1,176 matches
-
a înghețat sângele în vine. Se putea să-mi facă și o percheziție corporală. Uite cât de conștiincioși fuseseră cu valiza și cu geanta! Ei, m-am gândit, o să refuz percheziția corporală! Cum îndrăznesc? între timp, însă, unde puteam să pitesc sticla? Haina mi-o lăsasem la recepție, iar alte buzunare nu aveam. Aproape nevenindu-mi să cred, mi-am ridicat puloverul și-am îndesat sticla în sutien, între sâni. Dar pieptul îmi era plin de vânătăi, așa că sticla îmi producea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mi spun părerea despre lucrările acestui cerc familial extins. Faptul că opinia îmi era prețuită a fost o chestie grozavă pentru un șoarece de bibliotecă în devenire (bine, pentru tocilară în devenire) ca mine, așa că mi-am petrecut multe după-amieze pitită în dormitor și compunând scrisori detaliate, pline cu gândurile și sugestiile mele. Poate că prietenii noștri nu voiau decât să-mi facă o plăcere, dar posibilitatea de a lucra cu niște scriitori sclipitori, de a-mi redacta primele mele „scrisori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
sociabil - sau poate că doar se apropiau mai încet de noii veniți. După ce Dawn bătuse la toate ușile închise ale birourilor, fiecare editor ascuns în spatele lor a scos capul pe ușă cu timiditate, mi-a strâns mâna, apoi s-a pitit înapoi în birou, de parc-ar fi fost sub asediu armat. Spre deosebire de colegii de la P și P, care stăteau la taclale pe holuri, personalul de la Grant Books părea să stea pitulat în birou pe parcursul întregii zile de lucru, ieșind afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
surcele și gunoaie. Recepționerului de hotel Vancea nu-i pasă dacă scapă sau nu! Nu-mi pasă de nimic, ține minte. Dar lui îi păsa. Filozof, Sorbona! Când a înțeles ce îl așteaptă în raiul unde se întorsese, s-a pitit. Relații, bani, depozitul de vinuri... scăpăm noi. Așa credea filozoful. N-a scăpat, cum știi, n-a scăpat. Mie nu-mi pasă, chiar dacă scap, cumva. Mie, nu, să știi. Nepăsarea mea e mai tare ca diamantul! Nepăsarea mea e diamant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ierarhiei! Nu doar mai folositor. Mai interesant, crede-mă. Irina reintră în șuvoiul străzii. Bătrâni cu sacoșe, elevi în costume de mușama, agenți în uniforme și fără, gospodine alergând de la un magazin la altul, de la o coadă la alta, țânci pitiți prin ganguri, aerul încins și prăfos al goanei diurne. Buldozere, macarale, escavatoare, orașul asediat de șenilele și loviturile și zgomotul prăbușirii. Fum gros și nori negri, de la topitoarele de smoală, valuri gri de praf de la basculantele cu ciment și beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai târziu, noapte, și Marcu Vancea era deja bătrân. Strălucit doctor în filozofie de la Sorbona, decis să supraviețuiască furtunii ca un obscur depozitar de vinuri, necesare oricând și mai ales în vremuri grele, convins că fratele său chirurgul va supraviețui pitit între munți și bolnavi obscuri, care îl vor proteja. N-ar mai fi putut explica brusca năruire a meticuloasei sale strategii. Bătrân, dintr-odată, nemaiputând ocoli inevitabilul? Doar fiindcă primise cine știe ce fel de mesaj negru? Gândul se pierde și revine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Laterală liniștită. Arbori, zumzet neauzit, tăcere tenebroasă. Poarta grea de fier, trepte solemne. Clădire princiară, bolți, ogive, piatră lemn oțel, ferestre severe și coloane și policandre, cunoaștem decorul. Apasă butonul soneriei pe care scrie Dr. Marga. O fi stând deja pitită după ușă tanti Jeny, pacienta, devenită bona lui don’ doctor, o fi așteptând, ca de obicei, în spatele ușii. — Ți-am adus o floare, bunicuță. Garoafă galbenă, n-am găsit trandafiri. Că doar știi, la noi nici flori nu mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vadă tot despre toți, să transmită ălora de-l țin în slujbă. Iar pisicuța, sfor sfor, bineînțeles, toarce și mustăcește, n-ar scoate un cuvânt, s-o mângâi pe blană și dedesubt, atâta așteaptă putoarea, de se alintă și se pitește și se încălzește, doar doar s-o îndura vreun motănaș. Cât despre dom’ profesor, ăsta-i diliu, odată le-aruncă strachina în obraz, da’ numai când are el chef, de i se sucește, așa, deodată, antena, te și sperii. Pile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și-așa vedeți că de-abia ne descurcăm! Am lăsat-o în urma mea vorbind, când m-am retras la activitatea cu gust ilicit: ca să-mi crească temperatura, pe lângă scris trebuia să vină mai des doza zilnică, din sticla de plastic pitită sub plapumă, ca la cabană, în vremea studenției. Pisicile miros pe masă mâncarea săracă de post - în dimineața aceea, de al cărei portret văd că nu reușesc să scap, nimeni n-avea chef de vorbă alintătoare pentru ele, nici măcar copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
el își va face conștiincios datoria! Pânè la capèt! Matei, trezește-te! Ieși afarè! Aici e realitatea! Hic sunt leones! Dar Matei nu mai rèspunde, ieși afarè, Matei! trèiește! Sunt vinovat! Sunt vinovat cè nu rèspund la chemare, m-am pitit în cea mai adâncè ascunzètoare a sufletului meu și nu mai vreau sè ies de acolo, Când eram mic, mè ascundeam într-una din camerele din fund, acolo mama nu ridică niciodatè jaluzelele, fiind mereu întuneric, Matei se strecura între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
gândi și la asta. Dar pentru că tot vorbeam de agenții francezi, dragă prietene, trebuie să-ți dau o veste bună. Oamenii mei s-au obișnuit deja cu trucurile franțuzești și au prins o epistolă de-a Vulpoiului către Bursuc. Era pitită într-un volum de Machiavelli. Nici nu se putea altfel! Aici Acvila a tras un hohot pe cinste. Vă previn, însă, că ceea ce a spus în continuare nu va fi deloc plăcut pentru Excelența Voastră. Dragul meu, printre altele - fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dinainte de a putea fi admis legal în livadă urmărind-o pe Pinky în schimb, măcar de data asta, ca să se asigure că nu se petrecea nimic mai mult decât o banală călătorie în bazar... Din când în când îl zărea pitindu-se, întotdeauna puțin prea târziu, în spatele tufișurilor și trunchiurilor de copaci. Numai că de data aceasta nu era deranjată, deși observase plină de satisfacție că, în mod sigur, tatăl ei se înșelase; bărbații chiar o urmăreau. Când se plimba. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nu-i așa? Susan a izbucnit în râs. —Cui îi pasă atâta timp cât rămâi gravidă? — Mi-ar plăcea ca și Luca să vadă lucrurile așa, a murmurat Alison. Încerc să ascund de el majoritatea manevrelor, dar nu am cum să mă pitesc ca să nu mă vadă cu picioarele în tavan, iar chestia asta îl scoate din pepeni. Da’ când stai cu picioarele-n tavan pentru sex nu-l mai scoate din pepeni, nu? a remarcat Julia pe un ton disprețuitor. Spune-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
avea ochi pentru nimeni și nimic în afară de Lea, ai fi putut să-i dai și rahat să mănânce și n-ar fi băgat de seamă. Când am coborât din mașină, noi ne-am depărtat îndată de ceilalți și ne-am pitit în lanul de grâu din apropiere, în speranța că o vom vedea pe Lea cum își pune costumul de baie. Bărbații și-au împins mașinile, care cum au putut, dezgolind funduri dolofane, femeile au deschis mai întâi umbrelele de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
că e Jake. Pentru o secundă, vreau să mă ascund. Nu mă pot preface că nu sunt acasă, dar aș putea spune mai târziu, dacă m-ar întreba, că eram la duș și n-am auzit soneria. Dar, în loc să mă pitesc, mă trezesc că traversez sufrageria și mă apropii de fereastra care dă în stradă. Interfonul meu nu funcționează prea bine și, pentru orice depășește comunicarea sumară (ca de exemplu convorbirile cu băiatul care aduce pizza), deschid fereastra și vorbesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o informație. Îmi imaginam că În celelalte săli ar fi fost greu să găsesc un loc unde să pot scăpa de controlul paznicilor (e meseria lor să facă ocolul sălilor În momentul Închiderii, atenți ca vreun hoț să nu se pitească pe undeva), dar aici, În naosul Înțesat, ce loc ar fi mai bun ca să te strecori ca pasager În vreunul din ele? Să te ascunzi, viu fiind, Într-un vehicul mort. Jocuri Încercaserăm noi chiar prea multe, ca să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Oricum se plictiseau acasă. Noi doi eram niște norocoși - aveam unde să ne ducem. O țineam pe Sabina de mână, peste linia roșie care separa sexele în autobuz. Mi-o imaginam cu mine în pat, sub pătură, șoptind: noi doi, Piti, numai noi doi, nu-i așa?. Am coborât la Televiziune și ne-am scufundat la metrou. Coadă imensă la cartele. Hm, cred că întârzii la Inspectorat. Dacă ăsta nou, de geografie, e expeditiv? Mă frământ. Ajung. Plătesc două călătorii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
noaptea-n cap, pe la 5, să fim primii la baie. Înainte de asta îmi făceam programul de gimnastică în fața oglinzii: stăteam în mâini și ridicam picioarele deasupra capului, bineînțeles susținând călcâiul cu podul palmei. Sabina mă admira din vârful patului: mă Piti, da’ tu ești chiar ești bun! Când admirația ei ajungea la apogeu, mă întorceam în pat și o penetram ușor. Orgasmul venea imediat: i se înroșeau obrajii, gâfâia și scotea un fel de chițăit. Întotdeauna o protejam ejaculându-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să mă gândesc la Adelina ca să rămân în erecție. Mergeam apoi împreună la baie, acoperiți de zgomotul tramvaielor care începeau să trăncăne. Eu făceam duș, ea făcea pipi. Îmi plăcea s-o privesc, chiar dacă se strâmba copilărește: nu te uita, Piti, lușine male, nu-i frumos. Ea la mine n-avea rost să se uite: pur și simplu mă blocam și nu era nimic interesant. Bărbații se împart în două categorii: în exhibiționiști și în pudici. Eu mereu am făcut parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mă blestemase și mă înjurase ca la ușa cortului. M-am oprit în fața ușii cu numărul 312. Era un hotel vechi, cu coridoare înguste și camere înalte, răcoroase. Am ciocănit. - Ce naiba vrei? mi-a strigat o voce seacă. - Sunt eu, Piti! - Care eu? păru să se dezghețe o clipă vocea. - Eu, Leo, am venit de la București să te văd. Ușa s-a deschis larg și Sabina s-a retras în interiorul camerei, indiferentă. Era teribil de slabă, capul îi era învelit într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe Rex, câinele nostru lup luat de la poliție, vă mai aduceți aminte? Am dat iama printre găini. Tata a venit strigând după mine. Eu țuști în casă. Mama stătea în pat și mi-a făcut semn să vin, să mă pitesc sub plapumă. M-am ghemuit la picioarele ei și ea m-a acoperit. Bineînțeles că tata a văzut umflătura de sub plapumă, dar s-a prefăcut că nu pricepe. Striga: unde-i pârlitul ceala di golan care fugărește găinili șî deșălează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
forțat. De parcă avea zece ani. De fapt așa făcuse Maria mereu: la cea mai mică depresie își băga fiica la zdup. Înainte de a ieși pe poarta blindată, s-a aruncat în brațele mele, mi-a șoptit la ureche: noi doi, Piti! noi doi, nu-i așa? C XXXVI Scăpărând un chibrit, Cosmin se gândi dacă Leo nu ar fi putut contacta și el un canibal internautic, căruia să-i doneze întreaga sa energie vitală. Pe de altă parte, Leo însuși mărturisise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
loc. A trebuit să aștept, ca să-mi revin, iar când am reușit să cobor în curte, ușa magaziei era încuiată și Criminalul dispăruse. Nici la patiserie, n-am mai dat de el. Cine știe pe unde mi l-o fi pitit, bruta asasină, pe copil. Și, mâine dimineață, la ora șase, trebuie să-i dau neapărat medicamentele pe care i le-a prescris medicul veterinar, pentru pseudo-psitacoză. Altfel moare! Mi se prăpădește, odorul! Hi, hi, hi, hi, hi... Priviți în ce
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sorților, prevenindu-l într-un timp util pe stăpânul rasatului patruped, pe Patiser, despre tentativa de kidnapping cu iz canin, care tocmai i se pregătea. Astfel încât, în aceeași noapte, nea Ghiță l-a filat și l-a așteptat pe lotru, pitit după trunchiul prunului uscat de la colțul magherniței și, profitând cu deliciu de faptul că Nae era, ca mai întotdeauna, beat-mangă, l-a tocat cu o matracă de cauciuc, până l-a lăsat lat. Și a devenit, automat, nea Ghiță Criminalul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Sephirahul dezmățului fără sfârșit! Îndurare, pentru cei pierduți în Întuneric, Îndurare, îndurare, îndurare... " ADRAMALECH Aceeași zi, dis-de-dimineață. Trezit în cap cu zorile, Bursucul Trei-Coițe năvălește în vizuina Iepurelui Alb și Pufos. Văgăuna aceluia se găsea nu departe de a sa, pitită la poalele unei movilițe încărcate de vegetație arborescentă pitică și de pungi de plasic bucșite cu resturi menajere, în zona mărginașă dinspre bariera Oborului de animale al orașului, pe o parcelă rămasă nedefrișată, dintr-un petic de pădure mai vechi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]