4,896 matches
-
care creșteau și mi-a zis: — Vezi cum cresc? Ei sunt tăticii tăi. Pe urmă m-a dus în curtea din față, pe cenușă și a arătat cu mâna spre dealuri. — Vezi cum cresc? M-am uitat la miile de pini din toată valea. Dintr-o sămânță pe care a plantat-o tăticul tău, cresc acum peste tot, dar eu i-am văzut crescând mai întâi la el în poiană. Eu i-am văzut prima. Îmi plăcea să lucrez la drogherie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
timp și aveam chef să vorbesc. Noi stăteam și vorbeam despre aproape tot ce ne trecea prin minte. Orașul creștea, și acesta era lucrul despre care discutam atunci. Pe dealuri, peste tot, până sus, unde până acum un an erau pini, se construiau case. Unele mari, dar mai ales din cele mici, care arătau ca niște cutii. Veteranii de război aveau toți copii acum, și nu mai puteau sta cu familiile jos în oraș, așa că se mutau pe dealuri. Unele începeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
strălucea luna prin locurile unde ar fi trebuit să fie uși și felul cum urmau să arate în puțină vreme cu oameni care să le locuiască și să le iubească. Am stat pe treptele uneia dintre căsuțe. Totul mirosea a pin proaspăt tăiat și a pădure și tencuială, mirosul ăla ciudat și sec de tencuială care ai impresia că o să te sufoce. Tăiaseră aproape toți pinii pe acolo și cioturile maro se ițeau pe lângă noi și pieptănau vântul care ne bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
locuiască și să le iubească. Am stat pe treptele uneia dintre căsuțe. Totul mirosea a pin proaspăt tăiat și a pădure și tencuială, mirosul ăla ciudat și sec de tencuială care ai impresia că o să te sufoce. Tăiaseră aproape toți pinii pe acolo și cioturile maro se ițeau pe lângă noi și pieptănau vântul care ne bătea prin păr. Jo Lynne tăcea. Vântul îi bătea prin păr și o auzeam cum respiră mirosul de pini. Mi-am pus brațul în jurul ei. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
că o să te sufoce. Tăiaseră aproape toți pinii pe acolo și cioturile maro se ițeau pe lângă noi și pieptănau vântul care ne bătea prin păr. Jo Lynne tăcea. Vântul îi bătea prin păr și o auzeam cum respiră mirosul de pini. Mi-am pus brațul în jurul ei. S-a uitat la mine și i-am văzut în întuneric buzele umede și purpurii. În lucirea lor am văzut luna, printre cutele mai întunecate. S-a uitat la mine altfel, cum nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
a mâncat de o săptămână. Câteodată, când ajungeam noaptea acasă, urcam direct în fosta mea cameră, unde încă mai era trenul. Deschideam geamul de sus, îl propteam cu o coadă de mătură și mă uitam la stele și la vârfurile pinilor. Simțeam adierea vântului intrându-mi în cameră, agitând praful și plimbând aerul vechi, stătut din cameră. Tanti Mae nu era prin preajmă ca să mă mângâie pe cap, să-mi dea să mănânc lucrurile speciale pe care le gătise și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
tanti Mae, ea mi-ar fi spus ce trebuie să fac, dar nu vroiam să discut cu ea lucrurile astea, cel puțin nu la momentul respectiv. Așa că stăteam pur și simplu în fosta mea cameră și mă uitam la vârfurile pinilor care se legănau printre stele sau la trenul meu vechi care nu mai mergea, ci doar stătea acolo cafeniu de la rugină, dar ruginit până la șine din cauza acoperișului prin care curgea apă. Stăteam și mă gândeam că într-o zi voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
că încep să urc scările, m-a mai strigat o dată: — Vino aici, dragule. În bucătărie. Am mers și am găsit-o cu o privire pierdută. Se uita afară pe ușa din spate, spre poiană, unde probabil că era mama printre pini, care erau suficient de mari acum cât să se compare cu oricare alții de pe deal. — Stai jos. Aici, la masă. Mama e acolo, în spate. Mi-a împins un scaun de sub masă, cu piciorul. Cum a fost azi la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cap. Nu am reacționat în nici un fel, mă uitam în continuare pe ușa din spate, la locul unde era mama. Se înnopta și, de obicei, ea intra în casă pe la ora asta. Curând am văzut-o venind pe sub acele de pin care încă se mai distingeau în întuneric, cu fusta ei făcută coș ca să țină niște conuri pe care trebuie că le adunase de sub copaci. M-am uitat la ea cum se apropia de treptele din spate și am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
un zâmbet dar eram surprins de cum arăta. Părea să fi îmbătrânit în timpul zilei, chiar de când am văzut-o de dimineață. Știam că încă se mai uită la mine, așa că am privit afară, prin ușa din spate, la decorul întunecat dintre pini, dar de fapt mă gândeam la cum arăta mama cu fața ei ca pielea întinsă pe care o pun pe tobe și cu părul ei de sârmă albă. Mi-am amintit de ochii ei, care aveau privirea aceea ciudată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ca întotdeauna. Și mi s-a făcut milă de ea. Nu știu de ce. Poate din cauză că mă gândeam la tot drumul pe care-l avea de făcut până în Nashville și că acolo va fi cu Clyde. Toamna acoperise cu totul dealurile. Pinii se biciuiau între ei în bătaia vântului acolo sus, dar la nivelul pământului era destul de liniște, chiar dacă bătea un pic vântul, dar nu atât de puternic ca la înălțimea unde se terminau pinii. Câteva frunze din tufișuri care creșteau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cu Clyde. Toamna acoperise cu totul dealurile. Pinii se biciuiau între ei în bătaia vântului acolo sus, dar la nivelul pământului era destul de liniște, chiar dacă bătea un pic vântul, dar nu atât de puternic ca la înălțimea unde se terminau pinii. Câteva frunze din tufișuri care creșteau pe acolo s-au încolăcit printre picioarele noastre și au luat-o înaintea noastră pe cărarea spre oraș. Mi-aș fi dorit să am un palton cu mine pentru că pe mâini începea să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
m-am mai gândit la asta. Când porumbul s-a încălzit, l-am pus într-o farfurie, am pus ceva unt pe el, am luat niște pâine și am început să mănânc. Vântul șuiera în colțul bucătăriei și am auzit pinii lovindu-se unul de altul, scoțând șuieratul acela pe care-l fac ei mereu. Puteam deja să-mi imaginez dealul de dimineață, plin de ace de pin, de crengi mici și de frunze de la tufișuri. Cenușa o să fie fi acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și am început să mănânc. Vântul șuiera în colțul bucătăriei și am auzit pinii lovindu-se unul de altul, scoțând șuieratul acela pe care-l fac ei mereu. Puteam deja să-mi imaginez dealul de dimineață, plin de ace de pin, de crengi mici și de frunze de la tufișuri. Cenușa o să fie fi acoperită cu chestii verzi de peste tot, iar animalele mici vor alerga ca nebunele. Vântul le făcea tot timpul să se comporte așa. Când am terminat, am pus farfuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
-o cu o bucată de hârtie înainte de a o folosi. În poiană, nu am reușit să mă decid unde să încep să sap. Erau multe locuri care păreau potrivite. M-am decis, într-un final, asupra unui loc între doi pini frumoși, unde era întunecat și vântul adia numai puțin. Pământul era proaspăt, așa că mi-a fost ușor să sap. Singura problemă erau rădăcinile, dar nu erau prea multe și se rupeau destul de bine când le loveam cu marginea lopeții. Vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
întunecat și vântul adia numai puțin. Pământul era proaspăt, așa că mi-a fost ușor să sap. Singura problemă erau rădăcinile, dar nu erau prea multe și se rupeau destul de bine când le loveam cu marginea lopeții. Vântul sufla ace de pin și conuri întregi în groapă, și câteva frunze de la tufișuri. Și a mai suflat multe lucruri pe grămada de pământ pe care o ridicasem acolo unde săpam. M-am lovit și de ceva pietre, dar nu erau mari. Pe când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Și a mai suflat multe lucruri pe grămada de pământ pe care o ridicasem acolo unde săpam. M-am lovit și de ceva pietre, dar nu erau mari. Pe când am terminat, se făcea cald dar vântul încă mai sufla printre pini. Am văzut după soare că era aproape amiază. Nu erau umbre în groapă, cu excepția celor făcute de deasupra de crengile pinilor, iar trunchiurile lor nu aveau nici ele frați gemeni întunecați care să răsară din același loc. Dimineața se terminase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de ceva pietre, dar nu erau mari. Pe când am terminat, se făcea cald dar vântul încă mai sufla printre pini. Am văzut după soare că era aproape amiază. Nu erau umbre în groapă, cu excepția celor făcute de deasupra de crengile pinilor, iar trunchiurile lor nu aveau nici ele frați gemeni întunecați care să răsară din același loc. Dimineața se terminase. Îmi era iar foame, așa că am mers în casă și am găsit o altă conservă în bucătărie. Era numai cu roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
deschid geamul ca să las înăuntru puțin din căldura de afară, dar geamul se înțepenise. Picioarele mă furnicau în sus și în jos, pe dinăuntru, și am simțit că senzația mă apucă și mă strânge chiar până sus, între ele. Afară pinii se legănau în vânt. Soarele era peste tot,iar cerul avea acel albastru deschis care-ți dă durere de ochi dacă te uiți la el. Dar era frig și întuneric în casă și am vrut să ies afară, la căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
reci, țepene și maronii. Înainte să o ridic iar, am aruncat pătura pe ea la loc ca să nu o mai văd. Pielea maronie și rece îmi întorcea stomacul pe dos. După ce am umplut groapa, am împrăștiat frunze și ace de pin și am împrăștiat tot felul de lucruri pe deasupra ei ca să nu afle nimeni unde e și să o deranjeze. Apoi am văzut că movila de pământ încă se mai distingea, așa că am luat lopata și am nivelat-o și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
arate. Am mers și am aruncat lopata undeva adânc sub casă și eram pe punctul de a pleca, dar m-am întors în poiană și m-am pus în genunchi acolo unde împrăștiasem crengi și am început să mă rog. Pinii începeau să facă umbre lungi peste tot locul acela. Am știut că nu mai pot sta mult. Plicul pe care mi-l dăduse domnul Williams era în buzunarul de la palton, așa că am ieșit din poiană, m-am mai uitat înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
nici un deal pe aici despre care să vorbesc, din câte văd. Nu am mai fost niciodată într-o zonă de câmpie și mă întreb cum o fi să trăiești pe aici. Cred că eu sunt obișnuit cu dealurile, și cu pinii, dar aici nu au copaci de genul ăsta, doar unii scunzi și plați, care par că nu s-ar mișca pe nici un fel de vânt. Nu l-am întrebat pe conductor încotro merge trenul ăsta. Știu că ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
încă. MAREA BUNĂTĂȚII Feifel zăcea treaz în pat, cu un picior umflat. E un bărbat înalt, are ochi negri și o gură cam mare. O mustață subțire îi umbrește buza de sus. În rest, înfățișarea lui amintește mereu de un pin răsucit de furtună care și-a pierdut ramurile pe o parte. Azi ca și ieri, Feifel se simte așa, ca și cum viața s-ar fi scurs din toate părțile corpului său. De unde slăbiciunea asta nouă? se întreabă el. Oare s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ar fi păstrat în arhitectura penelor. Mirosul de pasăre mă ducea în acel timp în care trăiam cu soțul meu într-un apartament mare în Solna, un apartament cu multe ferestre care se deschideau către un peisaj cu stânci și pini. Chiar în ziua când ne mutaserăm în noul apartament, aflaserăm că în acel loc pe care se ridicase casa fusese altădată o pădure străveche. Uneori simțeam „spiritele pădurii“ în aer, le vedeam cum se mișcau în ceața deasă din afara casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
numai sfărâmat. Am luat un taxi de la Arlanda până la apartamentul nostru din Solna. Era o zi rece cu soare lucitor - o zi de primăvară, tipică nordului, care mă făcea să cred că frumusețea și sentimentul puteau exista separat. Coțofenele din pinii înalți îmi aminteau deodată de Sucki. Când am ajuns în apartamentul nostru am aruncat valizele și l-am căutat cu nerăbdare. Mă simțeam ca o iubită infidelă, care-l trădase pe cel drag și acum spera că totul se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]