711 matches
-
imnuri, cristalizate și transfigurate în conștiința lui creatoare au prins rădăcini adânci și au servit drept izvor al expresivității noi. De aici decurge acel limbaj muzical lapidar, puternic. Din intonațiile cele mai simple, ce fluturau pe buzele tuturor, el a plăsmuit grandioasele sale teme din partea I-a a simfoniei a III-a, din prima și ultima parte a simfomiei a V-a, din uvertura ,,Leonora 3”, din partea I-a și din Scherzo-ul simfoniei a IX-a. În creația simfonică a
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
că nu mi amintesc să fi intrat de curând într-un talcioc chinezesc, dar sunt convins că există aici lucruri pe care nu mi le puteam imagina. Sau, oricum, despre care nu credeam că o minte omenească le ar putea plăsmui. Dacă ar fi rămas doar gânduri, probabil că acum nu m-aș simți golit de energie. Dar ele sunt reale, pot să pun mâna pe ele. Și n-au trecut decât cinci minute de când am intrat în casa asta. În
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
situații lubrice, în pat (câteodată, când tocmai plecase de acasă și lăsase ușa deschisă ca să i se facă curățenie în odaie, intram să-i contemplu așternutul răscolit și mirosind încă a trup de bărbat), luând imaginar locul uneia dintre partenerele plăsmuite de fantezia mea deșănțată. Mătușă-mea Virginia îl ținea în pensiune („cost“, „vipt“), împreună cu alte două-trei persoane ce veneau din oraș, cărora în bunătatea-i nesocotită le servea mese atât de copioase, parcă ar fi ospătat invitați de onoare, încât
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
s-o vezi de la o anu mită distanță: numai niște judecători ale căror minți nu sunt prea luminate și al căror gust nu este deosebit de rafinat pot fi favorabili spiritului ei. Asemenea trâmbiței de la Judecata de Apoi, ea a fost plăsmuită pentru a învia morții: o iubesc de bună seamă neputincioșii și o aud surzii. PRINȚESA DE TALMONT Doamna de Talmont este frumoasă și plină de spirit; are o inteligență vie, și tonul de ușoară glumă care este al nației noastre
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Drumul credinței, înțelegând prin aceasta aderența neclintită la revelație, duce prin Dumnezeu la esența lumii și a vieții. Din această aderență curge ca izvorul din stâncă modul teandric de a cerceta, de a filosofa, de a înfăptui și de a plăsmui. Cartea de față, îndrăznind să discute problemele culturii, reprezintă un punct de vedere sprijinit pe această concepție creștină. Alcătuitorul ei nu crede în puterea rațiunii autonome. Conceptul modern de autonomie a rațiunii vine din umanismul păgân, adică din încrederea nelimitată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
potrivite cu firea lui proprie. Definiția noastră însă, ca să nu zicem a lui Herder sau a lui Guizot, cuprinde lucruri luate cu toptanul, de vreme ce nu tot ce creează omul e menit să-l ridice mai presus de natură. Căci dacă plăsmuiește valori ideale și dezinteresate dintr-un elan de înălțare spirituală, el face și lucruri de caracter practic din impulsul biologic al conservării, adică al rămânerii în natura dată. Distincția aceasta între creația practică și creația spirituală necesită o disociere de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe nimeni faptul că gloria se acordă mai ușor interpreților decât creatorilor. Oricât de celebru ar fi un interpret, actor, virtuos vocal sau instrumental, el nu e altceva decât un reproducător sau un difuzor, o anexă a geniului care a plăsmuit ceea ce al doilea interpretează. Al treilea moment e asimilarea valorilor culturale, puse la îndemâna mulțimii prin difuzare. Asimilarea e un proces de nivelare în sus. Când se vorbește de acțiunea culturalizării, pe bună dreptate se rostește expresia de ridicare a maselor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
alții în necesitățile practice ale vieții. Dacă facem distincție între civilizație și cultură, e neîndoios că producțiile din domeniul civilizației răspund necesităților vieții practice. Dar sunt forme de cultură care n-au nici o utilitate practică și totuși spiritul omenesc le plăsmuiește mai departe, cu toate că e conștient de gratuitatea lor sau, mai bine zis, tocmai de aceea. Ciobanul din Carpați taie din codru creanga de corn și-și cioplește toiagul. E o unealtă practică, neîndoios. Dar acest toiag, până în cele din urmă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fiindcă se referă numai la muzică și la poesie, geneza celorlalte arte rămânând nelămurită. O altă încercare dintre multe altele este aceea care pune originea artei în analogie cu jocul copiilor. Geniile omenirii s-ar juca la fel cu pruncii, plăsmuind capodopere asemenea castelelor de nisip. Analogia însă e foarte aproximativă. Pe când toți copiii din lume se joacă, nu toți oamenii creează opere de artă, ci numai o elită de caracter excepțional. Afară de aceasta, jocul copilăresc ni se pare nouă joc
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a judeca, de a distinge și de a defini, adică, în termenul de azi, aceea de a filosofa? Omul primordial, omul paradisiac e astfel o ființă completă, înzestrată cu divina capacitate de a produce în domeniul material și de a plăsmui în domeniul intelectual, adică de a zămisli civilizație și cultură. El apare în amețitoarea demnitate de colaborator al lui Dumnezeu, de continuator la opera creației, cu condiția ca toate să le îndeplinească în sensul și în rostul universal, rânduit de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în lucrarea mântuitoare rolul pe care îl accentuează cu atâta tărie ortodoxia, este evident ca și faptele de cultură să-și piardă însemnătatea. Pentru noi însă creațiile culturale au deopotrivă o valoare moral religioasă din moment ce îndeplinesc condiția de a fi plăsmuite ca și cum Dumnezeu le-ar plăsmui și de înrâuri prin puterea lor spre folosul tuturor în pietism, care a luat cea dintâi și cea mai hotărâtă atitudine critică față de cultură nu se observă nici un entuziasm pentru creațiile ei(Johannes Wendland: Handbuch
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care îl accentuează cu atâta tărie ortodoxia, este evident ca și faptele de cultură să-și piardă însemnătatea. Pentru noi însă creațiile culturale au deopotrivă o valoare moral religioasă din moment ce îndeplinesc condiția de a fi plăsmuite ca și cum Dumnezeu le-ar plăsmui și de înrâuri prin puterea lor spre folosul tuturor în pietism, care a luat cea dintâi și cea mai hotărâtă atitudine critică față de cultură nu se observă nici un entuziasm pentru creațiile ei(Johannes Wendland: Handbuch der Sozialethik, pag. 29 ). Iar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se întreabă satisfăcuți ce-a mai rămas din el; sau, coborându l în patologia mintală, ni-l arată înrudit de aproape cu nebunia, făcându-se a uita că acest geniu rămâne să strălucească peste veacuri din opera pe care a plăsmuit-o o singură dată pentru totdeauna. Dar nu numai aceste principii eliminate sau degradate ne interesează în confruntarea lor cu doctrina teologică. Ideea de frumos se înțelege în trei feluri deosebite: frumosul în sine, sau frumosul transcendent, frumosul natural și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
unul și același lucru. Din formele ei strălucitoare, gândirea teologică lămurește strălucirea fără formă și mai presus de lume a Creatorului și tot astfel, imitând această metodă a teologiei afirmative, estetica lămurește din opera de artă însușirile geniului care a plăsmuit o, în sine sau în Dumnezeu, frumosul, după Dionisie, „e veșnic, invariabil și neschimbabil; fără naștere, fără moarte, fără dezvoltare sau micșorare. El nu este frumos într-o parte și urât în alta; nici existând uneori iar alteori nu; nici
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
necreate. Tot astfel gândește sfântul Vasile cel Mare care, în Hexaimeron, (mai ales în omiliile I și II), glorifică pe Dumnezeu ca „artist sublim” care prin înțelepciune a creat frumusețea cosmică. Operele lui Dumnezeu, zice acest doctor al ortodoxiei, sunt „plăsmuite artistic și înțelept și din frumusețea lucrurilor văzute, cunoaștem Sublimul mai presus de orice frumusețe”(Hexaimeron,Omilia, I,11 ). Am putea să rezumăm această idee cu următoarele cuvinte ale lui Pavel Florenski: „Din punct de vedere al ipostazei Tatălui, Sophia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
despre care ne vorbește George Coșbuc, contemplând peisajul paradisiac al verii românești: Cât de frumoasa te-ai gătit, Naturo, tu, ca o virgină... Aș vrea să plâng de fericit Că simt suflarea ta divină, Că pot să văd ce-ai plăsmuit! Să schimbăm acum peisajul și din luminoasa lui plinătate, să ne mutăm cu același mare poet într unui cu totul contrar: O noapte pe Caraiman. Întuneric adânc, compact și groaznic, „se varsă de sus”. Negurile ce se ridică din văi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se pot rândui în nici una din senile lucrurilor existente. Ele alcătuiesc o lume aparte, superioară într-un fel lumii naturale. Estetica le numește „organisme psihofizice”’; dar în realitate numele acesta nu le convine. E adevărat că materialul în care sunt plăsmuite capodoperele vine din natură. Marmura, metalul, culorile, sunetele, cuvintele dau substratul fizic al artei, dar ele nu prețuiesc cantitativ, ci numai în măsura în care fulgerul unui mare gând le silește să exprime cu totul altceva decât sunt ele în materialitatea lor. Cum
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ea înfrângerea naturii și evadarea în regiuni superioare acesteia. Iar geniul, prin definiție, nu este un imitator al naturii. Prin sensul pe care îl dă creației lui, e imitatorul lui Dumnezeu. Chip al lui Dumnezeu în această lume trecătoare, el plăsmuiește după asemănarea divină, cu elemente luate din această lume, superbul simulacru al veșniciei, care este arta. ARTA îN ARTIST Arta nu există în natură, ci în spiritul omenesc. Ea e o însușire a omului de geniu. Artistul se naște cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se pot reduce la principiul perfectei conformități a plăsmuirii obiective cu viziunea subiectivă. Truda titanică a unui artist, ca artist, e să realizeze acesta perfectă conformitate. El e, din acest punct de vedere, un rob al operei pe care o plăsmuiește. O apreciere morală nu încape în acest domeniu, precum nu încape în tehnica dialectică a filosofului sau în metoda științifică a savantului. Ceea ce ne interesează moralmente în lucrul filosofului sau al savantului sunt consecințele ce rezultă, pentru viață, din gândirea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
colectiv al omenirii. Acest soi de inspirație ne ar face impresia unor miasme ridicate din zăcămintele putrefacțiilor, dacă n-ar fi capodoperele strălucitoare ale geniului omenesc, care să ne ajute să înțelegem că nu dintr-o asemenea inspirație s-au plăsmuit. Precum se poate observa fără greutate, teoriile inconștientului creator nu atribuie nici o funcție inteligenței personale în cele mai înalte plăsmuiri ale omului. După concepția noastră teologică în acord cu cea mai sănătoasă filosofie, lumina minții sau spiritul e ceea ce distinge
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
preț. Căci dacă Dumnezeu e adevărul și binele care strălucește în lume ca frumusețe, nu e mai puțin real că revelația lui în Scriptură e înveșmântată într-o formă estetică fără pereche în literatura lumii. Această formă, ea însăși e plăsmuită în văpaia inspirației suprafirești prin colaborarea Duhului Sfânt cu scriitorii sacri. Și dacă filosofii cu fruntea nebotezată recunosc și recomandă imensa ei putere de fecundație asupra spiritului artistic al omenirii, cu atât mai mult se impune pătrunderea și propagarea frumuseții
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și iubire exclude izolarea eului care iubește, obiectul acestei iubiri rămânând întreaga existență cosmică. A iubi totul după modul lui Dumnezeu înseamnă raiul pe pământ. Dar cum lucrul acesta nu se vede în dezordinea haotică a lumii sub păcat, Dostoievski plăsmuiește în nuvela Visul unui om ridicol, care e un mare poem filosofic, imaginea paradisului posibil. Un om în culmea deznădejdii adoarme cu revolverul pe masa de noapte și visează că s-a sinucis. Un geniu necunoscut îl scoală din mormânt
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o demascare titanică a iadului din om, pentru a zgudui conștiința împietrită a lumii și pentru a incendia din nou inima cu focul ceresc al iubirii. Ca un „nebun mistic”, cum zice singur, el se substituie personajelor, pe care le plăsmuiește pentru a prooroci prin cuvintele de aur ale gurii lor chinul sublim ce-l torturează. Nu există paradisul pe pământ? Atunci să-i căutăm măcar urmele, fărâmele de candoare, care au mai rămas în valea plângerii. „Multe lucruri ne sunt
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lumea răsfrântă în apa neagră a lui Okeanos, a Lethei sau Stixului; Olimpul, lumea răsfrântă în azurul cerului. Aici muritorii nu pătrund. E locul zeilor fără moarte, al frumuseții neveștejite, care aduce mai mult cu raiul creștin. Fantezia greacă a plăsmuit acest chip ideal al perfecțiunii, în antinomie cu mizeria condiției terestre. Dar nu e vorba de o perfecțiune morală ca în paradisul nostru, ci de o perfecțiune a binelui și răului date în natura muritoare, căci toate patimile și toate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu materia, dar chiar dacă sunt supuse transformăriiele își păstrează existența pentru totdeauna 25. Pentru Bruno, pe lângă forma în relație cu materia, mai există încă o formă, un suflet, un principiu formal: "că există un suflet și un principiu formal, care plăsmuiește și care dă formă fiecărui lucru, și pe care aceiași îl numesc "izvor al formelor""26. Aceasta este o Formă Universală, un principiu care este Sufletul lumii: "Sufletul lumii, așadar, este principiul formal constitutiv al universului și a ceea ce în
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]