1,729 matches
-
-l ducea Sandu la grajd. Figura amărâtă și aspră a vânătorului, însă, iar mi se arătă: îmi întorsei ochii, cercetându-l. Nu bănuiește nimic? N-a simțit nimic? Nu bănuia nimic; nici n-avea de unde să bănuiască. Liniștit, își umplea pipa cu tutun. Și-o puse în gură și mă privi lung: — Ce ai dumneata, boierule Niculiță? Nu te simți bine? Parcă ești tras la obraz... Ești ostenit? — Da, am umblat mult pe câmp... Ostenit însă nu eram, și nu înțelegeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu era nimic. Mă gândeam. Un timp n-o să mai vin diminețile; și lucrurile se vor liniști, dacă este vreo bănuială. De știut, nu se putea să știe vânătorul. N-avea de unde. Ș-apoi era destul de liniștit. Iată-l: cu pipa-n colțul gurii, desleagă frânghia, așază opăcinele și-și potrivește cu grijă pușca la botul luntrii. Mă privește în treacăt, să vadă dacă m-am așezat bine, și împlântă în apa noroioasă o lopată. Ne urnim. Intrăm încet în papură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
caldă a unei ființi, a Iezerului, ne învăluie încet-încet, și lumina scade; parcă aș privi printre gene împrejurimile. Neică Marine, unde ne oprim? Ar fi bine aici, la dreapta, sub sălcii... Vânătorul parcă a tresărit, dar nu s-a întors. Pipa nu-i mai fumegă. Opăcinile bat apa mai cu putere. — Mergem în altă parte? El tace. Și eu deodată simt vechea neliniște înfiorându-mă din adâncul ființii mele, spre inima strânsă deodată, încălzită. Și mă gândesc într-o licărire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
venind acum încet spre căsuța de bârne a podarului, în preajma apei, spre coliba de stuh a bulgarului, ridicată în mijlocul grădinii - știam de bună samă că voi găsi pe acești doi singuratici vecini, ca totdeauna, față în față. Bătrânul vorbea cu pipa în gură, lângă șanțul umed de pe margine. Ce, mă? ce tot umbli încolo și-ncoace și dai drumu la apă? Ce tot îți uzi cepele și curechiul? Stai singur cuc, nici nu mânânci ca lumea, nici un păhărel de rachiu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fi? mormăi bătrânul scuipând într-o parte. Glasurile strigau tot mai prelungi. Putui să deosebesc într-un timp: Un om înecat, adă cangea, moș Gheorghe!... Bătrânul își strânse sumanul roșcat peste cămășoiul de câlți încins cu brâu roșu, scuipă în pipă, îi închise căpăcelul de alamă ș-o vârî în chimir. Cu stânga își ridică de pe frunte căciula jerpelită și porni spre căsuță și spre podul umblător care sta de partea asta de mal, pe când odgonul se întindea neclintit, negru, încovoiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu două dungi de sânge, care însemnau linioare roșii de la nări, în jos, pe obraz. —Trebuie să se fi înecat azi, zise moșneagul privind la fața necunoscutului. Mai de mult nu-i... Se așeză pe năsip, alături, și-și scoase pipa. Bulgarul se puse și el jos, fără nici un cuvânt, cu ochii ațintiți spre cursul lin al apei. Noi ce facem acum? zise unul din băietani. Voi duceți-vă până la primărie, răspunse moș Gheorghe. Flăcăuașii se uitau la mort, parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
deal, cine știe!... Băieții nu se clintiră de la locul lor. —E bărbos tare, zise cel smead, căruia îi mijea mustața. Poate-i rus... Poate să fie și de-ai noștri, răspunse celălalt întorcându-se spre moșneag. Dar moș Gheorghe, cu pipa în gură, nu răspunse; nici nu se uita la mort. Cel smead zise iar: — Noi ne ducem la primărie, moș Gheorghe... — Duceți-vă, zise bătrânul fără a-i privi, și spuneți acolo. Ce să spunem, moș Gheorghe? — Apoi spuneți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
curte... grăi, tremurându-și capul, călugărița. Apoi se așeză pe o baniță întoarsă cu fundu-n sus. Marghiolița rămase lângă ea în picioare, în sumanu-i cenușiu, cu broboada neagră umbrindu-i ochii. Neamțul sta gânditor. Deodată, ca și cum ar fi grăit cu pipa, mormăi: — Eu spus buier face pun să însoară. —Cum? se însoară? întrebă Isailă cu uimire. —Iaca așa, izbucni călugărița, așa zice domnu Anton. A fost cu boieru la târg înaintea ploilor, pentru niște târguieli de fierării... —Aber fost tocmai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-te desară, ori mâni pe la mine... Am a te ruga de un lucru... —Bine, răspunse Niță uitându-se nedumerit la curteancă. Se ridică și domnu Anton. Mergem și eu, pornim mora... mormăi el. Venit la voi, vorbim puțin și fumat pipa... Acuma mergem. Da’ tu nu mergi? întrebă călugărița pe fată. Marghiolița se trase îndărăt și zise pripit: Nu, eu mă duc acasă... M-a fi așteptând tătuca... —Bine, da’ vezi de mai dă pe la curte... Madama își întoarse spre lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Hill Billies. Nu voiam să fiu sarcastică; avusesem parte de prea multă deznădejde și speranță, învolburându-se înăuntrul meu, iar pierderea asta de vreme îmi punea capac. Și dacă ai fi cunoscut-o pe Buni Maguire, cu dinții înnegriți de pipă, care avea obiceiul să pună câinii pe noi, sau pe Buni Walsh care mârâia dacă încercai să-i iei sticla de parfum (pe care îl bea ori de câte ori îi găseau celelalte sticle de alcool și i le vărsau în chiuvetă), nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a evita să mă vadă că-mi schimb părerea, strigă de la fereastră pe doi dintre servitorii săi. Unuia îi porunci să meargă să cumpere două sticle din cel mai bun vin grecesc, iar pe celălalt îl puse să pregătească o pipă cu tutun. — Ai gustat cumva din această dulce otravă din Lumea Nouă? — O dată, acum doi ani, acasă la un cardinal florentin. — Nu se găsește de vânzare la Roma? — Nu există decât în unele taverne. Dar acei tabacchini care le țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sticlele goale de rom lângă toaletă, deveni clar că luna plină nu era câtuși de puțin vinovată. — Oh, sunt doar niște maimuțe, se simți Sampath obligat să le apere. Ce să știe ele? Când restul casei doarme, copilul pufăie din pipa tatălui său. — Așa e, spuseră unii, în timp ce alții, rușinați că se descoperise alcool în curte, doar chicotiră. Nu e vina maimuțelor. Oamenii sunt întotdeauna cei degenerați. E foarte trist, dar într-un loc ca ăsta, cu așa mulți vizitatori, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de o pornire romantică, mi-o imaginam pe micuța Doris printre rablele ei alămite și măsuțele pe rotile, cu o căciulă din blană de raton și pantalon de doc, trăgând la pompă, reparând acoperișul, cu vreo șase cuie și două pipe de măceș în gura ei umedă. Primul proiect avea să fie gata peste trei săptămâni, mi-a promis Fielding. Unde mergem? Ce e cu toată plimbarea asta? — E o duminică însorită, John. Admirăm peisajul. Spune-mi. Cum ți s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ca inspirație. În domeniul literar, reprezentative în acest sens rămân poemele dada alcătuite din silabe sau sunete alese la întâmplare, asemenea colajelor artiștilor alcătuite din nimicuri, resturi. În 1913 poetul Guillaume Apollinaire scria “se poate picta cu ce dorești, cu pipe, cu mărci poștale, cu cărți de joc, cu bucăți de mușama, cu ziare, cu hârtie de tapet”. El propunea nu numai o extindere a posibilităților tehnice ci și a sferei real obiective a picturii. Colajele și montajele cubistilor, ”manifestul etnic
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
metrou, susținând că are o întâlnire cu un client. Am mai dat un telefon scurt și apoi am început să mă schimb. Nu cred că aș fi impresionat-o prea mult pe Nicola în chimono. Neavând un halat și o pipă în mână, ar fi fost mai bine să port pantalonii negri și cămașa verde de mătase care funcționaseră atât de bine la Suki Fine încât o făcuseră să se încreadă în mine. Nu atribuiam acest succes exclusiv hainelor, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
au instalat și o să fie bine, cum pentru toți există câte o bucurie“. Era agitația după felurite formalități. Erau bocăniturile nesfârșite, zi și noapte, în atelierul de tâmplărie și dogărie al lui pan Dumiskievici. Bătrânul slab, lung și veșnic cu pipa maronie în colțul gurii, renumit pentru firma atelierului pe care până la naționalizare o ținuse pe acoperiș, între cele două hornuri ale clădirii: La ATELIERU principal DOAGE și MOBILĂ pentru toată ONOR CLIENTELA DUMI & FI Am 23 de fi de la TREI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe taburet, sub puterea coniacului și a spaimei. — Bernarda, fă și dumneata ceva. De pildă, niște cafea. Tare de tot. — Da, domnule. Chiar acum. L-am urmat pe Barceló În biroul său, o peșteră scufundată În neguri de tutun de pipă ce se profila printre coloane de cărți și de hîrtii. Ecourile pianului Clarei ajungeau pînă la noi În efluvii, În contratimp. În mod evident, lecțiile maestrului Neri nu serviseră la mare lucru, cel puțin În domeniul muzicii. Librarul mă Îndemnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
hîrtii. Ecourile pianului Clarei ajungeau pînă la noi În efluvii, În contratimp. În mod evident, lecțiile maestrului Neri nu serviseră la mare lucru, cel puțin În domeniul muzicii. Librarul mă Îndemnă să iau loc și Începu să-și pregătească o pipă. — L-am sunat pe taică-tu și i-am zis că Fermín a avut un mic accident și că tu l-ai adus aici. — A Înghițit gălușca? Nu cred. — Mda. Librarul Își aprinse pipa și se adînci În fotoliul din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și Începu să-și pregătească o pipă. — L-am sunat pe taică-tu și i-am zis că Fermín a avut un mic accident și că tu l-ai adus aici. — A Înghițit gălușca? Nu cred. — Mda. Librarul Își aprinse pipa și se adînci În fotoliul din spatele biroului, delectîndu-se În aspectul său mefistofelic. La celălalt capăt al apartamentului, Clara Îl umilea pe Debussy. Barceló Își dădu ochii peste cap. — Ce s-a Întîmplat cu maestrul de muzică? am Întrebat eu. — L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
remunerat În bani pentru prestația depusă, de aceea studenții Îi recompensau servicile În natură, dăruindu-i care un măr, care o pară, o bucată de cârnat sau un covrig. Cum Lawrence nu putu, În ciuda tuturor Încercărilor, să renunțe la fumatul pipei, practicanții Îi aduceau, punând banii mână de la mînă, câte o punguță de tutun. Tot ei Îi dădeau bonuri de masă și haine groase pentru sezonul cald, când Lawrence, nu se știe din ce pricină, suferea de frig. Iarna, masterandul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Învățăturile, atât În salon, cât și În afara lui, Oliver trebuia să fie extrem de atent; În cazul În care printre ramuri apărea din senin o carte de joc trimisă de Satanovski, el o rupea grabnic și, prefăcându-se că-și aprinde pipa, Îi dădea foc... Poate că nu degeaba Îl afurisise la mănăstire starețul Pahomie. În ciuda rugăciunilor și a penitenței, În lume Necuratul era Încă puternic și-l abătea pe Oliver de la menirea lui. La rândul său, Bikinski, după ce dezbătuse Îndelung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o asediau, aducându-i flori și tot felul de cadouri dragei lui Mathilda. Noimann Își vârâse capul sub pat. Sub pat se ascundeau mai multe pijamale, tremurând una lângă alta. Tot sub pat, stomatologul găsise pachete goale de țigări, ciorapi, pipe, trabuce, papioane, parfumuri, rujuri, prezervative și pantofi... Când a Început s-o Întrebe de unde apar aceste obiecte, Mathilda Îl luă peste picior. Atunci Noimann se Întorsese de la bucătărie cu satârul și o fugărise prin tot apartamentul. Tot cu satârul amenințase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fără probleme. Aleile au fost marcate cu roșu. Parcelele cu galben. Cât În privința cavourilor, o să le puteți repera după monument...” „Monumentul, desigur, vă reprezintă pe dumneavoastră?” Îndrăzni să Întrebe unul din meseni. „În persoană?” răspunse Noimann dezinvolt. „În halat, cu pipă și-n papuci”, spuse o altă voce, râzând Înfundat. „Exact”, făcu Noimann. „Cu halatul descheiat și În papuci...” Noimann nu glumea... Într-adevăr, fiind Într-o zi cu chef, achiziționase câteva cavouri, pe care le modernizase, cum se spune, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
drumurile să nu mai chinuim boii. toată ziua a cântat unul cu armonica și pe la trei după-amiaza m-a apucat, așa, să plâng că m-am dus mai Încolo să nu mă vadă camarazii. spre seară am primit tutun de pipă, miere și țigări. Serile de iarnă Într-un sat ca acela În care mă aflu În timp ce scriu și În care vom filma trebuie considerate entități semnificative separate. Culoarea cerului dintr-un amurg de iarnă În câmpie cere o peliculă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Michael s-au cărat, nu? Am dat din cap. Restul sunt ai lui Avery, normal. Și prietenii mamei. Unde ai fost? Luă o Înghițitură din paharul ei, apoi mi-l Întinse cu mâini ușor tremurânde, de parcă ar fi fost o pipă de sticlă pentru cocaină și nu un pahar de șampanie. Draga mea, am venit acum mai bine de-o oră, cum am promis. Am avut niște probleme la intrare. Nu se poate! părea Îngrozită. —Ba da. Paznicul e foarte drăguț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]