptul că suita de articole scrise la vârste diferite ale maturității sale critice, chiar dacă reunite între copertele aceleiași cărți și sistematizate prin așezarea lor în ordine cronologică, nu rezolvă impasul exegetic amintit. Îi amintim așadar criticului că
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]