37,317 matches
-
dominația imperiului pentru decenii... Și noi românii, care avem o țară superbă, un pământ fertil, plin de zăcăminte, Roșia Montană, Delta, Carpații, Dunărea, Marea Neagră stăm să cerșim și să ne umilim pentru o pâine prin Anglia, Italia și Spania.... Îmi plânge inima când văd cum sunt tratați pe pământ străin, când acasă la ei puteau mânca din belșug, dacă nu ar fi fost lăcomia hoților de la putere... care au vândut țara pe nimic. VREAU SĂ MĂ ÎNTORC ÎN ROMÂNIA, cu toate că nu
„Dumnezeu a fost ucis de Occident” [Corola-blog/BlogPost/93956_a_95248]
-
ecran în rolul Domnitorului Dimitrie Cantemir și a plans în hohote, când Gheorghe Zamfir interpreta „Jalea Basarabiei” dedicată românilor din Basarabia deportați de comuniști în Siberia. Toate spectacolele „Creștini în Europa” se înceheie cu videoCLIPul documentar la cântecul „Basarabie, nu plânge!” - scris și interpretat de Aurica Dicusară Basarabeanca, prin care Studioul Flacăra Film aduce un Omagiu Mișcării de Eliberare Națională din anii 1989-1991 și liderilor ei, urmași vrednici ai Domnitorilor români și creștini Constantin Brâncoveanu și Dimitire Cantemir. Notăm că suita
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93979_a_95271]
-
Lucio Daniele și Angelo Andrea. Operatorii sociali s-au adresat imediat instanței, solicitând îndepărtarea minorilor de lângă părinți și integrarea acestora într-un institut de plasament. Tribunalul de minori a dispus decăderea din drepturile părintești ale cuplului. În timpul procedurilor, părinții se plâng că au interogați fără traducător, ei neînțelegând limba italiană bine nici în ziua de azi. Doamna Divile spune că autoritățile au obligat-o pe aceasta să semneze tot felul de documente, repetându-i fraza „totul va fi bine, doamnă” („va
ROMÂNI PENTRU ROMÂNI – CAZ SOCIAL ȘOCANT [Corola-blog/BlogPost/93972_a_95264]
-
și rusă - a marilor personalități ale Neamului atât printre români, cât și pe toate continentele, în contextul revenirii Republicii Moldova în familia Europei civilizate. Spectacolele se încheie tot cu o producție a Sudioului Flacăra Film: videoCLIPul documentar la cântecul „Basarabie, nu plânge!” - scris și interpretat de Aurica Dicusară Basarabeanca, prin care echipa Flacăra aduce un Omagiu Mișcării de Eliberare Națională din anii 1989-1991 și liderilor ei, - urmași vrednici ai Domnitorilor români și creștini Constantin Brâncoveanu și Dimitire Cantemir. Notam că lansarea proiectului
Spectacolul „Creștini în Europa” continuă [Corola-blog/BlogPost/93989_a_95281]
-
să, din jertfă Strămoșilor spre dragostea să, din înțelepciunea Logosului divin spre darul sau creator, din Milosârdia Fecioarei spre frumusețea Patriei dragi, din Răscumpărarea Mântuitorului Hristos spre învierea vieții în cadrul Cetei Alese: „Viața noastră nu a fost făcută ca să ne plângem și ca să ne gândim, precum cei ce aduc prigoana, râul și destrămarea, la toate cele trecătoare, ea ni s-a dat ca să ne străduim să devenim, în felul nostru, model și exemplu, iar numele bun și faptă bună, oricât ar
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
pentru a deveni la rândul lor traficanți sau prostituate. Viața Daryei a fost mai bună decât mi-am imaginat eu. Este soția cea mai tânără a soțului și a devenit matriarha familiei. “Acum, soțul îmi arată foarte mult respect”. A plâns și s-a certat timp de un an cu cealaltă soție a lui Sufi. El a bătut-o pentru nesupunere. Cand a încetat să se mai revolte și și-a îndeplinit atribuțiile, Sufi a încetat să o mai bată. “Acum
AFGANISTAN – TARA UNDE FEMEILE SE VAND [Corola-blog/BlogPost/94008_a_95300]
-
cuvânt despre cel care se stinsese, despre Eminentul Om de Știință, cel mai mare istoric al românilor și românității! Așa apreciază șleahta care conduce tot ce mișcă în România! Dumnezeu să-l ierte și să-l aibă în pază. Îl plâng din suflet. S-a mutat în Veșnicie asemenea unui apostol - Prof. Zoe Bratu Cu adâncă smerenie, ne înclinăm în fața celui ce a fost marele iubitor de Adevăr Istoric, Profesorul universitar doctor Gheorghe Buzatu. Nicolae Bălcescu ne spunea că „Istoria este
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
noastre, și a importantelor personalități ale Neamului. Așa cum „Tot ce-i românesc nu piere!”, Profesorul va „trăi” în fiecare bun român, ultima sa carte constituind, de fapt, un veritabil „testament” pentru urmași: „Istoria să judece!”. Pe Profesorul Buzatu l-au plâns cerurile - Conf. univ. dr. Gheorghe Iscru Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească pe savantul - profesor univ. dr. Gheorghe Buzatu.. După o viață personală chinuită de o soartă crudă, după o viață dedicată științei și slujirii adevărului istoric cu
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
ultimul său drum, nu a fost decorat postmortem pentru serviciile aduse națiunii române. Ne rămân scrierile lui valoroase și aminitrea sa... În ziua în care a murit, după amiază, o ploaie torențială, puternică s-a năpustit asupra Bucureștiului. Parcă îl plângeau cerurile. Dumnezeu să-l odihnească și să-l ierte! Cinste Marelui Maestru al Demnității noastre naționale, plecat la Întâlnirea cu Mareșalul - pe care l-a apărat ca nimeni altul! Grafica - Ion Măldărescu; Fotografia „Bun rămas” - Cristina Nichituș Roncea
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
pe zi ce trece. Primarii și consilierii de la sate au devenit experți în organizarea unor licitații atât de stufoase, încât omul de rând nu are nicio șansă să câștige. Și în Moldova și în Muntenia și în Transilvania, țăranii se plâng că furtul de subvenții pe pășuni a devenit sport național. Cu victime colaterale, fermele mici și medii. Procurorii acuză funcționarii și aleșii că au format caste, au păstrat bine secretul acordării subvenției și au inventat moduri de fraudare care mai
Cum s-au imbogatit zeci de primari din subventii ilegale de la UE. Bani incasati pe animale moarte de ani de zile [Corola-blog/BlogPost/94056_a_95348]
-
roua-n aspre clăi Asmute-mă cu sînii tăi Cei ascuțiți viața să-mi pierzi Iubita mea surîsul tău Șăgalnic rău și derbedeu Mă leagă-n minți rostu' mi-l strînge În frînghioare moi de sînge De ce alături trist ne plînge Înger trimis de Dumnezeu Iubita mea-nfundată-n Flandre De catifea sfarmă verande Rupe zefiri distruge raze Dă fluturilor dulci extaze Și la copii povești cu groaze Și-apoi craci zvelți de copilandre Iubita mea frumoasă-n nuri Nu trebuie
Iubita mea cu gura-n rai by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/12085_a_13410]
-
și degradare? E tîrziu cînd vă scriu. Am lăsat citatele, cărțile. Nu înțeleg răutatea, răutatea voită, răutatea programată, toporul aplicat în moalele capului cînd nici nu te aștepți. Și iar mă gîndesc la fiica mea, Andreea, și-mi vine să plîng; ea nu va pricepe nimic decît mult mai încolo, poate cînd nici nu voi mai fi. Rămîn mut, cu ochii pierduți pe geam,cu sufletul chircit. N-am glas, pare inutil să vorbesc, să argumentez cu ceva. Să fie asta
Scrisoare neexpediată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12178_a_13503]
-
este aceea a ultimului prezent, aceea a sfîrșitului, a morții. O știam fără să o știu. Acum trăiesc lucrul acesta. în vasul acesta al lumii care se scufundă trăiesc, multiplicată, groaza mea individuală, și groaza celorlalți. Nu știu dacă să plîng pentru mine mai întîi, sau pentru lume? Se sfîrșește, poate, tot: cultură, civilizație, umanism. Tot ceea ce omul își durase. Se dărîmă. Un sentiment de-o infinită melancolie, o suferință grea, apăsătoare. O milă sfîșiată pentru munca zadarnică a omului, de
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
în noapte. Păcălit. De ce au fost cele ce au fost? Răutăcioasă farsă... Mă restrîng, mă ghemuiesc. Merg în țară. ...Abia aștept s-o revăd pe R. La plecarea mea din "La Chapelle-Anthenaise", spre Paris, în gară, Maria încerca să nu plîngă. Nu putea nici să vorbească. într-un tîrziu, a putut scoate un început de frază: "Am presimțirea că nu te voi mai vedea!" și mai tîrziu: "Dacă nu te-ntorci decît peste șaptesprezece ani, cum ai făcut acum... n-ai
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
secundă, patetic, vom visa la ochii lor cu cearcăne și prapuri, la fruntea cu albaștri solzi pe ea, pe care azi nu-s cruci, nici epitafuri. Apoi vom sparge un pahar cu vin de-asfaltul plin de moaște și vom plînge pentru poeții care trec și vin cu patru lacrimi și un strop de sînge fără să ne dăm seama că-i tîrziu și nu avem de-acum nici o scăpare - un solz albastru crește-n fiecare și înflorește zilnic un sicriu
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
iadului toată noaptea rănile din suflet dar ei erau deja doborâți de vis și de viciu de rachiu și de hașiș și lehamite și aiurau: tare mi-i urât URÂT ȘI AMAR URÂT ȘI AMAR și cântecul devenea vaiet și plâns cu sughițuri și muțenie și vara s-a dus și nu ne-am văzut cu adevărat la față n-am avut unul pentru altul nici timp nici nume nici dragoste "și murim pentru că nu suntem iubiți îndeajuns" * * * și totuși prăpăditul
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
bătrîneții, simplu și dezolant. (Bătrînețe, haine grele; etc.) în noaptea aceea, mi-aduc aminte, am avut un coșmar. M-am visat bătrîn, îmbătrînit deodată, viața, tinerețea, alunecate printre degete. Era o disperare fără nume. M-am trezit, în dimineața însorită, plîngînd de fericirea de a-mi putea spune: Am douăzeci și cinci de ani, nu șaizeci". însă, panica unui gol, unui trecut gol, unei vieți în urmă fără viață, fără chip, nu am putut-o înlătura. Și nici acum. Nici mai ales acum
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
timpul primei mineriade postdecembriste rămâne pentru mine lamento-ul deznădăjduit al Domnului Baciu: trăise acele zile nu doar ca pe un dezastru național, dar și ca pe o tragedie personală: "nu asta e țara mea, nu ăsta e poporul meu!", plângea în hohote, pustiit. Spulberate definitiv erau toate iluziile lui de-o clipă. Și, pentru a doua oară în viață, a fost pe punctul de a face un pas pe cât de disperat, pe atât de utopic la vârsta lui: "Mamă dragă
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
de mai vechile lor obiceiuri, aș putea să spun: "urinez pe tine, poezie", este ca și cum aș spune "celui ce nu are tată nu i se albește decît părul pubian și acela, doar în preajma morții." a dispărut elementul castrator; porcul ce plînge și horcăie, cu șria spinării tăiată în două de sus pînă jos, a dispărut în ceață. îmi amintesc că nu mai am tată cu fața scăldată într-o lumină rece, și, din nou, iese din umbră, cu părul șiroind de
Întîmplări derizorii de sfîrșit by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/12279_a_13604]
-
niciun presentiment al războiului, al dramei lumii ce stă gata să izbucnească. Preocupările lui sînt ridicule (niciun fel de participare!): la 1 Iulie, o "durere de cap, umilitoare", care "aprčs diner,...s'est dissipé". în ziua de 2 Iulie, se plînge că nu a putut notă nimic în jurnal. La 4 Iulie, după "plecarea Doamnei Copeau și a copiilor" își recitește "notele turce". La 6 Iulie, - notați că în 1914, - se întreabă dacă Jean Ț., e inteligent. El "crede că da
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
ci o tribuna, o izbucnire, un discurs permanent, o viață care se ridică ea însăși la intensități dramatice, la intensități semnificative. Jurnalul poate exprima admirabil, - tot ceea ce este, țipat, scrîșnit, trăit. Mai tîrziu. - Jurnalul: un om care vorbește, crede, cheamă, plînge, lupta, vrea să convingă, etc. Poate fi foarte viu și foarte complex. E cinematografierea omului. Poate să se ridice la înălțimi de poem, epica, pamflete etc. Expresie directă vie, vehemență, personală. în cazul cel mai rău, el poate fi un
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
niciodată. Și acum ce să fac? Și acum ce să fac? Să mă cobor la Atlantic, fluturându-mi mâna în chip de adio? Să-l înot, așa cum aș vrea, spintecându-l, ca să te mai văd înainte să te îngroape? Să plâng un Atlantic de lacrimi și să-l sorb, ca-n poveste, aducând depărtarea, aproape?... A treia zi A treia zi, am descoperit în sufletul meu, un loc unde n-aveam să mai intru, decât ca să depun flori. Acolo obișnuiam să
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
avea păr și ochi de matador. Și nu ne speriau vapoare, avioane și oceanul care-și zbârlea spinarea. Ce ne-alunga era ziua, vreun taifun sau depărtarea. Era noapte Era noapte și ca într-o carte - proastă - eu scriam și plângeam - plângeam și scriam. Și simțeam cum se uită la mine prin geam, deși era mort și departe.
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
păr și ochi de matador. Și nu ne speriau vapoare, avioane și oceanul care-și zbârlea spinarea. Ce ne-alunga era ziua, vreun taifun sau depărtarea. Era noapte Era noapte și ca într-o carte - proastă - eu scriam și plângeam - plângeam și scriam. Și simțeam cum se uită la mine prin geam, deși era mort și departe.
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
iubirea. Îmi place să mă uit la privirea mortului, acolo se mișcă nimicul și secretele lui festinuri, acolo e prădătorul ce se complace în a fi victimă, e un scandal, azi iubirea mea a venit la mine și s-a plîns că va muri, niciodată n-a fost pradă, a fost violatorul. Mi-e scîrbă să pun la lucru limbajul, scriu, eu, acum, și nu mai știu cine vorbește în poem Azi m-a văzut nimicitorul. Mi s-a părut că
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]