22,633 matches
-
preocupări pentru soarta românilor. Toate acestea, contracost! Nu înțeleg ce convenție poate exista între entitățile antiromânești din spațiile menționate mai sus și ,,aleșii poporului” din România. Fondurile bănești, în loc să ajungă la românul de rând, sub forma unui produs cultural, de pildă, umplu buzunarele pezevenghilor, poate a celor din diplomație. Nimeni nu se îngrijorează de nimic, nimeni nu știe nimic, nimeni nu vede nimic. Pentru toți aceștia este suficient ca propaganda să-i țină în centrul opiniei publice și să le confirme
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94348_a_95640]
-
sa flozofică, cu setea sa de alsolut -magistral analizată de *Rosa del Conte, ori cu poezia sa devenită rugăciune! S-a vorbit mult și s-a scris despre credința ortodoxă a poetului. Impresionante sunt relatările supraviețuitorilor din închisorile comuniste. De pildă, în urmă cu câțiva ani, am ascultat cu profundă emoție pe **doctorul Mija Teofil - Teo-fil, nume predestinat să-l iubească pe Dumnezeu - fost deținut politic povestind despre efectul întăritor al poeziilor lui Mihai Eminescu pentru psihicul celor aflați în iadul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
și - în parte - de-ne-cuprins într-o normalitate a înțelegerii, pentru că, evident, se situase undeva dincolo de tot ceea ce până atunci se crezuse că ar aparține Omenescului. Veacul XX adusese în imensele lui prim-planuri acel „ceva” pe care Hannah Arendt, de pildă, îl va fi identificat drept „incompatibilitatea iritantă dintre puterea reală a omului modern (mai mare decât oricând înainte, atât de mare, încât omul ar putea pune sub semnul întrebării însăși existența propriului său univers) și neputința oamenilor moderni de a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
astfel de înțelegere a lucrurilor - configurând o veritabilă paradigmă - intelighenția franceză nu numai că se aventura în a face apologia violenței și brutalităților bolșevismului sovietic, dar nu se va sfii să emită afirmații de-a dreptul năucitoare. Iată-l, de pildă, pe Paul Éluard în 1948 într-o penibilă confesiune adresată bucureștenilor - la momentul acela - edificați cu supra-măsură privind binefacerile comunismului: „Vin dintr-o țară în care nimeni nu mai râde, nimeni nu mai cântă. Franța e în umbră. Voi, însă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
unanimitate - unanimitatea este contraproductivă în democrație; au existat câteva obiecții pe unele puncte. Per ansamblu însă, avem o lege potrivită pentru un stat membru al Uniunii Europene și mai ales una care răspunde nevoilor societății românești actuale. A existat, de pildă, o propunere de a abandona soluția actuală de finanțare a cultelor de la buget și de a trece la un sistem inspirat din cel german, bazat pe așa-numitul „impozit bisericesc”. Se spune că ar fi o soluție mai echitabilă, că
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
sau tipologia adoptată în definirea relațiilor dintre cele două instituții. În situația de față este bine să fim realiști și să nu avem pretenția reînvierii unor tipologii ce nu mai corespund contextului istoric, politic, religios și cultural al vremurilor (de pildă modelul bizantin), dar nici nu putem fi atât de ignoranți încât să aspirăm spre efemeritatea statutului laic (modelul francez), și asta de dragul autonomiei și a unei presupuse libertăți, bineștiind că adevărata și autentica libertate nu există decât în Dumnezeu - Cel
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
dintre poezii, comparându-le pe cele din caietul său cu cele găsite în dosarul părintelui meu. Comparându-le, am văzut că de-a lungul anilor Vladimir Streinu a intervenit, concetrând sau chiar eliminând, cuvinte, versuri, strofe, cum ar fi de pildă O, de-am putea, căreia i-au fost eliminate primele trei strofe și, de asemenea, varianta Texte... Editorul unei importante părți din scrierile lui Vladimir Streinu George Muntean, a publicat în 1982 toate poeziile, în toate variantele lor, toate comparate
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
un cîmp arat în care nu știu cine aruncă de-a valma sperlă grăunțe și sare Cineva seamănă în mine ca-n brazdă și colții balaurului și cutiile goale de plastic Așa că dă și tu ce poți - un strop de salivă de pildă clipa ta de prezență privirea PETRU Primăvara sîngele omului e negru ca Aheronul cel plin de bărci și la fel de rece Leagănă prizonieri palizi leagănă călători taciturni intrați în vadul lui Ce ritual frigid și absurd - spun Cît trece rîul orice
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
al meu. Din urmă vine, cu pas târșâit, inegal, paracliserul, zdrăngănindu-și bolul cu arginți, ca nu cumva să mă prefac că n-aud. Nu am întotdeauna mărunțișul la mine, mă scotocesc până găsesc să-i dau altceva. Astăzi, de pildă, mi-a dispărut ochiul al treilea, din frunte, și am scris, cu degetul muiat în vin, pe luciul oglinzii: „Aici odihnește privirea mea către mine, fie-i țărâna ușoară!"
Epistolă din Sebastia by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Imaginative/6384_a_7709]
-
I-au trimis scrisori de amenințare, dar leneșul avea o zi de lene totală și s-a șters cu ele undeva, fără să le mai citească. Atunci s-au hotărît să-l spînzure că, ziceau ei, să nu mai dea pildă de lenvie și altora. S-au ales vreo doi, doisprezece, douăzeci și s-au dus la casa leneșului, l-au umflat pe sus, l-au pus într-un camion, că n-aveau car cu boi, și hai cu dînsul la
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
lipsei sale de talent și a faptului că, neexistînd o scriere, ca să-și noteze vocabularul, uita pînă seara tot ce învăța peste zi. Pe dacii care-l ajutau în lucrări îi botezase latinizînd numele lor mai mult presupuse. Așa, de pildă, pe omul său de alergătură, locțiitor și translator, devotat, dar cam slugarnic, îl striga Hunarus, dar numai zeii pot ști cum îl va fi chemat în realitate. Pe ceilalți daci din serviciu, paharnici, băieși, maseuri, îi chema aleator cînd Decebal
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
criminalului Sfinx. Sunt gheare ce nu se ridică. Simfonia de cameră nr. 33 pentru 12 instrumente. Pământul Vestului e-ntocmai ce pare, în vreme ce solul românesc e alchimic, în orice se preface, și nu știi, mereu în altceva, se preschimbă, de pildă, în alb, și-amintirea unei țări străbune, cu nechezat de cai în noapte, mistere-ntrezărite pe jumătate. În alb se transmută memoria solului vechi, se deșartă de sunet, devine lăuntru pur, sfidând auzul. El, omul-muzică, este-acum muzica fără sunet. În viitor
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
Acela. 13.X.2009 Ca o farsă, istoria Așa a fost și-atunci: în Agora, Păstorii daci Mergeau cu mieii din cetățile de stânci Purtați la piept de mândrii baci, Bărbații Cavaleri Kabiri, Care susțineau acolo convorbiri, Prelegeri în parabole, pilde și fabule Ciugulindu-și codrul de pâine cu fagure; Grecii cumpărau în draci Carnea fragedă, nevinovată, Cu mireasmă de iarbă, de izvor, Până-ntr-o zi, Odată ca Niciodată, Când Păstorii Armâni nu mai avură spor. Un străin, cu numele
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
privesc tulburat, iar și iar, ca-n prima zi, un desen primar, din pietre. O roză a vânturilor, ce-și are originea în insula lui Foscolo, în Zante. Iată desenul: Libeccio grecale australe sirocco Lipsesc, desigur, importante personaje aeriene, de pildă, Maestrul tuturor vânturilor, Maestrale, sau "Magíster mundi" cel care suflă dinspre Roma, cetatea cea mai vestită, deci maestră, lipsește și Ponente, ce bate tot dinspre nord-vest, cel alintat Ponentino de romani, recunoscători că le răcorește vara orașul, cât despre aprigul
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
de vorbă, glumind, vizitîndu-se și crescîndu-și puii laolaltă. Erau însă pe atunci vremuri grele, criză, sărăcie multă și nu era lesne de hrănit o casă de animal. Cu toate acestea, cei doi obișnuiau să împartă ceea ce agoniseau în timpul zilei: de pildă, cînd Vulpea prindea cu greu vreo găină, sau o rață, nu o mînca toată, ci lăsa pentru Corb bucăți prinse de oase, pe care pasărea, chemată fiind, venea să le devoreze, odată ce intrau în putrefacție. Corbul, la rîndul său, cînd
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
chiar cinci, sau trei, nu-i așa?, se tocmi mai departe cu abilitate dialectică Abraham, care, în afara umanismului, cunoștea și paradoxul grămezii. Mai ales că nu este cu putință ca, din aceia zece rămași, cu toții să fie niște păcătoși - de pildă copiii? Dumnezeu mormăi ceva și admise după o ezitare. - În sfîrșit, spuse Abraham savurîndu-și victoria anticipat, hai s-o lăsăm la un singur drept! Ce diferență este între trei drepți și unul singur, atunci cînd vorbim despre o cetate cu
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
o poveste. Acum crescuse o pădure peste molozul prejudecăților arbori cu frunze nemuritoare au invadat câmpiile și munții au ajuns la marginea orașelor. Poate vor intra în case. Deși nu puteau fi sigur de nimic. N-ar fi crezut, de pildă, că îndoiala e o pasăre ce zboară atât de sus și nici că foile viței pot cădea la prima adiere a gerului. Mai rămâneau, desigur, resturile sățioase ale cinei și vinul ce udă paginile cărții cu lacrimi de sânge. Și
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
mă cuprinde o furie periculoasă - furia asta o știu bine și de mult. Dar am un buton de salvare în creier, când mă apucă furia asta, îl apăs: La loc furia! - și execut „la loc furia" imediat. Aș putea de pildă să-i răspund, da, sunt țiganul sistemului, ca și tine - dar nu face, am alte lupte de câștigat. Tocmai atunci, o clipă numai, hindusul mă scapă din ochi: din spatele nostru mai vin niște seci, însoțind o fată într-o rochie
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
reprezentantului Celui de Sus îi inducea un somn imens primului bărbat. Ar fi vrut să se întindă și să caște, oricum nu înțelesese nimic din speță, mai ales că frazele erau muiate într-o agheasmă sub-țire de arhaisme sfinte și pilde biblice pe care prezidentul, educat în ateism, nu le pricepea. Chestia cu Dumnezeu și Cezarul o dibuise cu oarecare caznă a minții matinal confuze, dar cine era Mammona nu se prinsese. Înțelesese inițial: Madonna. (Fragment din nuvela Detestarea națiunii)
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
Ar trebui să asurzești cum un motor ce nu se-aude pe sine să-ți verifici virtutea precum viitorul prin mijlocirea cărților de joc să ai trac înainte de-a adormi cum un actor înaintea unui spectacol. Delta Dunării După pilda Domnului un fluviu răstignit. Pădurea fermecată În hățișul întunecat cum un soi de viscere-ale pădurii cîntă păsări pe care nu le-auzi în schimb ele te-aud foarte bine. Autumnală Îngălbenite meleaguri dureroase aidoma hîrtiei pe care scrii înflorită-i
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
acord, trebuie să găsesc un subiect. În definitiv, nu e chiar așa de complicat. La o adică, pot chiar să-l împrumut, să-l iau dintr-un alt roman. Pot să mi-l aleg consultând un dicționar de opere, de pildă Le nouveau dictionnaire des oeuvres editat de Bompiani în colaborare cu Robert Laffont. Am aici subiecte căcălău, numai că trebuie să citesc toate rezumatele prezentate în cele trei volume tipărite mărunt și e chiar mai plictisitor decât să citești un
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
volume tipărite mărunt și e chiar mai plictisitor decât să citești un roman... Sau mai bine să-l iau dintr-un film. Și filme s-au realizat cu nemiluita. E drept, unele scenarii s-au inspirat tot din romane. De pildă, mi-aduc aminte de filmul ăla polonez, nu, cred că era ceh sau poate unguresc, am uitat, mă rog, n-are importanță naționalitatea actorilor, a regizorului, doar suntem în plină mondializare, îmi aduc foarte bine aminte că acțiunea se învârtea
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
Este ca un conflict în care există trei împricinați și fiecare are dreptul la opinie. Din combinarea răspunsurilor posibile în funcție de aceste 3 instanțe rezultă 4 situații distincte dacă discutăm în proporții matematice (100%, 0%, 33%, 66% acceptă răspunsul francez, de pildă) și 8 variante dacă luăm în considerare și repartiția opțiunilor. între cele 8 (un ex. Ionescu se afirmă român, românii îl cred român, francezii îl cred francez) numai în două cazuri se poate vorbi de o identitate clară: cînd toate
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
pe Ionescu francez, așadar străin. Pentru colegii de clasă, Eugen este românul cu aura de erou a celui care a trăit într-o lume mai strălucitoare, care a făcut o experiență "de om mare", cu avantajele ei cu tot, de pildă buna cunoaștere a limbii și culturii franceze. Este cel venit din capitala absolută. Ca licean la "Sfîntul Sava" are o poziție de-a dreptul privilegiată: "Era printre noi - își amintește colegul lui de liceu, Simion Stolnicu - încă un viitor publicist
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
Românul e "născut" francez. Nimic mai firesc pentru biografia unui român decît un episod mai lung sau mai scurt la Paris, decît pendularea între exilul francez și sentimentul exilului în propria țară. De la generația pașoptistă pînă la contemporanii noștri, de pildă personajul Adrianei Bittel din Întîlnire la Paris, legăturile între București și Paris se fac firesc. E adevărat că fiecare etapă implică nuanțe: pașoptiștii își afirmau orgolios identitatea românească în fața Franței și nu e nevoie de prea multă speculație în jurul acestei
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]