2,045 matches
-
tratament umilitor. Iată transcrierea unei părți dintr-un interviu cu o contabilă care s-a „descurcat”: I: „Povestiți-mi despre coadă - cum era când stăteați la coadă, înainte de 1989?” M: „Eu nu stăteam la coadă.” I: „Cum așa?” M: „Aveam pile.” I: „Ce înseamnă «pile»?” M: „Cunoștințe, relații.” I: „Cum vă ajutau?” M: „Mă ajutau cu ce aveam nevoie, pe sistemul serviciu contra serviciu. Tot timpul trebuia să faci serviciu contra serviciu, să nu rămâi dator.” I: „Unde aveați «pile»?” M
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
unei părți dintr-un interviu cu o contabilă care s-a „descurcat”: I: „Povestiți-mi despre coadă - cum era când stăteați la coadă, înainte de 1989?” M: „Eu nu stăteam la coadă.” I: „Cum așa?” M: „Aveam pile.” I: „Ce înseamnă «pile»?” M: „Cunoștințe, relații.” I: „Cum vă ajutau?” M: „Mă ajutau cu ce aveam nevoie, pe sistemul serviciu contra serviciu. Tot timpul trebuia să faci serviciu contra serviciu, să nu rămâi dator.” I: „Unde aveați «pile»?” M: „La magazine, mai ales
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Aveam pile.” I: „Ce înseamnă «pile»?” M: „Cunoștințe, relații.” I: „Cum vă ajutau?” M: „Mă ajutau cu ce aveam nevoie, pe sistemul serviciu contra serviciu. Tot timpul trebuia să faci serviciu contra serviciu, să nu rămâi dator.” I: „Unde aveați «pile»?” M: „La magazine, mai ales la cele cu mărfuri alimentare.” I: „Cum procedați? Îmi spuneați că nu stăteați la coadă.” M: „Îmi reținea. Îi spuneam că am nevoie de unt, carne, mezeluri. Ceea ce se chema pe sub mână.” I: „Ați stat
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
adică din fabricile mereu în expansiune, după programul dorit de Dictator). De asemenea, unele persoane căpătaseră un statut politic sau social care „legitima” căpătarea unei locuințe libere de conviețuire cu alții, străini de familie; se creaseră șí «relațiile» - prin mită, «pile» etc. - care le permiteau unora să scape de acel flagel. Se instituise șí o reglementare a costului chiriei în raport cu salariile, dar și cu spațiul ocupat, astfel încât (statul câștiga!) se permitea depășirea spațiului inițial (însă, tot de aceea, unii preferau să
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
vinzi. Dar femeile mai bătrâne sunt mai curajoase, mai deschise și mai cu experiență” (L.N. - femeie, 30 de ani). O călătorie obișnuită necesita pregătiri ce începeau cu aproximativ o săptămână în avans. Primul pas era procurarea, prin cumpărare sau prin pile la fabrici, a bunurilor ce se puteau vinde în Ungaria. Apoi femeile își întrebau rudele, vecinii și prietenii (cel mai adesea, tot femei) dacă vor să meargă sau dacă aveau nevoie de ceva din Ungaria. Aducerea unor lucruri din Ungaria
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de la restaurant... Dar cu cine nu mă cunoșteam? Făceam rost orice aveam nevoie, serviciu contra serviciu, cum se spunea... (S4) Păi, înainte, ca să fii vânzătoare, trebuia să faci școală, să te pricepi cât de cât la ceea ce vinzi... Îți trebuia pile ca să te angajezi bine, că de angajat oricum te angaja... Acum, dacă nu ai și nu ai unde lucra, te duci vânzătoare pe la vreun butic sau la un chioșc de ziare... Te duci de nevoie vânzătoare, că n-ai încotro
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai satură, viermii”, ar fi spus tovarășa Elena Ceaușescu, savant de renume mondial. Impresia dominantă, copleșitoare era de lagăr în aer liber. Unii bătrâni își aminteau de experiența războiului, de bombardamente, de seceta din 1946. Intelectualii din cartier, cei fără pile în sistem, precum și scăpătații de veche familie bună resimțeau aici din plin umilirea și revolta neputincioasă. Aveau un aer neajutorat, ca niște deținuți politici golași aruncați într-o pușcărie de drept comun. Plecam de la coadă cu o infinită repulsie față de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cu miliția și Securitatea. Un mod de a mai scăpa de cozi ar fi fost „casele de comenzi”, care ar fi trebuit să livreze la domiciliu, contra cost, tot felul de produse greu de găsit altminteri. Teoretic însă, căci, fără pile, programarea telefonică era aproape imposibilă pentru muritorii de rând. Iar când, printr-un miracol, reușeai să obții comanda, îți trimiteau, cu mai multe săptămâni întârziere, „la pachet” ce voiau ei, rebuturi de care nu mai avea nimeni nevoie și pe
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
vietameze „Chung-Huă”, griș vărsat, paste făinoase, compoturi antice la borcan. Totul era atât de trist. „Magazinele erau goale, dar frigiderele, în general, erau pline” (deși curentul se oprea mereu, frigiderele se dezghețau, iar alimentele se stricau). Faptul se explică prin „pile, cunoștințe și relații”. Profesorii primeau alimente de la elevi/studenți/părinții acestora contra note, plăți „în natură” la meditații sau în tradiționalele inspecții de grad în provincie. Despre medici, ce să mai vorbim, era o afacere să intri la medicină („Dă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
largi sfere de «economii oculteă ce transformă sau sunt transformate de «cultura neoliberalismuluiă În trăsăturile sale «milenaristiceă”. Printr-un fieldwork efectuat În București, autorul se interesează de uzul și semnificațiile curente la români ale unor termeni ca mită, șpagă, comision, pilă. Zerilli observă astfel că, În România, ,,corupția e simbol, dar nu neapărat negativ”, legată fiind și de ,,vechi obiceiuri românești” - ,,ciubuc”, ,,peșcheș” etc. -, dar și de fenomene mai recente, ca ,,rezistența pasivă”. Conotația ,,tehnică” a mitei (conform cu Codul penal român
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
rigidității oaselor și țesuturilor. Când au început contracțiile mai puternice, iar mama a început să fie mai agitată și să se plângă de dureri „moment în care, de obicei, administrez un analgezic”, am început să-i apăs tălpile cu o pilă mare, fiindcă nu aveam altceva la îndemână. Mi-am folosit mâinile pentru a presa la baza degetelor de la picioare, la îmbinarea cu talpa. Am acționat asupra ambelor tălpi, în ședințe de aproximativ trei minute fiecare. Femeia mi-a spus că
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
surprinderea mea, când am examinat-o, zece sau cincisprezece minute mai târziu, capul copilului era la cinci centimetri de ieșire, iar după alte cincisprezece minute era la deschiderea vaginală. Am mai apăsat timp de un minut sau două cu marginea pilei pe tălpi, iar cu degetul mare am acționat asupra articulației metatarso-falangiene, cum făcusem mai devreme. În acest fel am putut să acționez și asupra tălpii, și asupra părții dorsale a picioarelor, în reprize de câte trei minute, degetul mare acționând
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
dintre acele obiecte absurde, însă totuși extrem de folositoare, multum in parvo, fabricate la Sheffield, sub forma - cam excesivă - a unor bricege obișnuite, de buzunar, dar conținînd nu numai lame de mărimi felurite, ci și tirbușoane, șurubelnițe, pensete, sule, penițe, rigle, pile de unghii și sfredele. Dacă superiorii săi doreau să-l folosească pe dulgher în chip de șurubelniță, trebuiau doar să deschidă acea parte din el și șurubul era înfipt unde voiau; sau dacă aveau nevoie de un clește - îl apucau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pentru piciorul căpitanului, bucată prinsă în menghine. Plăci de fildeș. curele de piele, tampoane, șuruburi și diferite unelte sînt risipite pe masă. în față se zărește flacăra roșie a forjei, la care lucrează fierarul.) Ă Fir-ar a naibii de pilă și fir-ar al naibii de os! ce-ar trebui să fie moale e tare și ce-ar trebui să fie tare e moale. Uite-așa ne pierdem vremea noi, ăștia, care pilim fălci și țurloaie bătrîne! Ia să mai încercăm un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
le umple din nou. Halal picior! Arată ca unul viu, pilit pîn-la os: pe piciorul ăsta o să stea mîine, o să se-nalțe cu el. Hei, era să uit plăcuța rotundă și lustruită, pe care-și calculează latitudinile. Așa, așa, daltă, pilă și șmirghel, e rîndul vostru acum! Capitolul CVIII AHAB ȘI STARBUCK îN CABINĂ A doua zi dimineață, echipajul scotea., ca de obicei, apa cu pompele, cînd, deodată, o cantitate enormă de ulei țîșni laolaltă cu apa, semn că butoaiele din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
binișor pentru un băgăcios, iar Ohls, de la departamentul șerifului, spune că ești în regulă. Dar nu-mi veni aici în birou să-mi torni povești, căci suntem amândoi prea bătrâni ca să le înghițim. Dacă-ți spun că Claude Bonsentir are pile la nivel înalt, poți să mă crezi. N-am s-o mai repet și, în afara acestui birou, am s-o neg. Dar dacă te iei de Bonsentir, ești un om mort - și nici eu, nici Ohls n-o să te putem
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
, George (16.V.1905, Mercheașa, j. Brașov - 9.XII.1934, Cluj), poet. Este fiul Bucurei (n. Pilei) și al lui Abraham Boldea, țărani. B. se înscrie după terminarea liceului din Dumbrăveni la Facultatea de Litere și Filosofie din București, pe care o va absolvi în 1929. Pe durata studiilor a fost și custodele bibliotecii facultății și a
BOLDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285803_a_287132]
-
că altfel n-ai să ai parte de prea multe lefuri de la fiică-mea. Confiscă-mi cuțitul, briciul, lentilele ochelarilor, bretelele, șireturile și orice alte obiecte aducătoare de izbăvire și dă mi o chitanță în locul lor. Tocește-mi dantura cu pila sau pune-mi o botniță, să nu-mi sfâșii venele cu dinții. Matlasează pereții camerei, să nu-mi zdrobesc creierii de ei. Cenzurează-mi corespondența. Hai, gardian, fă-ți conștiincios datoria! Ce naiba, să te învăț eu?! Capitolul IV FUSESE UN
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
că altfel n-ai să ai parte de prea multe lefuri de la fiică-mea. Confiscă-mi cuțitul, briciul, lentilele ochelarilor, bretelele, șireturile și orice alte obiecte aducătoare de izbăvire și dă mi o chitanță în locul lor. Tocește-mi dantura cu pila sau pune-mi o botniță, să nu-mi sfâșii venele cu dinții. Matlasează pereții camerei, să nu-mi zdrobesc creierii de ei. Cenzurează-mi corespondența. Hai, gardian, fă-ți conștiincios datoria! Ce naiba, să te învăț eu?! Capitolul IV FUSESE UN
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și Înclinând ușor poșeta pentru a o face să se deschidă. Sammler văzuse un deget negru, manichiurat, fără grabă, fără vreun tremur delincvent, dând la o parte un portofel de plastic cu carduri de asigurare socială sau de credit, niște pile de unghii din carton, o capsulă de ruj, niște batiste de hârtie corai, ciupind Închizătoarea unui săculeț de monede - și acolo se odihnea verdele banilor. Tot În același ritm, degetele scoaseră dolarii. Apoi, cu atingerea unui doctor pe burta pacientului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și călca pentru toți. Cum mai putea ea să iubească băieții și mai ales pe cei care i erau de o seamă? Ajunsese la școala noastră fiindcă se culcase cu un milițian care-și făcuse milă de ea. Intrase cu pile, dar nu era proastă. Îi plăcea în colectiv, mai ales că toate fetele se temeau de ea, iar băieții stăteau la rând pentru câteva clipe de sex. Există iubire? m a întrebat într-o zi, când un tip i-a
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
e cu atât mai necesar pentru tine. Atunci nu l-am înțeles. Mă dureau toate. În mintea mea pluteau tacâmurile de pui, imaginea mea noaptea pândind gazele, bătutul discret la ușa din dos la o casă de comenzi unde aveam pile și tremuram că vine miliția economică și mă prinde în delict cu ruda de salam și patru pachete de unt, plătite, evident, dar „ilegitim” obținute: nu erau „drepturile” mele. Aveam vertigo. Albanezul îmi șoptea discret, făcând cu ochiul: - Mănâncă, Mihaela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
printre șeici și Șeherazade, zeci de canistre argintii. De 5 sau de 20 de litri, după câte perechi de adidași avusese întreprinzătorul român. În afară de gândul rușinii copleșitoare, și el pe acolo prin capul meu, chiar mă întrebam ce rețea de pile la Peco le-o trebui viitorilor cumpărători ca să poată să meargă în duminica cu soț sau fără la rubedeniile mai mitocane și mai fără CAER. Și eu îmi fâțâiam în urechi propria achiziție. Cerceii cu perluțe, cumpărați la Riga, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
prunci. Tovarășul emana de toate. Le prohibea pe toate. Era un Deus ex machina. Nodul cauzal al tuturor cauzelor. Numele voinței voințelor. În acei ani, tata, însărcinat cu aprovizionarea subterană, a intrat pe ușa din dos la Hotel Rusca. Avea pile. Era comandantul regimentului de artilerie din Hunedoara. A plătit prețul pentru zece omlete și a venit acasă cu zece ouă, să facă mama cozonaci. Seara la 8 și-a scos papucii de casă și a făcut gestul lui ritualic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
grădiniță. Cercetare a însemnat mai ales conspectarea cuvântărilor Emanantului, iar producție a însemnat culesul păpșoiului de pe tarlalele CAP-urilor și IAS-urilor. Persecutații anilor ’60 ar trebui să-și amintească măcar faptul că cei mai buni sau cei mai cu pile dintre ei au făcut studii în Occident, au avut acces la catedre universitare și institute de cercetare. Eu mi-am dorit din tot sufletul să intru la o facultate care te făcea, dacă erai bun, a professional thinker, cum zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]