3,087 matches
-
pliuri și meandre, nu e de la concret la abstract, ci invers. Tulburător așadar, și ca urmare a unei asemenea răsturnări a ceea ce a practicat conștiința omenească. Pentru a lua în posesie lirică lucrurile, poeta simte nevoia de-a le privi, pipăi, mirosi. Incantația senzoriului reprezintă expierea d-sale profană: „Ceea ce ei au îmbulzit într-o confuzie colorată/ noi separăm cu zel (...) Ei mureau de mii de ori/ privind albul și numai prin acest fel de moarte/ se făcea un drum nou
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
să fiți doar voi, dar e prea greu, nu? El doarme în tot timpul ăsta, nu? Ora încuviințează printr-o mișcare a capului, înțelegînd și în același timp neînțelegînd, iar degetele ei se mișcă oarbe și slăbite pe antebrațul lui, pipăindu-i mîneca bluzei. - E ca și cum ar fi fost anesteziat, șoptește Avram, nu știu de ce și nu înțeleg prea bine. Apoi tu vii la mine și mă rogi să te ajut. - Da, bîiguie ea. - Trebuie să-l ducem împreună undeva, murmură
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
spuse aceea.../ «Ba, vino tu încoace», răspunse el...// Apoi își mișcă mâna/ și umbra sa făcu la fel.// Fratele Daniel/ Făcu un pas spre umbra sa,/ iar umbra se retrase./ Mai făcu unul/ și umbra rămase pe loc./ Acum o pipăia cu mâna./ Îi simțea respirația. Îi simțea și pulsul” (p. 53). Și așa mai departe. Asemănător, mult prea asemănător, cu unul din poemele clasice ale lui Danilov, Arlechini la marginea câmpului (din volumul Câmp negru, apărut în 1982), din care
Sistematica poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5180_a_6505]
-
face cu trei savanți (Samuil Micu, Gheorghe Șincai și Petru Maior) și un scriitor (Ion Budai- Deleanu), ci cu patru spirite enciclopedice, dintre care unul a fost și un mare scriitor, într-o epocă în care cultura română de-abia pipăia timid marginile conceptului modern de literatură. Budai-Deleanu este un cărturar la fel de important - și vizibil mai complex - decât ceilalți trei corifei ai Școlii Ardelene, iar operele editate aici de profesorul Chivu demonstrează amplitudinea orizontului lui cultural și prezența unui element destul de
Ion Budai-Deleanu în ediție critică (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5133_a_6458]
-
întregi am plecat cu ea în deplasări și era imposibil să nu avem ceva, mai ales că Similea era foarte frumoasă și dorită de toți. La început ne șicanam, apoi am început să ne apropiem din ce in ce mai mult, ne mai și pipăiam, pana ne-am cuplat de tot. A fost o “lipitura” în toată regula, o poveste de dragoste frumoasă, de care, acum, îmi aduc aminte cu plăcere”, a declarat Florin Piersic pentru WOWbiz.ro.
Florin Piersic a decis să spună adevărul: A fost un amor nebun by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/53754_a_55079]
-
locuiește-n casa Ioanizilor, Ťla curteť)/ cu un alai, în jurul ei tot mai partizan/ Aliaților, de-a lungul unei veri tot mai scurte, -/ iar Bebe pe coclauri, făcând-o pe Tarzan,// cu șerpi pe după umeri și cu șopârle aspre/ la pipăit, sau broaște în buzunare, e/ neștiutor de vremea în care va fi oaspe/ al Ťînchisorii noastre de toate zileleť." (pag. 14) Finalul cu poantă (s-ar cuveni să punem cuvântului două rânduri de ghilimele) e frisonant. Invocatul Ioanid nu e
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
ale lui Heraclit?), a sufletelor vîndute pentru "o umbră de umbră." Iluzia iluziilor, toate sînt iluzie... Ceață, amăgindu-ne privirea neputincioasă cu siluetele unei lumi care se mută. "Neputincioase, somnoroase, putrede, slute,/ Pe adormite, pe tăcute." Ca degetele, cu care pipăi și te-nchini. Unelte, aceleași, ale tăgadei și ale credinței. Cărticica nu e, deși, s-ar putea crede, una de rugăciune. Mai degrabă, îndrumarea închisă, ghicită din aproape în aproape, a unui suflet căruia noaptea îi așază lesturile, ca înainte de
Praf de stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6726_a_8051]
-
am buzunarele goale, iar eu am răspuns că, da." După ce a trebuit să treacă prin scannerul cu raze X și prin detectorul de metale bărbatul a fost întrebat de unul dintre agenți dacă nu cumva are vreo tumoare. A fost pipăit îndelung și chiar i-a fost presărată pe pantaloni o pudra în vederea detectării eventualilor explozibili. Penisul lui Jonah Falcon a ajuns la rang de "cel mai mare din lume" după ce HBO a făcut un documentar în anul 1999. Cu toate ca Falcon
Vezi ce a pățit bărbatul cu penisul cel mai mare din lume () [Corola-journal/Journalistic/66275_a_67600]
-
acesta? Este absolută iluzie că Odele, Odele-autentice,/ -ar avea de la început o Temă/ definită. C-ar porni/ de la o premisă clară, constituită,/ conștientă de sine. C-ar fi despre ceva anume. Adevăratele/ Ode sunt fundamental tactile, se deplasează/ doar prin pipăit, multă vreme oarbe/ și moi. Odele sunt/ prospective prin excelență, înaintează/ pe-o pernă de mucus, cam ca nucleele/ solare-ale ouălor proaspăt sparte-n tigaie. Imaginea lor e potrivită și deoarece, la-nceput, explorările lor au un fundal la fel de omogen-întunecat
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
I see you”. A vedea cu ochii tăi și nu cu ochii ochelarilor 3D va deveni poate o probă de virtuozitate pentru spectatorul secolului XXI, spectator scufundat în virtual, afirmându-și dorința de autenticitate, un fel de „Vreau să te pipăi și să urlu: «Este!»”. Oricum, cinematograful se pregătește să-și desăvârșească iluzia!
Avatarul soldatului Jake by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6582_a_7907]
-
tine te confundă c-un crin // Cărnos cu petale pletoase / Fluturate în spatele pacinicei case. // Ei cred că fîntînile-s parte din noi. / Se-așează în ciuturi și, doi cîte doi, // Vor să coboare-n adînc, unde-i umed. / Tînjesc să ne pipăie fragedul suflet" (Îngerii nu ne înțeleg pe deplin). Etericele țesuturi sunt puse așadar în slujba țesuturilor carnale. Să provină neîmpăcarea cu sine a lui Emil Brumaru din simțămîntul că, aflat în primul stadiu kierkegaardian, estetic, nu are un acces satisfăcător
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
defulările confuze ale Ramonei, el e lectorul cel mai potrivit. Ritualul, căci despre ritual e vorba, conține o absorbție: „Primisem scrisoarea de la tine cu o zi înainte, dar nu avusesem curaj s-o desfac. O luasem cu mine și o pipăiam din când în când prin căptușeala de la rucsac, să mă asigur că n-o pierdusem. S-au întâmplat atât de multe într-un timp scurt... Și nici nu mă așteptam să-mi scrii. Nu vorbisem cu nimeni despre foile de la
Ce urmează? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6478_a_7803]
-
care îl stârnise. Dar cel mai fericit de toată povestea e Joe, purtătorul pancartei. Cu inima pocnind de mândrie, se năpustește asupra lui. „Numai unul, strigă el îmbrățișân-du-l podidit de lacrimi, numai unul, numai unul. Îl atinge, îl strânge, îl pipăie, îl frământă (.). Acum se știe invidiat, gelozit de toți purtătorii de pancarte din lume. Numai unul, fire-aș al dracului să fiu!" Spectacolul oferit de Zatopek va rămâne același până la sfârșit: fizic neatrăgător, mai tot timpul prost îmbrăcat, nedespărțindu-se
Sportivul și ordinea de stat by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/6085_a_7410]
-
falsifică filmul lui Florin Șerban, de la limbajul promiscuu de pușcărie la acel body language al gardienilor și deținuților deopotrivă. Când registre diferite intră în coliziune, rezultatul nu este o cacofonie, ci sunetul teribil al eviscerării ca o mână care îți pipăie măruntaiele. O calitate în plus a lui Florin Șerban este că nu lasă să răzbată nicio notă patetică, nicio o lacrimă, niciun inoportun gest moralizator sau pedagogic. Ceea ce rămâne este tot atât de pur ca și durerea, tot atât de infinit ca și ea
Când nu pot să fluier, fluier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6426_a_7751]
-
ci mă îndulcesc cu ele, desi n-aș vrea să fac păcatul. 99. Am preacurvit cu rudă, fin, nas, văr, frate, fiu, fiica, nepot. 100. Am gândit să preacurvesc sau chiar am preacurvit cu preot, preoteasa, călugăr, călugărita. 101. Am pipăit alt trup pentru a simți și provoca plăceri de desfrâu. 102. Am trăit necununat(a), adică în concubinaj. 103. M-am căsătorit cu altă femeie, nefiind divorțat de primă. 104. M-am culcat cu femeia mea după ce am divorțat de
Site-urile ortodoxe lovesc din nou. Vezi lista celor 193 de păcate by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63180_a_64505]
-
va veni cîndva / să-și ia o halcă din inima mea, / să-și ia o parte din sufletul meu / ducîndu-l, poate, în Empireu" (Va veni). Unica destindere morală pe care și-o îngăduie poetul o reprezintă cîteva romanțe aspre la pipăit aidoma scoarțelor sătești (Mergeam). Terifianta imaginație emite totuși următorul simbol final, în care se răsfrînge nu doar jocul ca atare, ci și prudența reflexă, inevitabilă în fața unui posibil mister: „Mă apropii de o minge de foc negru/ nu știu ce să fac
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
primească. Un perdaf binevoitor. Un exercițiu de stil: „Prin urmare, m-ați întrebat cum miroase o carte, iar acum mă întrebați ce gust are o țigară. Mă aștept să mă întrebați ce sunet are o floare sau cum e la pipăit speranța. Dimineața, țigara avea gustul cafelei negre, fără de care nu mă puteam regăsi, nu-mi puteam reconstitui identitatea cotidiană. Deci avea gust de erzaț în vremea războiului, gust de cafea aromată, care-ți extazia simțurile, în vremurile bune, iar astăzi
Un spectacol desăvârșit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5036_a_6361]
-
îngăduie a se revărsa într-un flux tumultuos care dă impresia a trece cu ușurință peste barierele convenționale. Fără sfială prototipul eului liric adoptat e demonul romantic. Stihurile românului par a relua elanul lermontovian: „Eu sînt îngerul căzut, mă puteți pipăi,/ dacă este puțin vînt puteți să-mi zăriți aripile/ frînte zbătînduse sub piele ca amintirea/ pe cerul frunții. Vă vorbesc prin supraviețuitorii/ dezastrelor interioare,/ vă vorbesc prin îndrăgostiții care au greșit cerul” (Îngerul căzut). Dar autorul local îi acordă venerabilului
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]
-
o anumită prețiozitate a expresiei, de care poetul părea că se desprinsese de la Biographia litteraria încoace. Sau, mă rog, care venea ca o mănușă universului miniatural din Sebastian în vis. Un discurs prea ritualizat pe alocuri, cu tropi arborescenți („îți pipăi întruna inima fericită, cu/ delicatețea unui elefant tânăr zdrobindu-și liniștit/ craniul cu trompa”; „aici te trezești cu obrajii arzând și creierul/ aburind în crăticioara craniului ca un cartof fierbinte,/ fiert îndelung pentru o masă săracă”), dispuși uneori în ecuații
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
păianjen e făcută cu instrumentele celei mai fine proze. Aș zice chiar cumva de o vagă inspirație cărtăresciană. Povestea romanului e cea a unei fete venite în București la facultate, locuiește într-o zonă sordidă a orașului (spațiu căruia îi pipăie cu precizie pulsațiile, oamenii, obiceiurile etc.). Ni se înfățișează și discuțiile cu colegele de facultate, care par niște gospodine preocupate mai degraba de rețete și povestiri casnice decât de cursuri. Ochiul care observă discursurile este atent în a reda autenticitatea
Poveste glossy by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4563_a_5888]
-
nu e așa, solemnă. Acest mod de a face critică se dezvață mai greu decât se învață. Altă suferință, nu fără legătură cu prima, este inadecvarea. Ea provine din mofturi stilistice precum acelea remarcate mai sus și constă în a pipăi textul literar folosind o mănușă cu un singur deget. Mănușa pare de rigoare, mai ales când nu vrei să păcătuiești prin empirism: critica înțeleasă ca o chirurgie nu se poate dispensa de mănuși. Doar că mănușa cu un singur deget
Suferințele criticii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4577_a_5902]
-
cumva, de spectacolul când fals-dantesc, când fals-bacovian în care Ioan Es. Pop își drapează, uneori, fantazia. E clar că, oricât de vagă este destinația numită momfa - ca să respectăm grafia fără majuscule a poetului -, poezia sa se îndreaptă mereu către Ceva, pipăind infinitezimal marginile lumii. Religiosul (în înțelesul etimologic al termenului) merge mână în mână cu tragicul, căci viziunea asupra existenței nu este deloc solară și diafană. Nu pe seama biografiei atipice, cum spuneam, a lui Ioan Es. Pop de până la debut aș
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
zbîrcită, și degetele de la picioare cu unghiile îngroșate și crăpate, în ciuda măiestriei pedichiuristei. Chiar orbi să fim și n-am putea fugi de corpul nostru - nu ne putem ieși din piele, oricît de tare ne-am dori atunci cînd ne pipăim nenorocita asta de piele care ni se descuamează solz cu solz.” (p. 53) Pentru ca tacîmul să fie complet, la lezarea amorului propriu se adaugă aversiunea pe care o simți în privirea altora. Și atunci îți aduci aminte cum, în anii
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
mâncată de ploaie din volumul La dispoziția dumneavoastră (1979): „Cum stai cu sânii-n toamnă te-aș desfrunzi cu plugul/ ca un eretic tânăr care-și devoră rugul.” Și așa se termină, în 2010, poemul Femeie tu, ușoară...: „să-l pipăi grav în alfabetul braille/ ca un țăran ce seamănă mălai/ și care, când înfige plugu-n brazdă/ simte c-ar lua tarlaua de nevastă.” (p. 41) Rezultatul trimite la bancurile despre radio Erevan: nu e eretic, e țăran, nu e desfrunzire
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
toți credincioșii fanatici care nu vor pricepe în veci că a crede în Dumnezeu și a crede în reprezentanții ei pe pământ sunt două treburi diferite. Eu cred în Dumnezeu și cred că și dacă ar fi legat la ochi, pipăind un incubator care salvează copii și o machetă de catedrala.... ar alege VIAȚA. Faptul că închei cu "Doamne-ajută" e pentru că EL a fost cu noi în echipă mereu, la toate campaniile. Am simțit asta mai ales când ne zâmbeau oamenii
Mihaela Rădulescu, atac la adresa Bisericii. "Știu. Mi-o voi lua rău" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/55532_a_56857]