5,484 matches
-
am promis că voi face asta data viitoare... Timpul a trecut ca o umbră cenușie, lăsând În urmă tăcerea atâtor zboruri care n-au cunoscut aerul tare al munților. Dincolo de orizont, aud vuietul alb al valurilor lovite de țărmuri, aud plânsul celui ce m-a pierdut În negura timpului. „Veghează-i , Doamne, nașterea gândurilor, În care muguri luminoși se deschid Într-o străfulgerare, ca o ploaie de flori neprihănite, germinând iertarea și Împăcarea!!” Eu revin mereu pe același peron, strecurându-mă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pe care o poți citi În ochii unui condamnat la moarte. N-am primit nicio veste! Mai durează două-trei zile până când vor fi identificați toți... și brusc s-a ridicat În picioare și a fugit În hol. Plângea! Îi auzeam plânsul, tânguirea și neputința... Mamă! Vino Înapoi, te rog! Îți aduci aminte ce Îmi spuneai În salvare? Să fim tari și să credem că totul va fi bine! S-a așezat pe pat lângă mine și copil și ne-a ținut
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
respectivă. Cum a fost posibil? „ O, Doamne, Doamne!”, Întocmai cum o făcuse poetul, Într-un moment de fulgerare conștientă, În fața lui Vlahuță, Înainte de a deveni cetățean al tainei, adunând În acest suspin, el - sinteza Întregii lui vieți, noi - durerea unui plâns și-un număr infinit de chinuitoare Întrebări.” La rubrica “Poesis”, Vasile Sevastre Ghican apare cu un ciclu de poeme din volumul “Vaccin Împotriva morții”. Același Dan Movileanu publică articolul: “Ștefan Zeletin - un romantic al filozofiei românești”, amintind că: “Din anul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Încheieturile, când am format numărul de telefon al prietenei mele. Era trecut de miezul nopții. Riana! Riana! Ajută-mă! Ajută-mă! Vino repede. Mi-e tare rău, cred că am să mă sfârșesc... Nu puteam lega frazele din cauza hohotelor de plâns. Am dormit la ea În acea noapte de iarnă. Orice mângâiere era de prisos. Sufletul avea legile lui nescrise, necunoscute. Vedeam hăul, vedeam singurătatea, cum așteaptă să mă devoreze lent, clipă după clipă. Cunoșteam fața necruțătoare, neîndurătoare a acestui sentiment
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fi Împărtășite niciodată. Îți MĂRTURISESC... chiar dacă ai să zâmbești! Și uite... acum când Îți scriu, a Început să plouă, ca o blândă eliberare. „Mai bine taci! Ascultă ploaia venind din depărtări Pe arșiță și vânt Ce mult a plâns! Cu plânsul ei fără cuvânt. Nu te-ntrista! Povara ei e chiar povara ta. Lacrimi prăfuite, curând se vor usca Și-apoi, cătând În urmă cu galeșe priviri, Zâmbind șăgalnic - ecoul ei s-o pierde-n amintiri. Mai bine taci! Ascultă ploaia
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
topeau! Mi-am culcat sufletul pe lespedea tăcută și rece. Și lacrimile iubirii, ca-ntr-un vis, livezi de cireși, Înfloreau. Mi s-a părut c-aud șoapte, voie bună și râs?! Era doar rătăcita-mi umbră, amar zguduită de plâns, de plâns... ... născut cu strigăt - când toamnele plângeau ... și plecat În mare taină, când fulgi albi sărbătoreau ...” File de jurnal. (10 oct. 2001) Iubire și neant... ( din jurnalul Arianei Bronte, o fată frumoasă, de o mare gingășie sufletească, care a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
am culcat sufletul pe lespedea tăcută și rece. Și lacrimile iubirii, ca-ntr-un vis, livezi de cireși, Înfloreau. Mi s-a părut c-aud șoapte, voie bună și râs?! Era doar rătăcita-mi umbră, amar zguduită de plâns, de plâns... ... născut cu strigăt - când toamnele plângeau ... și plecat În mare taină, când fulgi albi sărbătoreau ...” File de jurnal. (10 oct. 2001) Iubire și neant... ( din jurnalul Arianei Bronte, o fată frumoasă, de o mare gingășie sufletească, care a fost nevoită
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Directorul era un ardelean get-beget. Mi-a plăcut de la Început ( cred că plăcerea a fost reciprocă). Secretara a fost cea care ne-a făcut cunoștință: „Domnule director! Iată o tânără ingineră, repartizată la noi, care e gata să izbucnească În plâns!” După o scurtă prezentare, mi-a spus că mă așteaptă Într-o audiență, a doua zi dimineața, la ora 8.00 ( ora sosirii mele era destul de târzie, se Însera...). În dimineața următoare, urma să discutăm detaliile angajării mele. Până una
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
afacere” suplimentară și eu eram solicitată să dau o mână de ajutor ( având specializarea În acest domeniu). Am Întrebat scurt, neașteptat de calm: „A murit, nu-i așa?” A dat din cap și nu a mai putut să-și stăpânească plânsul. „Pot să-l văd?” M-a condus În salonul unde i s-a oferit ultimul ajutor. Era doar În slip, având zona superioară a pieptului invadată de sânge. M-am așezat pe pat, lângă el, și l-am mângâiat Îndelung
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să mă bântuie multă vreme. Cerând vânzătorului o pâine, un iaurt și un pui, fulgerător mi-a apărut În fața ochilor el... parcă era aievea, stătea lângă mine, așteptând să-i dau sacoșa cu cele câteva cumpărături. Atunci s-a declanșat plânsul, fără țărmuri care să-i mai astâmpere durerea. Am plâns luni În șir, indiferent dacă mă aflam În casă sau pe stradă. Viața mea nu mai avea niciun sens. Acum mă zbăteam eu Între viață și moarte. Un gând ucigaș
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În acel moment, simți că durerea era nu numai a ei, ci și a mamei, așa cum presimțise. Lacrimile mamei o dureau atât de mult! Plângeau amândouă, ea și maică-sa, fără să zică ceva. Apoi, mama se opri prima din plâns și îi zise: - Lasă, nu mai plânge, Ioanică! Le-au biruit ciuda și invidia. Sunt niște copile. Adă la mama apă și o spălăm imediat, e vară și se va usca repede, apoi o călcăm și va fi ca nouă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și întristare... Au îngropat-o lângă rădăcina unui măr, sub fereastra casei mari, unde a stat trei zile neînsuflețită stăpâna sa. - Șurca noastră, mititica...”. În acest moment, Ana Nicoară, o fetiță ce stătea în ultima bancă, izbucni în hohote de plâns... Își lăsă căpușorul să cadă pe mâinuțele de pe bancă și plânsul ei, care izvora dintr-un suflet sincer și credincios de copil, curmă acea atmosferă... Plângea cu toată vocea ei, cu atâta jale, de îți venea foarte greu să-ți
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
casei mari, unde a stat trei zile neînsuflețită stăpâna sa. - Șurca noastră, mititica...”. În acest moment, Ana Nicoară, o fetiță ce stătea în ultima bancă, izbucni în hohote de plâns... Își lăsă căpușorul să cadă pe mâinuțele de pe bancă și plânsul ei, care izvora dintr-un suflet sincer și credincios de copil, curmă acea atmosferă... Plângea cu toată vocea ei, cu atâta jale, de îți venea foarte greu să-ți ascunzi lacrimile, care și așa erau ascunse cu greu de ceilalți
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Copiii se uitau toți la profesoară, așteptând să vadă ce urma să facă aceasta. Profesoara îi privea și nu putea spune nici ea nimic, hohotele Anei o puseseră într-o oarecare încurcătură, abia își mai stăpânea și ea emoțiile și plânsul... Îi venise în ajutor un băiețel care stătea înaintea Anei. El se întoarse către Ana și o certă: „Taci, Ana, ce-i cu tine? Nu ți-i rușine să plângi așa?”. Ana nici nu-l auzi, ea lăsă să curgă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Că peste tot, în această țară, curge lapte și miere, numai că dușmanii poporului ne împiedică să le vedem", spunea cu vehemență, la televizor, Comunistul cu Față Umană. Atunci, după Marea Revoluție Mondială, s-a declanșat un mare hohot de plâns, eliberator, la comanda supremă a Comunistului cu Față Umană, a televiziunii naționale și a zvonurilor lansate de securitate. Toată lumea a aflat că "moșierii vor să vândă țara", deși în țară nu era picior de moșier, atunci Poporul a strigat într-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Se luptă cu tata, își zice în sinea ei, dar nu se poate întoarce, îi vine să intre în pământ de rușine. Mama ei se apropie, o cuprinde în brațe, tatăl se îndepărtează înjurând: "Crucea mamii lui". Izbucnesc amândouă în plâns. Mama o strânge în brațe și murmură: "Plângi draga mamii, plângi", vocea ei se împletește cu a bunicii: "Draga mamii, draga mamii, ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine", un sicriu alb în mijlocul ogrăzii, ea stă întinsă în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
v-am cunoscut". Pun mâna pe brațul tânărului și îl privesc cu duioșie. "Thank you, very much, it is OK". "It is Ok", îmi spun în timp ce mă întorc din nou pe burtă, hohotele de râs se împletesc cu cele de plâns, ar trebui să mă sinucid, ar trebui să-mi trag un sac de nailon în cap. Sunt fericită, sunt disperată, sunt caraghioasă. Ce amestec superb pe plaja de la Manly !!!! Soțul lui Aide este șeful unui institut de cercetare. Peste o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de preț, și aceasta știa să negocieze. Deși tare amar i se mai lăsa după fiecare târg. Nu era o naivă. Nu-și făcea iluzii. Uneori pasiunea tovarășului o încălzea atât de tare, încât odată ajunsă acasă izbucnea într-un plâns bezmetic, se golea de un fel de ură și două zile zăcea bolnavă în pat. Prietenul meu vizita întreprinderea a patra oară, știa că iubita lui e bolnavă, că nu are cum să o vadă, îi era lehamite de toate
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu rochia aceea de mătase ca para focului, numai în filme vezi așa ceva, se plimba, se plimba și, ca un făcut, nu era picior de consătean din Prundul Bârgăului. Dezamăgită, s-a târât spre casă și a izbucnit într-un plâns cu sughițuri. Peste câteva luni când s-a dus acasă, frații care rămseseră acolo să trudească la pământ au primit-o cu fețele alungite de parcă ar fi murit. I-a copleșit cu daruri, dar aceștia se uitau la ele cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
umblă prin târg pe la Năsăud să vândă flori, că în zadar a învățat atâta amar de școală dacă a ajuns în rând cu țigăncile. Șocată, s-a ascuns după o căpiță de fân și a izbucnit încă o dată într-un plâns cu sughițuri. Se zbătea ca o apucată, dar totul îi ieșea pe dos. Am ajuns în sfârșit la Ștefi. O casă modestă, lipită de pământ, dar când am intrat înăuntru am avut o mare surpriză. Casa era luminoasă, extrem de spațioasă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
copil răzvrătit și intră în sufletul ei bolnav. O mângâia cu grijă, pe umeri, pe spate, ca și cum ar fi simțit cât este de rănită, " izi, izi", spunea acesta, ca și cum ar fi simțit că era pe punctul de a izbucni în plâns în orice moment, dar ea stătea nemișcată în brațele lui, blândețea lui se revărsa în mădularele ei încordate, îi calma mușchii crispați, în vene simțea o adiere răcoroasă. "Izi, izi", spunea acesta mângâindu-i ceafa. După câteva clipe, lungi, se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
adevăr bărbatul vieții ei? Îl crease pe Alex așa cum voia ea să fie. Dar oare cum este Alex cu adevărat? Îl aștepta ca o odaliscă? Ingrat acest rol de odaliscă, își spune în sinea ei, amestecându-i-se râsul cu plânsul în coșul pieptului. Ea, odaliscă, ea, femeia inaccesibilă, femeia cerebrală! Nu cumva i-au căzut și ei creierii în chiloți? Bună întrebare. Izbucnește într-un râs bezmetic. Se aud bătăi în ușă. Își înfășoară prosopul peste piept și se duce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
palidă, că e, are toate cusururile din lume, pentru că, "nu știe decât să cânte toată ziua la vioară", aude vocea soacrei răzbătând prin toate zidurile, se prelinge pe lângă ușă, intră în baie, închide ușa pe dinăuntru și izbucnește într-un plâns cu sughițuri, își poartă nevoia ei de a cânta ca pe o cocoașă, ea tot crește în mine, mi-e din ce în ce mai greu să o duc... Săptămâna aceasta a crezut că își pierde mințile. Toți din casă s-au obișnuit să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un adolescent dansează ca scoși din minți, vocea Silviei se aude până departe, e ca un muget de animal înjunghiat, își ia partenerul în brațe, îl strânge să-i rupă oasele și se prăbușește la pământ într-un hohot de plâns, se târăște cu greu, bălăngănindu-se spre grupul din care s-a extras, se așează cu capul în poala lui Mihai, acesta zâmbește încurcat, Silvia mormăie în timp ce adoarme: "Să scoți din sacoșa aia împuțită și restul șampaniei", stau lângă Mihai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Partea a treia După un drum lung, timp în care Ina o ținu tot timpul într-un plâns istovitor, plin de sughițuri și spasme, când mașina ajunse în fața porții, ea deschise grăbită portiera și o ținu tot într-o fugă până în casă. Se declanșă într un hohot de plâns pe care, pentru a-l înăbuși, își înfundă capul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]