1,052 matches
-
descoperit oceanul de dincolo de ocean, și până la căpitanul Scott, ilustrând „pieirea unui om în bătălia cu superioritatea invincibilă a destinului, această supremă tragedie a tuturor timpurilor, pe care uneori o creează un poet și de o mie de ori o plămădește viața” (Zweig). În devenirea europeanului de azi s-a dovedit că totul a fost (e) relativ; importantă rămâne dobândirea și păstrarea unui crez, al unui sentiment constant, în care durerea și plăcerea sunt dominate de o inimă rațională. Evident, crezul
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
care nu dă de văzut, ci ridică la vedere, dă veșnic lumină vederii. Vasile Voiculescu. Cine duce cerul mai departe A treia lume: splendoarea dintre lumi " Suntem tălmaci vremelnici ai celor nevăzute,/ Și-n seninătatea noastră se-ncheagă mărturii?/ Sau plămădim noptatici în gropile tăcute/ La rădăcina lumii doar negre bogății?"1. Întreaga poezie a lui V. Voiculescu pare să se scrie în căutarea unui răspuns la aceste întrebări metafizice. Răspuns imposibil de dat, căci el se retrage pe măsură ce atrage, se
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
din firele precarității de a fi. Un eu care nu uită, nu se uită, nu are puterea de a-și uita ființa. Dacă neuitarea este lipsă de putere, ea este permanența fragilă a amintirii, continuitatea subterană a memoriei. Eul își plămădește prezența din pasta memorabilă a absenței, din tot ce e îngropat în adâncul ființei, dincolo de ființă. Adevărata sa identitate e ștearsă, topită în anonimatul inaparentului: chipul de sub imagini, adică altcineva, altceva care, deși transcendent, transpare pe față, aprinde obrazul, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în op. cit., p. 163). 46 Vol. Câmpiile magnetice, Editura Eminescu, București, 1976, p. 30. 47 Natura unui interregn ezitant "între secret și iluzie, între plante și pietre" (Interregn, în vol. Curtea Medicilor, Editura Eminescu, București, 1979, p. 24). 48 "Se plămădește o ființă nouă în sacrele tipare./ Prea mari le simt. Dar mă așază-acolo/ Unul" (Focul, în vol. Călătoria continuă, Editura Cartea Românească, București, 1989, p. 85). 49 " Închide ochii: ceea ce șiroiește nu se poate/ Întrezări decât cu ochii închiși
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cu atenție literatura română veche, Proverbele lui Zanne, merge la alte izvoare semnificative pentru ceea ce a fost prima sinteză a culturii române. Extrage, nu decupează, din textele sapiențiale motivațiile unor sensuri arhaic-moderne și cîntărește greutatea specifică a cuvintelor noastre esențiale plămădite de autori prestigioși de pînă la 1900 (Coresi, Neagoe Basarab, Cantemir, Eufrosin Poteca, Hașdeu, Lazăr Șăineanu, citit și citat cu una dintre cărțile cele mai frumoase ale culturii noastre": Încercare asupra semasiologiei limbei române, 1887; Eminescu, Blaga, Iorga). Pleacă și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
uitării trecutul în numele unui viitor incert. În acest secol intră în scenă o nouă paradigmă, cea modernă, pe care noi am dus-o la extremă, făcînd de nerecunoscut inocența înțeleaptă a începutului ei. În acest început admirabil, spirite admirabile au plămădit o altfel de licoare a sfârșitului în care se amestecau, după o alchimie al cărui secret nu se cunoaște nici astăzi exact, trecutul, prezentul și dorința unui alt fel de viitor. Modelul cartesian nu este unul pur modern ci este
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
fonduri specifice altor orizonturi culturale ș( sociale, trebuie făcută (ntr-o manieră critică ș( numai cu scopul de a potența dezvoltarea unor aspecte deja existente. Tot ceea ce numea Maiorescu "fond", nu era nimic altceva dec(t realitatea socială așa cum s-a plămădit ea de-a lungul timpului. Perspectiva evoluționistă (mpărtășită de Maiorescu, (l conducea la demascarea (mprumutului formelor străine, a acelor recipiente ce (ș( pierdeau rațiunea (n absența conținutului. Direcția nouă, al cărei "patriarh" a fost, viza (n ultimă instanță un proiect
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
melancolică, care, fără nici o rezonanță acum către înconjur, se putea mai lesne dizolva în izolare? Moartea fiind operație repugnantă, era salutar gestul lor de a transporta pe condamnat într-un azil anume pregătit." Din aceeași materie (egoismul rareori "inconștient") este plămădit doctorul Walter, pe care autoarea îl însoțește mai constant pe calea definirii de sine: "Puțina lui sensibilitate fusese rezervată locurilor și lucrurilor, nu oamenilor." Atașamentul față de obiecte se deghizează, obișnuit, în plăcere estetică, dar frecvent se exprimă ca sinecdocă, implicînd
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
sec. IIIV), la Horlești și Crivești (sec.IIIIV), până la cetatea dacă Poenești Vaslui, toate în Podișul Central Moldovenesc. Romanitatea se resimte prezentă în aș ezările dacice care se îndesesc în silvostepă și codru, în perioada prefeudală. în aceste cetăți se plămădește și cultura străromânească Dridu. Sub presiunea popoarelor migratoare dinspre est, populația romană autohtonă se regrupează cu precădere în partea centrală,mai împădurită, și folosește numai temporar așezările și locurile deschise de silvostepă. Nu subscriu ipotezei retragerii populației din aceste locuri
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
unei clădiri de interes public, nu cântărește cerealele destinate colectării, nu se ocupă de dezinfectarea caselor în cazul epidemiilor etc., intervenind numai în caz de rezistență fizică și morală (sic!, n.n.)”. Întrebarea este: cât și-au respectat milițienii propriul statut „plămădit” în anul 1948 în laboratoarele cinicului MAI cu „sprijinul” direct al consilierilor sovietici? În cele ce urmează, vom transcrie (cu unele comentarii, poate subiective, ale autorului), câteva „note informative” care priveau aproape în întregime lumea satelor vasluiene. Aceste documente erau
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
conspirații, francmasoni etc. „Nu suntem noi copți la minte pentru a înțelege minunile Părintelui, este peste firea noastră, suntem depășiți.” Suspină, pare a fi deținătoarea adevărului absolut. Am în fața mea exemplarul perfect al „noului pelerin”, pelerinul de autocar : un amestec plămădit din dorința sinceră de a se apropia de credință, de un sacru palpabil, limbaj de „Cântarea României” și revistă glossy, totul modelat de abordarea senzaționalistă a televiziunilor comerciale atunci când vine vorba de „credința românului”. Mai apucă să spună că ea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
noastre, de ideologia paleoliberală/neoconservatoare a așa- zisei Drepte (aflată altminteri într-o perpetuă criză de politici, legitimitate și popularitate, ceea ce decredibilizează și ideile lor valoroase), nu din aceste medii va veni, dacă va veni, eventuala „primăvară ortodoxă”. Aceasta se plămădește sub ochii noștri prin experiențele descrise atât de bine, fără moft pseudo-savant și cu un spirit de observație absolut rar în științele noastre sociale, de Mirel Bănică. Lumea pelerinilor și pelerinajelor e deopotrivă patul germinativ și simptomul unei societăți aflate
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
lipsit de orice trufie, ambiție și dușmănie, și tocmai aceasta este forța sa, fără nici o legătură cu întinderea stăpânirii lumești, sociale sau materiale. Sărăcia impusă deținutului de lumea recluziunii, asociată cu niște calități personale precum cumpătarea, bunătatea și mila pot plămădi adevărați sfinți ai acestei lumi speciale, cărora li se promite o altă lume, cea mai bună: "Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor" (Matei, 5, 3). Umilința lui Ivan Denisovici nu înseamnă manifestări degradante ale lipsei
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
galop, dar nu-mi păsa, că doar nu plătesc din buzunarul meu. Nici nu mă tîrguiesc cu toată tragerea de inimă. Cele cumpărate trăgeau greu și gențile cu pietroaie îmi rupeau mîinile. Dar mă bucur că fac un serviciu balaurului plămădit de revoluție și, mai ales, de la București. Ajung cu dificultate în biroul lui și vesel îl anunț că misiunea a fost îndeplinită. V-am adus obiectele pe care le jinduiți, spun eu mulțumit de fapta mea bună. Oo, să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ce decurge din starea ta, căci pentru creștin orice înseamnă același lucru, totul e ca să fii pe placul lui Dumnezeu pe care Îl regăsești în orice stare. 17. Această constanță și neschimbare a creștinului, din starea în care se găsește, plămădește oameni care-și cunosc pe de-a întregul starea, cărora le place aceasta și care știu să-și îndeplinească toate obligațiile; și acest lucru se potrivește atît de bine cu efemeritatea celor omenești! Motiv pentru care Sfîntul Pavel îi îndeamnă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
scriitori români la a căror redescoperire („reconsiderare“) contribuie. Paul Georgescu se oprește, așadar, în aceste articole, nu doar la felul cum înfățișa scriitorul societatea, raporturile de clasă etc., dar și la elementele stilistice și de construcție, la modul cum erau plămădite personajele și condusă acțiunea, deci la aspecte de artă literară. Începea de acum să se vadă că, îngrădit de carcasa repugnantă a ideologicului, prizonier al acesteia, un critic literar se manifesta totuși în acele texte orientat spre valori de criteriul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pedepsitor și nu o dată crud, al Vechiului Testament, Creatorul lumii, Demiurgul, l-a trimis pe pământ pe Iisus Hristos, Fiul Său, din pură mizericordie, pentru a salva o umanitate care nu-l privea în nici un fel, căci nu El o plămădise și îi insuflase viață. Din prea plinul milei Sale a voit să corijeze opera altuia, s-o mântuie. Mântuitorul a dat însă greș. Îndărătnică, sau prea slabă, omenirea nu i-a acceptat - nu i-a putut urma - Învățătura. Înălțarea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
chiparoșii ce străjuiau pe coline. Nostalgia începe să mă roadă: mă sfâșie cu tăria mirosurilor pe care le aspir în fiecare dimineață când calc pe pietrișul din grădină. Metamorfozele A fost ideea ei să schimb registrul prea scolastic în care plămădisem la Roma Metamorfozele. Din cauza supărării lui Augustus, așa cum se știe, am ars cartea când am părăsit Roma. Vreau s-o scriu altfel. E necesară o lectură mai detașată a faptelor simbolice care-i privesc pe zei; o lectură mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
voluptăților cu ecouri infinite pe care le avem numai și numai pe urma unei posesiuni viguroase, integrale, irezis ti bile și exclusive, afirmată cu toate predominanțele de care poate fi capabil băr batul, printre care calitatea lui eminentă de a plămădi din nou, pe măsura și după mintea lui, această pastă informă ce-i stă acum dinainte, transmutând, când socotește el de cuviință, calda Împreunare animală pe alte planuri, mistice sau eroice, pline de Încântări și devotamente, anume pentru ca femeia, supusă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
atunci când construiești o casă? Se simțea singură și trăia din amintirile care o copleșeau, pierzând uneori contactul cu normalitatea. - Victoria trebuie să rămână cu mine, cu mama ei, nu cu tatăl, orice s-ar întâmpla. Mama este cea care-l plămădește pe copil și-i dă viață. Dacă-l pierde pe copil sau îl dă în grija altuia nu se resemnează niciodată. Până când și animalele se zbat pentru puii lor. L. Deziluizii E foarte cald astăzi, chiar dacă vântul suflă ușor peste
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
eram! râde Maria sarcastic. Alergam desculță pe malul mării și recitam sonetele lui Petrarca, mă luam la întrecere cu vuietul valurilor și strigam: De nu-i iubire tot ce simt, ce-i oare? Iar dacă e, din ce-a fost plămădită? De-i rea, de ce durerea mi-e-nsorită? De ce, de-i bună, roadele-s amare? De-s bucuros să ard, de ce mă doare? De nu... de nu... la ce mi-e lacrima... la ce mi-i lacrima..." Am... am uitat... Proastă eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
avocatul se ținea mai mult de vânătoarea pe câmpuri, prin păduri și prin alcovuri de toată mâna, dar citeai pe fața ei ceva ce-ți inspira încredere (deși te intimida), o siguranță de sine ce vădea superioritatea-i morală; era plămădită din același aluat ce favorizează comunicarea cu enigmele. Mamă a trei copii, doi băieți și o fetiță, la jocurile cărora participam, ca „la țară“, bucurându-mă mai ales de scaldă, la joagăr (nu mi-a fost niciodată greu să intru
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
într-o provincie romană (Dacia Felix); retragerea la sud de Dunăre, a legiunilor romane de către împăratul Aurelian (anul 271) când ni s-a și pecetluit soarta, pentru că am rămas chiar în bătaia năvălirilor barbare, atunci când de-abia începusem să ne plămădim ca neam; linia dată de albia Dunării a constituit în continuare, limita de sud a populației românești compacte, iar la nord de ea, ne-am constituit și am devenit o națiune; dar tot Dunărea ne-a servit și ca stavilă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de tip Bruxelles, care trebuie să respecte constrângerile termenelor scurte? Probabil că da, însă ele ar reflecta convingerile personale, iar evoluțiile pe 20 sau pe 50 de ani devin perfect imprevizibile. Pentru mine, integrarea statelor din Est sunt fermentul care plămădește o conștiință comună deja suficient de împărtășite pentru a îndepărta spectrul confruntărilor războinice, obiectiv ce a stat la baza tratatului de constituire a Pieței Comune din 1957. 10. Care e impactul crizei economice globale asupra României și a Europei de
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
sunt pregătită. Explică-mi, pe scurt, raportul dintre canonice și apocrife. CB: Din nou trebuie denunțat un amalgam. Am publicat prima ediție a Evangheliilor apocrife acum zece ani. În acest volum am ales anume acele texte din care s-a plămădit Tradiția ortodoxă, lăsând altora, competenți, recuperarea textelor gnostice. Dacă scoatem din literatura creștină Protoevanghelia lui Ioan sau Discursul lui Ioan Teologul, nu mai rămâne absolut nici o mărturie despre nașterea Fecioarei Maria sau despre Adormirea ei, două episoade reprezentate În mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]