3,250 matches
-
a Liceului „Spiru Haret”. Colaborează sporadic, semnând recenzii și articole, la „Preocupări literare” (1940) și la „Preocupări universitare” (1943-1944). Cele câteva poezii apărute în „Vlăstarul” nu anunțau în nici un fel fronda și agresivitatea exclusivistă etalate în Fugind de neant (1946). Placheta care inaugura colecția „Confesiuni lirice” a Editurii Boema, este prefațată de autor, cele 15 poeme incluse aici fiind însoțite de tot atâtea „autocomentarii” bizare. Ideea de la care pleacă B. în considerațiile introductive, cu aplicare la fiecare text din cuprins, ar
BELCIUGAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285678_a_287007]
-
1962 începe editarea integrală a operei sale, proiectată în 61 de volume. Universitatea din Viena îi acordă Premiul Herder în 1965. Este ales membru al Academiei Sârbe de Științe și Litere. Colaborează la „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Scrisul bănățean”, „Argeș”. Plachetele Poeme noi (1963), Cadențe (1964), Silabe (1965), Ritmuri (1966), Noaptea (1967) cuprind inedite, unele venind din alte etape de creație. La un an după moartea soției sale, poetul se stinge și este înmormântat, după dorință, în grădina casei lor, la
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
de l’Aire din Lausanne, o antologie din poezia eminesciana. Scrie, în paralel, și poezie originală în limba franceză, publicată în diverse reviste din Franța și Elveția, inițial sub pseudonimul Annie Lucens. În 1989 îi sunt tipărite la Lausanne trei plachete de versuri, reunind paginile editate anterior, urmate, în 1990, de un volum de proza poetica (Phrases pour la vie quotidienne - 1989), care reconstituie lupta interioară pentru supraviețuire în decursul ultimului an de dictatură. Sub titlul Fraze pentru viața de fiecare
BENTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285700_a_287029]
-
cu poezia Ființa) ajunge la o deplină consacrare. Frecventează asiduu cenaclul Sburătorul, publică versuri în revista cu același nume, ca și în „Umanitatea”, „Cuvântul liber”, „România nouă”, „Contimporanul”, „Viața românească”, „Cugetul românesc”, „Cetatea literară”, „Hiena”, publică în 1921 După melci (plachetă ilustrată complet inadecvat, ca o carte pentru copii), intră în Antologia poeților de azi a lui Ion Pillat și Perpessicius cu poemele Păunul și Uvedenrode (1925), iar în istoria literaturii române cu volumul Joc secund (1930) - ce marchează, într-un
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
superficial, își plasează eroinele în ipostaze apăsat dezavantajoase, imorale chiar. Intriga se desfășoară rapid, previzibil, trădând preferința pentru un anumit tip de acțiune și anumite caractere. B. scrie și literatură pentru copii, chiar una reușită. Scriitorul mai publică și câteva plachete, unele omagiale, arătându-se același îndrăgostit de mare dintotdeauna: I. Gr. Periețeanu, poet al mării (1942), Marea și muzica (1944), Camo˜es, cavalerul mării (1945), Cristofor Columb, conchistadorul lumii noi (1946). SCRIERI: Sub lumina lunei (în colaborare cu V. Cotan
BILCIURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
poet și publicist. Absolvent al Facultății de Istorie și Filologie a Universității de Stat din Republica Moldova (1956), a fost redactor-șef al ziarului „Tinerimea Moldovei” (1965-1969) și redactor-șef adjunct al săptămânalului „Literatura și arta” (1981-1990). A debutat editorial cu placheta de versuri Sub geana codrului (1958), tributară perspectivei festivist-idilice a epocii. B. n-a evoluat considerabil ca poet nici în cartea care îi reprezintă întreaga poezie, La vatra soarelui (1982). La viziunea simplificatoare asupra vieții se adaugă simplismul expresiei. B.
BLANOVSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285760_a_287089]
-
Davila” din Pitești (1971-1972 și după 1974). Debutează editorial în 1979, cu volumul de poezie Pasărea paradisului. Colaborează la „Argeș”, „Ateneu”, „Ramuri”, „Argeșul”, „Săgetătorul” (supliment literar al cotidianului piteștean „Argeșul”) ș.a. Înainte de a debuta individual în volum, B. publică în placheta de versuri Templu grec, apărută în 1970 în colecția „Biblioteca «Argeș»”, coordonată de Gh. Tomozei. În 1967, Geo Dumitrescu îl recomanda drept un poet caracterizat prin „luciditate, inteligență”, „precizia severă a expresiei” și „discreție”, fără ca acestea să „înghețe” fluidul liric
BIOLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285741_a_287070]
-
interpretă a cântecelor populare românești, și a lui Heinrich Block, ziarist și traducător. A absolvit Facultatea de Drept a Universității din București. A colaborat cu poezie la „Cuget clar”, „Jurnalul literar”, „Basarabia literară”, „Viața Basarabiei”. Poeziile au fost adunate în plachetele de versuri Dragostea văzută de poeți (1939, volum colectiv), Poeme (1940) și Calea cu spini (1941). După război, publică fabule, epigrame, poezie umoristică, mai ales în „Urzica”. Concepută într-o manieră tradiționalistă, cu nuanțe folclorice, poezia lui B. este axată
BLOCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285765_a_287094]
-
într-o lucrare de sinteză. SCRIERI: Scara de apă, București, 1969; Testament provizoriu, București, 1974. Repere bibliografice: Dumitru Micu, George Boitor, „Scara de apă”, RL, 1969, 40; Gheorghe Grigurcu, George Boitor, „Scara de apă”, F, 1969, 12; Dana Dumitriu, Două plachete de versuri, RL, 1975, 27; Anatol Ghermanschi, George Boitor, „Testament provizoriu”, AST, 1975, 1; Dumitru Mureșan, George Boitor, „Testament provizoriu”, VTRA, 1975, 4; Piru, Poezia, II, 336-339; Dicț. scriit. rom., I, 314-315; Mihai Olos, George Boitor, RL, 1998, 51-52; Ștefan
BOITOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285795_a_287124]
-
publicist comentator la cotidianul „Cuvântul libertății” din Craiova și coordonator al paginii „Literatură, artă, mentalități, atitudini” (LAMA) a aceluiași cotidian, precum și realizator al emisiunii „Oltenia culturală” la postul Oltenia TV. A debutat cu versuri în „Ramuri” (1986) și editorial, cu placheta În margine, apărută în 1995. Colaborează cu versuri și cronici literare la „Ramuri”, „Vatra”, „România literară”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Timpul”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „ArtPanorama”, „Calende”, „Euphorion”, „Mozaicul”, „Caligraf”, „Adevărul literar și artistic” ș.a. A fost distins cu premii ale Uniunii Scriitorilor
COANDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286305_a_287634]
-
paginile „României viitoare” (1951-1952) și ale unei publicații precum „Revue des études roumaines” (1953-1954). Colaborează cu poezie la revista „Anotimpuri” (1955), al cărei cenaclu îl frecventează de asemenea la Paris, acolo unde - începând din 1950 - încredințează tiparului și primele sale plachete de versuri: Ystud (1950), Codicil (1952), Poeme fără răspuns (1952), Poeme prea târzii (1954). C. cultivă aici o poezie ce oscilează dramatic între o anume „facondă și bravadă adolescentină” (Mircea Zaciu) și o evidentă înclinare spre mărturisirea nostalgică a pierderii
CIORANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286267_a_287596]
-
o vreme cercetător la secția locală a Filialei Cluj a Academiei Române, elaborând lucrări de istorie literară. Continuă să scrie versuri, din care puține îi apar în timpul vieții și mai multe postum, în „Ramuri”, „Transilvania”, „Albina”, „Familia”, „Manuscriptum” ș.a. Cele trei plachete - Răsărit (1927), Pământul luminilor mele (1940), premiate de Academia Română, și Cununa soarelui (1942) - îl definesc pe C. drept un tradiționalist de expresie oltenească, vizibil influențat de „Gândirea” din prima fază (în speță de Lucian Blaga). Așadar, el acordă prioritate elementului
CIUREZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
Jocului secund (remarca îi aparține lui Basarab Nicolescu), autorul antrenează în dezbatere chestiunea mai specială a „poetului reprezentativ” în modernitate pentru o literatură cu caracter și particularități specifice. Sub pseudonimul Mihai Tăcutu, poetul C. a tipărit în exil două interesante plachete de versuri: Atlantic (1950) și Biografie pentru rândunele (1952), în tiraje confidențiale, ce nu au depășit 48 de exemplare de fiecare titlu, culese și imprimate doar pentru prieteni. Autorul, care debutase ca poet încă din țară, își conturează acum un
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
al informației genetice<footenoteid="5">Organismele unicelulare sunt eucariote sau procariote, după cum materialul genetic, reprezentat de acidul dezoxiribonucleic (ADN), este sau nu delimitat de o membrană, adică celula prezintă un nucleu tipic sau doar un nucleoid. </footenote>. Cu excepția hematiilor și plachetelor sanguine, anucleate, toate celulele corpului uman prezintă unul sau mai mulți nuclei. Nucleul este delimitat de o dublă membrană de tip bistrat fosfolipidic, cu pori de ~100 nm, ce asigură selecția dimensională a moleculelor permeante. Conținutul nuclear (nucleoplasma) cuprinde cromatina
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
citokineză și fără separare nucleară, ceea ce duce la apariția de celule cu nucleu unic, foarte mare, ce conține mai multe garnituri complete de cromosomi. Fenomenul este întâlnit la organismele umane în măduva osoasă hematogenă, la celulele numite megakariocite, precursoare ale plachetelor sanguine. Consecințe ale erorilor mitozei: non-disjuncția este situația când cromosomii nu se separă în timpul anafazei. Rezultatul este fenomenul de aneuploidie, cu trisomii sau monosomii. Mitoza este un fenomen foarte dinamic, în care membranele organitelor se distrug și se refac în
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
conține în general regiuni bogate în cisteină care delimitează situsul propriu-zis de legare în context monomeric (receptorul pentru factorul de creștere epidermică, EGF) sau dimeric (receptorul pentru insulină) sau conține structuri imunoglobulin like (receptorii pentru factorul de creștere derivat din plachete, PDGF și factorul de creștere fibroblastică, FGF). Mulți receptori care prezintă activitate tirozin-kinazică intrinsecă, precum și tirozin kinazele asociate cu receptori plasmalemali conțin resturi de tirozină, care prin fosforilare interacționează cu alte proteine din cascada de semnalizare. Acestea din urmă conțin
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
celelalte molecule de adeziune. Sunt de asemenea semnale trofice, lipsa lor în cazul celulelor cultură ducând la oprirea celulelor în G1 și în cele din urmă la moartea prin apoptoză. O funcție particulară a integrinelor este de a asigura legătura plachetelor sanguine între ele și cu moleculele de colagen, în cadrul fenomenelor de agregare și aderare plachetară (vezi. cap. „Hemostaza”) Selectinele sunt proteinele implicate în fenomenele de aderență a leucocitelor circulante (marginație), rularea lor pe endoteliu și în final diapedeză. Selectinele produc
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
este foarte mică față de mușchiul striat). 8. Introducere în fiziologia sângelui Sângele este un lichid complex, permanent circulat în organism în cadrul sistemului cardiovascular. Sângele este compus din plasmă și “elemente figurate”, adică celule: hematii (“globule roșii”, eritrocite), leucocite (“globule albe”), plachete sanguine (trombocite). In ansamblul organismului uman sângele este implicat într-o multitudine de funcții, care pot fi rezumate astfel. Sângele este un factor pasiv esențial în asigurarea condițiilor de viață pentru celule și un factor activ în apărarea împotriva microorganismelor
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
separată din sânge după ce acesta a fost amestecat cu un anticoagulant. Prin centrifugare amestecul respectiv se separă în supernatant (~55%), reprezentat de plasmă, și sediment (~45%), reprezentat de elementele figurate. Doar 1% din acest volum este ocupat de leucocite și plachete, restul fiind ocupat de hematii. Hematocritul este definit ca raportul dintre volumul de elemente figurate și cel de sânge în care se găsesc. Valorile normale ale hematocritului variază între 42% (la femei) și 46,5% (la bărbați). Cei mai utilizați
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
copii, măduva hematogenă activă hematopoetic se găsește în oasele late (oase craniene, coaste, stern, vertebre și pelvis), precum și în epifizele oaselor lungi, iar la adult în oasele late și epifizele proximale ale femurului și humerusului. Eritrocitele, neutrofile, eozinofilele, monocitele și plachetele sanguine (trombocitele) au o viață limitată; o parte din aceste elemente figurate trebuie înlocuite zilnic. In plus, măduva hematogenă trebuie să răspundă intermitent la cererile crescute pentru producția anumitor celule (de exemplu granulocite în caz de infecții sau eritrocite în
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
răspunsurilor imune și inflamatorii. Prin activare și degranulare după legarea antigenului pe suprafața lor receptoare, mastocitele au un rol central în declanșarea reacțiilor de hipersensibilitate imediată. De asemenea, mai participă și la răspunsurile inflamatorii și reparația tisulară. 9.5. Trombopoeza Plachetele derivă din celule gigante din măduva hematogenă care se numesc megakariocite, caracterizate prin dimensiunile lor mari, nucleul polilobat și citoplasma abundentă. Megakariocitele rezultă dintr-o populație celulară numită megakarioblaști. Maturarea megakariocitelor este caracterizată prin dezvoltarea granulelor și mitocondriilor precum și o
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
și mitocondriilor precum și o creștere a masei membranei celulare sub formă de tubuli și cisterne care comunică cu exteriorul celulei. Megakariocitele mature sunt celule ameboidale care întind pseudopode printre celulele endoteliale care tapetează sinusoidele medulare; pseudopodele apoi se fragmentează formând plachete. Plachetele rămân în spațiul intravascular, dar în orice moment aproximativ 1/3 din ele este adunat într-un anumit loc (pulpa roșie a splinei). Timpul de viață al plachetelor sanguine este de 3 zile. Când numărul plachetelor circulante scade sub
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
mitocondriilor precum și o creștere a masei membranei celulare sub formă de tubuli și cisterne care comunică cu exteriorul celulei. Megakariocitele mature sunt celule ameboidale care întind pseudopode printre celulele endoteliale care tapetează sinusoidele medulare; pseudopodele apoi se fragmentează formând plachete. Plachetele rămân în spațiul intravascular, dar în orice moment aproximativ 1/3 din ele este adunat într-un anumit loc (pulpa roșie a splinei). Timpul de viață al plachetelor sanguine este de 3 zile. Când numărul plachetelor circulante scade sub numărul
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
celulele endoteliale care tapetează sinusoidele medulare; pseudopodele apoi se fragmentează formând plachete. Plachetele rămân în spațiul intravascular, dar în orice moment aproximativ 1/3 din ele este adunat într-un anumit loc (pulpa roșie a splinei). Timpul de viață al plachetelor sanguine este de 3 zile. Când numărul plachetelor circulante scade sub numărul normal este eliberată în plasmă o substanță numită trombopoetină care va interveni în maturarea plachetară. In plus, la nivelul granulelor plachetare se găsește TGFβ cu rol de a
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
se fragmentează formând plachete. Plachetele rămân în spațiul intravascular, dar în orice moment aproximativ 1/3 din ele este adunat într-un anumit loc (pulpa roșie a splinei). Timpul de viață al plachetelor sanguine este de 3 zile. Când numărul plachetelor circulante scade sub numărul normal este eliberată în plasmă o substanță numită trombopoetină care va interveni în maturarea plachetară. In plus, la nivelul granulelor plachetare se găsește TGFβ cu rol de a inhiba creșterea coloniilor megakariocitare. 10. Hematiile (globule roșii
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]