1,564 matches
-
simple pietre funerare erau Împodobite cu flori și fiecare dintre ele avea cîte o fotografie vitrificată a celui decedat - neveste surîzătoare, adolescente vesele, cetățeni În vîrstă sau soldați robuști În uniforme. Prin contrast, Cementerio Protestante era un țintirim cu sol pietros albit de soare, complet izolat de lume (de parcă o moarte protestantă ar fi cumva ilicită), În care se intra printr-o poartă mică, Încuiată cu o cheie ce se putea Închiria de la căsuța portarului contra sumei de o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
căruciorul porni hodorogind către mormîntul deschis. Sunetele dureroase Îl făceau pe cleric să scrîșnească din dinți. Părea stînjenit și tulburat, ca și cum Îi făcea cumva responsabili pe cei prezenți de moartea tinerei suedeze. Zgomot de tocuri Înalte bocănind nesigur pe solul pietros Însoți Înaintarea tuturor În urma căruciorului. Capetele se plecară, privirile evitînd coșciugul și cripta hămesită care avea să-l cuprindă În scurt timp. Doar Gunnar Andersson Îl privi cum se afunda cu smucituri, coborît În pămînt pe cordoanele groparilor. Îi luceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
către vestul peninsulei.) Nu știe nimeni cu exactitate ce se-ntîmplă acolo, dar sper că se distrează. Am așteptat pînă ce groparii care-și Împingeau căruciorul au ieșit cu el pe poarta cimitirului. O roată s-a Înfipt Într-o brazdă pietroasă, iar una dintre cazmale a alunecat și a căzut pe jos. Crawford a făcur un pas În față, gata să-i ajute pe gropari, apoi a rămas privind meditativ mișcarea căruciorului care scîrțîia pe pavaj. În costumul său negru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de fațadele lor placate cu sticlă. De la platforma de piatră, povîrnișul cobora către rariștea lămîilor Înnegriți, apoi spre poarta din spate și spre garajul de lîngă casa năruită de incendiu. Am părăsit platforma și am pornit către livadă, cercetînd terenul pietros În căutarea vreunei posibile urme lăsate de incendiator. Chiar deasupra capului meu se auzi la un moment dat fîlfîitul prelatei. Curios să vadă cine eram, pilotul deltaplanului, cu ochii ascunși În spatele vizetei, plutea atît de aproape deasupra mea, Încît aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
zace toată sămânța neamului harbuzesc!... Poate că am nimerit-o cu Nicanor, ăsta, încerca să se convingă, aparte, Petrea Păun. Poate că s-o mai schimba și el și se face gospodar. Poate că n-am aruncat sămânța în pământ pietros, ori între spinării, cum zice la Biblie, în pildele lui Iisus Hristos. Dar cine mai știe? Că la taică-său, acasă, iarna, nu se ostenea nici unul să rânească troienele... Ședea ograda la bătrânul Galan plină de omăt, până primăvara, târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
noi se extaziară, asemenea mie, să afle, să descopere, să valorifice și să păzească tezaurul de sulf de smintita lăcomie a oamenilor și de uneltirile lor, m-am trezit uns ca geolog-șef al giganticului șantier de decopertare din Masivul Pietrosul, unde se vindea pielea ursului din pădure. Căutarea ipoteticului zăcământ de sulf s-a confruntat de la început cu paradoxul lui Zenon, împotriva mișcării: un mobil (săgeata, țestoasa, Ahile), cum mi se pare că a zis Aristotel, care se află în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu răni pe nimeni, un neobișnuit amestec de candoare și de generozitate, capabil de naivități și de memorabile adevăruri, plăieșul din munții Bucovinei, Ștefan Sturz. Munteanul Sturz este cel care, într-un rând, în tenebrele unei galerii a minei de la Pietrosul, m-a supărat, spunându-mi cu ingenuă camaraderie: ce căutăm noi aici, don inginer? Căutăm argint viu, care ni se strecoară, mereu, printre degete? Sapa sondei cu care lucrez eu nu are nici o tragere de inimă. Bogăția de sulf nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
asemenea acelor confabulatori nocturni ai poveștilor orientale, chiar dacă desfășurarea nu ar avea trama și măsura Istoriei lui Aladin și a lămpii sale fermecate. Trec prin dreptul gheretei portarului de la Spital și bat în ferestruică: Sunt inginerul X de la Exploatarea minieră Pietrosul. Am venit în problema minerilor internați la începutul săptămânii, îi explic eu, politicos, omului îmbrăcat în cafeniu, care, pe jumătate absent, scormonește într-o cutie de conservă de stavrid, cu un briceag scurt, butonat la vârf printr-o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Să dau bună seara! încă nu e ora potrivită. Dar nici bună ziua! nu e adecvat, fiindcă, în cabinetul medicului, e cam penumbră și dumnealui și-a aprins lămpița. În fine, îi întind mâna, zicând: Vă salut, inginerul X, de la Mina Pietrosul. Doctor Spătaru, acceptă, fără chef, să răspundă, protocolar, medicul. Fiindcă medicul intuise imediat ținta vizitei subsemnatului, a inginerului de la Mina Pietrosul, urmă: Săptămâna aceasta, de când cu accidentul din Mină, am fost literalmente asediați de curioși și de alți băgători de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
penumbră și dumnealui și-a aprins lămpița. În fine, îi întind mâna, zicând: Vă salut, inginerul X, de la Mina Pietrosul. Doctor Spătaru, acceptă, fără chef, să răspundă, protocolar, medicul. Fiindcă medicul intuise imediat ținta vizitei subsemnatului, a inginerului de la Mina Pietrosul, urmă: Săptămâna aceasta, de când cu accidentul din Mină, am fost literalmente asediați de curioși și de alți băgători de seamă. De atâta mulțime venită pe capul nostru, am un sentimente de oprimare, ce mă obosește teribil... Ocolesc subiectul, spunând: Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care își bagă nasul în corespondență... Tăcu un timp și reluă, oftând: Vreau să vă spun ceva, dumneavoastră, personal, care să rămână între noi și să nu vă fie cu supărare: zadarnic ostenește atâta lume, căutând zăcământul de sulf în Pietrosul. N-o să-l găsească nimeni, niciodată. Nu există nici un fir de sulf, nici o țâră de pucioasă! Degeaba am distrus codrii și de-a surda am ruinat Muntele... Nu-i răspund, îmi aplec ochii și încep să răsfoiesc foile pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
noi, îl poreclim, ba Ali, ba Străilaș. A mai fost, un timp și Ilarion Cărare, 42 de ani, sondor, care, Dumnezeu să-l ierte! Iar aceștia, suntem șapte frați, care am petrecut, 21 de zile negre în mina de sub Muntele Pietrosul, unde se știe, că facem greu serviciu, nu șagă Și care, precum șapte strune ale lăutei, am stat la fel de atinși de arcușul primejdiei și măcar că fiecare singur și deosebit ne-am înfiorat de teama Morții, împreună ca strunele și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zis: Bade, ca să te omor acuma, pentru că ești un bou crescut la țăruș, mi-aș face păcat și nu știu dacă mi-aș mai căpăta mântuire sufletului, întrucât nu se știe de-om mai ieși teferi din mina asta de la Pietrosul Te rabd și te iert, deși cu un dobitoc, nu ai ce să vorbești, fraților, iar eu am vrut numai să vă zic ce cred: că omul degeaba s-ar îngrădi cu plângere și cu suspine, fiindcă așa ar ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-ne, pe cine știe câtă vreme Și din plângere și din suspinare, a cutezat, mai încolo, să o schimbe în rugă și în chemare, strigându-l pe Alah-Dumnezeu Iar chemările lui Ali Străilaș se lipeau de bolțile de întuneric ale minei de sub Pietrosul, precum limba de cerul gurii, prelingându-se în Nevăzut Cât despre noi, stăruind în nerăbdare, urmăream Apa, pe nimică pe ceas, ca să vedem dacă nu cumva scade, iar timpul nostru, al celor aflați în restriște, se scurgea, negru și greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tot auzea, când și când, câte un huiet înfundat din inima Muntelui, dar așa de plăpând, încât numai tremura, ca o părere care ți se pare și asta, mai mult în noi, decât în afara tagmei noastre de prizonieri ai Muntelui Pietrosul Iar timpul trecea din ce în ce mai cu încetineală, de parcă sta să se închege asupra noastră Și eu, tot ascultând, jos pe schelă, deasupra Apei, dacă nu mai licărește, cumva, acel huiet și acea cutremurare de departe, am înghețat fără să iau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
suntem unul pentru toți și toți pentru unul Și iar i-am mai zis că, păstrându-ne toți teferi, mare mulțumire vom avea noi, dar vor avea, nu peste multă vreme de așteptare și frații noștri din șantierul de la Muntele Pietrosul, când după atâtea asalturi câte or fi dat ei și după atâta efort din partea lor, au să ne dezgroape de sub cotropirea Apelor din Munte Ci Cornel Braiu, după ce i-a șters fruntea lui Pamfil Duran, cu o bucată de mânecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
popas Pe urmă, cei trei salvatori au dat telefon în afara minei, apărând urgent tărgile purtate de niște mineri cu lămpile la brâu, după care se țineau, repejor, brancardierii Dar noi, cei care douăzeci și una de nopți nu ieșiserăm din pântecele Muntelui Pietrosul, unde am stat astupați de ape și potopiți de spaimă și de necazuri, nu am vrut să urcăm pe acele năsălii, ci ajutați de brațele colegilor, am ieșit de sub Pământ, pe picioarele noastre Iar când am scăpat la lumina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
șușuind ușor, ca nisipul degradat și tocit de întrebuințare, ce țârcâie cu sincope, dintr-o clepsidră ponosită și ursuză. Peste ceva vreme, îmi amintii de previziunea decepționantă a defunctului miner Sturz cea privind inexistența zăcământul de sulf din adâncurile Masivului Pietrosul. Cu surprindere, îmi amintii, zdrăngănindu-mi în auz, balada unei cântărețe de muzică folk, având titlul " Lăuntruri de chitară": Priviri târându-se pe lângă ziduri Ciupind sunetele vântului Pentru a obține un picur de candoare... La, la, la, la... Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu grijă în mâna stângă. Intrară în casa cea mare, camera pentru musafiri, unde Vartolomei sau Trandafira nu înnoptaseră nici măcar o singură dată în toată viața lor și unde, de la Crăciun și până în primăvară, domnea aroma gutuilor și a perelor pietroase, care se fac, în cele din urmă, așa de moi, de poți să le mănânci numai cu buzele. Oaspeții făcură ochii mari, rămânând cu gura căscată de atâta zestre: clituri întregi de scoarțe, țesute în alesături de lână și împodobite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
femeii nesățioase. Îl abandonă, într-un târziu, pentru a da noi ordine către personalul hotelier din echipă, lăsându-l pe Vladimir cu bărbăția istovită de excesele ei de tot felul, dar, grație pastilelor albastre, cu ea la fel de dârză și de pietroasă. Avea să rămână în aceeași stare de erecție pe parcursul întregii zile de lucru și a următoarei nopți de iarnă, în timp ce de fapt el era cu totul abandonat somnului, semn al mistuirii treptate a alcoolului pe care-l depozitase în stomac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la vale. E căpitanul Apostol. Picioarele sunt cioturi însângerate și de sub pielea zdrențuită se arată hidos capetele albe ale oaselor sfărâmate. Marius aleargă spre el, îl prinde în brațe. Ajutat de Iovuț, îl pune la adăpost, în spatele unui masiv bloc pietros. Din fața arsă, transformată într-o mască respingătoare, ochii de un albastru serafic se văd sticlind a moarte. Domnule căpitan...Marius vrea să-i spună ceva, dar nu poate. O gheară de fier îl strânge de gât. Salt înainte! Este vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de 9,3% de la începutul anului. ( E. C.) Cultura slovacilor Uniunea Democratică a Slovacilor și Cehilor din Timișoara invită publicul în 19 și 20 noiembrie la Zilele Culturale Slovace. Festivitățile vor începe sâmbătă, la ora 16, la Biserica romano-catolică de pe str. Pietrosul. De la ora 19, în sala festivă a Liceului „N. Lenau“ se va desfășura spectacolul Ansamblului de dansuri „Slavicek“ și al invitaților săi. ( S. P.) Program Programul de audiențe al Autorității Teritoriale de Ordine Publică Caraș-Severin este următorul: dr. Iosif Secățan
Agenda2005-47-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284407_a_285736]
-
de tablouri întunecate și desigur de valoare, fiindcă, gândii, nu era verosimil ca el și fata lui să fi vândut din garajul lui secret Luchieni și Grigorești și să fi păstrat acasă vulgare pânze de gang cu nuduri de țigănci pietroase, sau strălucitoare compoziții pompieristice cu cerbi pe fond de pădure înzăpezită, cu mesteceni... Domnul Culala se sculă și aprinse luminile aplicelor și îmi spuse că mai păstrau, iată, un nud pe iarbă... e o schiță de Tonitza, se văd, prin
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
colonia ― structuri de metal și de plastobeton legate între ele prin tuburi ce păreau prea fragile pentru a fi în stare să înfrunte urgia. Ansamblul evoca un buncăr, iar dacă nu avea un aspect mai impresionant decât peisajul, cu alcătuirile pietroase bătute de vânturi și munții torturați, colonia era însă tot atât de solidă și mult mai primitoare. Ea își apăra populația de vânturi și de atmosfera încă rarefiată. Tractoare cu roți enorme și alte vehicule se deplasau lent pe drumurile dintre clădiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pilotaj. La sol, viitorii naufragiați văzură uluiți cum naveta viră brusc spre babord. Propulsoarele principale mugiră și aparatul acceleră pierzând altitudine. Ripley o luă pe Newt și alergă spre clădirea cea mai apropiată. ― Fugi! Naveta trecu razant pe lângă o formațiune pietroasă de pe marginea șoselei, viră ― stânga și se lovi de o creastă de bazalt. Se răsturnă ca o libelulă muribundă, se izbi de sol înainte de a exploda. Câteva secțiuni și compartimente se desprinseră din armătura principală. Unele ardeau deja. Aparatul tresăltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]