1,548 matches
-
pentru că „românii vindeau foarte foarte ieftin și erau produse noi... Ungurilor le plăcea asta” (L.N.). Existau câteva categorii de bunuri care se vindeau în Ungaria: farfurii, căni, pahare, echipament, porțelanuri; echipament pentru instalațiile de apă din gospodărie; lenjerie intimă, batiste, pijamale, sutiene, cearșafuri de pat; mobilă; flori; miez de nucă. Pentru a obține aceste bunuri, locuitorii din Sântana aveau două posibilități, ambele implicând statul ca producător. Pentru produsele ce se găseau în România, acestea erau cumpărarea din sistemul de distribuție și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
caz neobișnuit, București, 1989; Descoperirea păsării Sitela, pref. George Macovescu, București, 1989; Cristalul de sare, București, 1990. Antologii: Eroica, București, 1984 (în colaborare cu Cornel Popescu). Traduceri: James Hilton, Scadența destinului, București, 1940, Stella Monsell, Craiova, 1994; Lajos de Zilahy, Pijamaua neagră, București, 1941. Repere bibliografice: Călinescu, Ist. lit. (1941), 858, Ist. lit. (1982), 944; Radu Tudoran, „Hai cu mine”, „Evenimentul zilei”, 1942, 1252; Gheorghe Cătană, Alexandru Raicu, ARG, 1972, 5; Caraion, Duelul, 130-132; Dana Dumitriu, „Rondelul grădinii de sidef”, RL
RAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
Iancu, București, 1981; Cu inima în palmă, București, 1981; Poeme pentru mama, București, 1984; Secretul Doamnei de zăpadă, București, 1984; Întâmplări cu scriitori și alte năluciri, București, 1985; Miere și fum, București, 1989; Singur în Mongolia, București, 1992; Viața în pijama, București, 1999; Ascuns în lacrimă, București, 2002; Dicționar sentimental de poezie, I, București, 2002; Fănuș Neagu, frumosul nebun al marilor metafore, București, 2002; Întâmplări vesele cu scriitori triști, București, 2003. Ediții: 9 pentru eternitate, București, 1977 (în colaborare cu Gheorghe
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
violent. Din aproape în aproape, ajunge să-i mărturisească lui Marlowe - care-i oferise, cu perversă generozitate, de băut - că nevasta îl părăsise după ce aflase că o înșelase cu Crystal: A venit la ușa din spate a cabanei într-o pijama transparentă atât de subțire, încât puteai să-i vezi rozaliul sfârcurilor lipit de material. Și mi-a spus cu vocea ei leneșă, primejdioasă: Bill, ia o băutură. Nu lucra așa din greu într-o dimineață atât de frumoasă. Îmi place
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
late și zâmbitoare, un gros-plan cu un fumător care făcea frumoase rotocoale albe în aer, cu celălalt soldat cu chipiul tras pe ochi, care dormea sub un copac. Iar câteva imagini mai departe, puteau fi iarăși văzute schelete vii în pijamalele vărgate, ochi măriți de suferință, trupuri goale, descărnate, care nu mai aveau nimic omenesc. Vocea din off începea să adune cifre: întârzierea acumulată de soldații aceia trândavi, numărul victimelor care ar fi putut fi salvate... Existau în filmul ăsta câteva
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de a avea grijă de soțul ei În ultimii lui ani făcuse din Desdemona un ghem de dinamism. Cu doar câteva luni Înainte cojise și fiersese mâncarea moale pe care o consuma acesta, Îi schimbase scutecele, Îi spălase așternuturile și pijamaua și Îi curățase trupul cu prosoape umede și bețigașe cu vată. Dar acum, la șaptezeci de ani, povara de a nu mai avea pe cine să Îngrijească În afară de ea Însăși o Îmbătrânise peste noapte. Părul grizonat Îi albise complet, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se juca o comedie. Patul de fier... Timpul trecea cu o viteză surprinzătoare cînd nu avea nimic de făcut. Cornurile, cafeaua, bucățelele de zahăr Împachetate În hîrtie, ziarul de la Clermont-Ferrand... Maigret, În fotoliu, lîngă fereastră, fuma prima pipă, Îmbrăcat În pijama, bînd cafeaua cît putea de Încet. CÎnd Îi auzi exclamația, doamna Maigret ieși imediat din baie, În capot cu flori albastre și periuța de dinți În mînă. Ce s-a Întîmplat? — Uite... Pe prima pagină consacrată orașului Vichy: fotografia doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
luăm trenu’ spre un loc cu piste bune și după aia prin cârciumi, să mergem chiar peste drum, la Oberland, sau sus, la Valais, prin tot Engadine, și să nu ne punem În rucsac decât echipamentul, mai multe pulovere și pijamale și să nu ne pese de școală sau mai știu eu ce. — Da, și să trecem așa prin Schwarzwald. Doamne, toate locurile mișto. — Acolo ai fost toamna trecută la pescuit, nu? — Da. Mâncară ștrudelul și băură restul de vin. George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu-i așa, cearșafule? Totul intră-n prețul camerei. Ca-n Japonia. Auzi, Billy, dragă Billy Lunecosu’, am o surpriză pentru tine. Nu-s beat. Sunt tripat. Nu. — Uită-te și tu, spuse William Campbell, ridicându-și mâneca dreaptă a pijamalei și arătându-i antebrațul. Uită-te. Tot antebrațul, de la Încheietură până la cot, era plin de cerculețe albastre În jurul unor puncte de un albastru Închis. Cerculețele erau multe, aproape că se atingeau. — Ăsta-i nivelu’ următor. Acum mai beau doar câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
place vinul. — Mai era un bărbat, spuse madam Fontan, pe care nu-l lasă nevasta să iasă din casă. Așa că-i zice că-i obosit, se bagă-n pat și când pleacă ea la spectacol vine direct aici, câteodată-n pijamale, Își pune doar o haină peste ele. „Maria, dă niște bere, pentru numele lui Dumnezeu“, așa-mi zice. Stă aici În pijamale și-și bea berea, și pe urmă se-ntoarce la fort și se bagă-n pat Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
că-i obosit, se bagă-n pat și când pleacă ea la spectacol vine direct aici, câteodată-n pijamale, Își pune doar o haină peste ele. „Maria, dă niște bere, pentru numele lui Dumnezeu“, așa-mi zice. Stă aici În pijamale și-și bea berea, și pe urmă se-ntoarce la fort și se bagă-n pat Înainte să se-ntoarcă nevastă-sa de la spectacol. — C’est un original, spuse Fontan, mais vraiment gentil. I-un tip de treabă. — Doamne, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dormitor urmând să se ocupe numai fetița. A măturat, a pus lucrurile în ordine, apoi s-a dus la baie și s-a spălat pe mâini, pe față, pe gât, pe dinți. Când a venit, iarăși, în dormitor, a dezbrăcat pijamaua și și-a scos din șifonier cea mai frumoasă rochiță a ei. După ce a îmbrăcat-o, s-a privit, un timp, în oglindă, apoi s-a îndreptat către bucătărie, unde robotea bunica. Ce spui, îți place? Ce să-mi placă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Copiii s-au trezit și ei, și-au făcut pătucurile, apoi au deschis și mai larg ferestrele - pe care bunicii le „uită” deschise în fiecare seară - ca să intre în cameră aerul proaspăt și înmiresmat de afară. Și-au dezbrăcat ștrengarii pijamalele, le-au așezat în șifonier și, după ce și-au pus maiourile și slipurile, au ieșit pe prispă, să facă gimnastică. Puiu i-a auzit și a venit, de îndată, lângă ei. Doar și el trebuie să fie vioi, viguros și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
liceu unde elevii erau Încurajați să vorbească deschis despre sexul protejat. Și, deși părea total la curent cu tot ce era legat de sex, nu avea nici un fel de experiență. O singură dată pipăise o fată la o petrecere În pijamale unde toată lumea se Îmbătase. —Foarte bine, Îi spuse Lulu lui Rupert. Toți din toate țările gândesc la protecție. În calitatea ei de funcționar la stat, nu avea voie să pomenească de incidența mare a cazurilor de SIDA În oraș. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
funcțional și nu unul decorativ. Păreau niște prosoape murdare turcești Înfășurate fără a ține cont de cum arată. Iar femeile și fetele În sarong purtau materiale În carouri de culori stridente și modele florale banale. Bărbații erau Îmbrăcați În pantaloni de pijama jerpeliți și bluze fără mâneci, murdare, care le atârnau până la genunchi. Unul purta un tricou pe care scria „MIT Media Lab“ pe față, iar pe spate „Demo or Die“. De la cine le rămăsese un astfel de tricou? Numai câțiva purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dat din cap și a spus: „U teleg (nu înțeleg).“ Mi se pare că florile galbene de pe masă au dat o notă de căldură camerei. Ar fi bine dacă aș putea să-i transmit această stare și lui Shizuko. Pe deasupra pijamalei poartă o rochie roz închisă cu nasturi până la gât. Pe genunchi are o pătură subțire. Pe umeri poartă un șal prin care se vede mâna dreaptă un pic strâmbă. Tatsuo stă lângă ea și, din când în când, îi ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Se gândea: Cum a putut să scape din camera ei? - Mi-ar fi plăcut, șopti el răgușit, ca ceilalți să te fi omorât, în loc să discute doar despre tine, tu... Se opri deoarece arma îl apăsa în spate prin bluza de pijama, îndemnându-l să înainteze. - Liniște! veni ordinul șoptit. Adevărul este, Lesley, că trebuie să ți se spună câteva lucruri despre tine însuți înainte ca autoritățile să se apropie, ceea ce vor face foarte curând. Acum, te rog, grăbește-te. - Cum mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
n-a scos decât un «Ah!», când am anunțat-o. Venerez simplitatea ei, teribila ei onestitate. Cât de mult mă bizui pe ele!“ „Orele 3.30 a.m. Sunt în cancelaria companiei. N-am putut dormi. Mi-am pus mantaua peste pijama și am venit aici. Al Aspesi e de gardă. A adormit pe podea. Ce noapte! Psihanalistul doamnei Fedder a fost invitat la cină și m-a descusut, pe față și pe dos, până la unsprezece și jumătate. O dată sau de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
decât un balon de jucărie, mare, umflat, probabil verde, așa cum arată Central Park primăvara. Cel de-al doilea poem, ultimul din colecție, descrie un tânăr văduv, dintr-o suburbie, care într-o noapte șade pe pajiștea din fața casei, îmbrăcat în pijama și halat de casă, și privește luna plină. O pisică albă, plictisită, aparținând, clar, gospodăriei și, aproape sigur, un fost pion important al casei, vine lângă el, se rostogolește pe spate, și omul o lasă să-i muște mâna stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de lectură, pahar și carafă cu apă de mare de la gheață. Și totuși, remarc eu, un artist adevărat va supraviețui. (Și, bănuiesc, va supraviețui chiar și elogiilor.) Și îmi amintesc că odată, în copilărie, într-o noapte, Seymour, îmbrăcat în pijamaua lui galbenă și foarte emoționat, m-a deșteptat dintr-un somn adânc. Avea zugrăvit pe chip ceea ce fratele nostru Walt numea „expresia lui de evrika“ și voia să-mi comunice că înțelesese, în sfârșit, de ce Hristos a spus că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ascunzișuri. Les era oribil de roșu la față, Bessie își ținea buzele strânse de nici nu i se mai vedeau, iar frățiorul Waker - care avea pe atunci, conform datelor mele, exact nouă ani și paisprezece ore -stătea lângă pian, în pijama, desculț, cu lacrimile șiroindu-i pe față. Primul meu impuls, într-o situație de familie de genul ăsta, a fost să-mi iau tălpășița, dar cum Seymour nu părea deloc doritor să se îndepărteze, am rămas și eu pe loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
conserve, țigările și puțină lengerie de corp se Împrăștiară În toate direcțiile uneori chiar amestecându-se cu bunurile altor deținuți ce terminaseră percheziția dar nu pridideau cu adunatul... O altă jigodie de pușcăriași la liber, dădu la iveală o frumoasă pijama din mătase naturală, o privi cu invidie de așa fel ca s’o admire și ceilalți gardieni la liber, după care o aruncă neglijent peste o altă grămadă de asemenea lucruri confiscate și care urmau să fie Împărțite Între adevărații
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Evident era ceva la mijloc de care doctorul Gruner n-avea nici o intenție să vorbească. Expresia nu-i era nici disperată, nici sumbră. În loc de duritate domnul Sammler avea senzația că observă un fel de ușurință Încordată. Doctorul În spital, În pijama, era un pacient bun. Spuse sorelor: — Acesta este unchiul meu. Spuneți-i ce fel de pacient sunt. — O, doctorul e un pacient minunat. Gruner Întotdeauna insistase să fie descris cu apreciere și afecțiune, aprobator, cu bunăvoință de toți cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
confuzie, de Încruntare și, ducându-se În piept, cap, și chiar jos În măruntaie și Împrejurul inimii, și În dosul ochilor - ceva ce ținea strâns, dureros, usturător. Femeia lustruia unghiile lui Gruner, iar el stătea drept, În capul oaselor În pijamaua Încheiată până sus; deasupra ei, bandajul Îi ascundea gâtul cu un șurub În el. Fața mare, rumenă era În principal nearătoasă, chelia lui, figura lui ștearsă, vârful mare al nasului; Gruner aparținea ramurii șterse a familiei. Era, cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și nu varianta sepia care-i ieșise de fapt. Metamorfoza lui Alice trebuie să se fi petrecut în felul următor: într-o seară, s-a dus la culcare săracă și nefericită, cu o carieră scriitoricească de șaisprezece ani moleșită, asemenea pijamalelor pe care le purta când lucra. Toate propozițiile pe care le scrisese în ziua respectivă fiind pocăite și prudente, marcate de teamă. Ca să adoarmă, probabil că Alice s-a gândit iar la posibilitatea de a renunța la scris. În visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]