628 matches
-
9.312 1.375 14,76 - în unitățile de aprovizionare tehnico-materială, comerț 1.457 98 6,73 - în administrația centrală, institute de cercetări, funcții de răspundere 20.223 4.964 24,55 - Medici 26.900 5.933 22,06 - Economiști, planificatori, contabili 79.979 12.033 15,04 Rezultă că în unitățile de producție, în institutele de învățământ și știință lucrează un număr însemnat de membri și candidați de partid intelectuali, cadre valoroase cu o înaltă pregătire, ceea ce are o deosebită
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
decizie). Modelul Cervero și Wilson (1994)tc "Modelul Cervero și Wilson (1994)" Autorii definesc planificarea ca o activitate socială, în care oamenii negociază între ei scopurile, conținutul, publicul și formatul. Un program educațional nu este niciodată construit de un singur planificator aflat în afara unui context instituțional sau social. Programele sunt construite de oameni, cu multiple interese, lucrând în contexte instituționale specifice, care influențează profund conținutul și forma programului. Cervero și Wilson sunt de părere că puterea și interesele definesc contextul social
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
din instructori, specialiști în activitățile de proiectare, specialiști pe anumite domenii de conținut, toate părțile implicate având un rol activ, de negociere, facilitare și coordonare. În literatura de specialitate există numeroase modele de proiectare, după cum am putut vedea anterior, dar planificatorul va fi cel ce va hotărî ce model va pune în aplicare, ce pași va respecta, care este demersul ce i se potrivește cel mai bine. Tocmai de aceea ne-am oprit, în demersul nostru, asupra câtorva pași pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
decizie). Modelul Cervero și Wilson (1994)tc "Modelul Cervero și Wilson (1994)" Autorii definesc planificarea ca o activitate socială, în care oamenii negociază între ei scopurile, conținutul, publicul și formatul. Un program educațional nu este niciodată construit de un singur planificator aflat în afara unui context instituțional sau social. Programele sunt construite de oameni, cu multiple interese, lucrând în contexte instituționale specifice, care influențează profund conținutul și forma programului. Cervero și Wilson sunt de părere că puterea și interesele definesc contextul social
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
din instructori, specialiști în activitățile de proiectare, specialiști pe anumite domenii de conținut, toate părțile implicate având un rol activ, de negociere, facilitare și coordonare. În literatura de specialitate există numeroase modele de proiectare, după cum am putut vedea anterior, dar planificatorul va fi cel ce va hotărî ce model va pune în aplicare, ce pași va respecta, care este demersul ce i se potrivește cel mai bine. Tocmai de aceea ne-am oprit, în demersul nostru, asupra câtorva pași pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
agricole la depărtări de până la 80-100 km de șoseaua de centură a zonelor metropolitane. Mai mult de 60 de milioane de oameni - un sfert din populația celor patruzeci și opt de state, care formează un tot - trăiesc acum În ceea ce planificatorii urbani numesc exurbs. Exodul În masă al populației din orașele mai vechi către suburbii și exurbii a avut loc Într-o perioadă scurtă și cu puțină (sau fără) planificare spațială pe termen lung, pentru a ghida aceasta migrație. Aproape o
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
prin competențele sale dar și cunoștințele și experiențele subalternilor. El trebuie să-și organizeze informațiile, să le interpreteze, să fie capabil să le implementeze atunci când este necesar. Un manager are multiple roluri Într-un colectiv: trebuie să fie decident, creator, planificator, evaluator, Îndrumător educativ, negociator și coleg. Autoritatea se câștigă cu multă greutate Însă se pierde foarte ușor. Cauzele care duc la pierderea autorității sunt: setea de putere, lingușirea superiorilor, timorarea subordonaților, munca superficială. Nu există autoritate fără responsabilități și fără
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
majoritatea cheltuielilor sunt supraevaluate pentru a face clădirea să arate mult mai bine decât este În realitate. De asemenea, evaluatorii și creditorii tind să folosească rata de capitalizare datorită posibilități de a identifica destul de precis veniturile și cheltuielile aferente proprietății. Planificatorii financiari și investitorii, care sunt activi pe diferite piețe au tendința să utilizeze aceeași metodă pentru toate analizele referitoare la investiții, În vederea asigurării comparabilității. Unii dintre aceștia utilizează rata de capitalizare, dar cei mai mulți apelează la rata internă de rentabilitate (RIR
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
anumite omogenități interne în regiune pe baza caracteristicilor selectate, în timp ce diferențierea se referă la procesul de distincție între regiuni pe baza acelorași caracteristici. O regiune turistică este un areal compact care a fost conturat în mod explicit de un cercetător, planificator sau autoritate publică ca având importanță sub un anumit aspect pentru planificarea, dezvoltarea sau analiza turistică. Obiectivele specifice pentru delimitarea regiunilor turistice sunt numeroase, dar ele pot fi grupate în trei mari categorii: 1. Regionalizarea ajută la atribuirea de denumiri
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
anumit aspect pentru planificarea, dezvoltarea sau analiza turistică. Obiectivele specifice pentru delimitarea regiunilor turistice sunt numeroase, dar ele pot fi grupate în trei mari categorii: 1. Regionalizarea ajută la atribuirea de denumiri unor părți ale lumii. Când un analist sau planificator vrea să vorbească despre o anumită parte a lumii, fie ca origine, ca destinație populară sau ca regiune lipsită de potențial turistic, este util să atașeze o etichetă acelei zone. Numele nu numai că îi ajută să-și organizeze munca
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
vizitatorilor. Pentru a realiza o hartă a opiniilor vizitatorilor, este necesar ca acestora să li se pună întrebări legate de limitele regiunii pe care o vizitează, așa cum le văd ei. Avantajul metodei prin care vizitatorii sunt chestionați direct este, pentru planificatori și pentru factorii de decizie, conștientizarea faptului că limitele administrative nu coincid neapărat cu percepția vizitatorilor privind regiunea respectivă. Atunci când se calculează gradul de atractivitate, principala problemă se referă la cei care evaluează atracțiile turistice și la cei ce oferă
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
a vizitatorului. O astfel de evaluare are drept scop principal descoperirea puterii relative a gradului de atractivitate generală a zonei, dar studiază și atracțiile izolate cele mai importante și decide cum pot fi dezvoltate din punct de vedere calitativ. Dacă planificatorul nu cunoaște poziția regiunii pe piață și baza aprecierii ei de către vizitatori, sunt dificil de prevăzut modificările cererii, determinate de scăderea competitivității sau de schimbarea modei. Pentru un manager în turism este esențial să înțeleagă și să reacționeze la diferențele
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
inserată cunoașterea în luarea deciziei politice fără a contraveni exigenței suveranității populare? Din această perspectivă, faimoasele politici urbane ale anilor 1960 ridică problemele modernizării democrației, probleme care rămân mereu de actualitate. Modernismul acestor politici rămâne marcat de ideologia tehnocratică a planificatorilor și organizatorilor mediului urban. Solicitată formal, participarea locuitorilor era suscitată doar în contextul preocupărilor funcționale de guvernare a unei societăți devenite prea complexă pentru a răspunde doar la comanda centrală, fără a considera cetățenia o miză reală (Partea a doua
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
număr cât mai mare de oameni. Este nimerit "să fie mai bine racordate diferitele cartiere ale orașului, să scadă chiriile, să se construiască la periferie, să se salveze centrul orașului, toate în același timp"3. Desigur, în discursurile lor, acești planificatori au adoptat formula care consta în naturalizarea formelor raporturilor sociale și a utilităților colective pe care le-au promovat ca răspunsuri adaptate exigențelor situației. Acest recurs la "ideologia nevoilor" nu trebuia să oculteze caracterul inovator al luării în seamă a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
solurilor (POS), sunt concepute în cadrul Comisiilor Locale de Amenajare și Urbanism (CLAU), care reunesc aleși și funcționari ai administrațiilor de stat. Or, mulți aleși locali au considerat acest dispozitiv o capcană. Elaborarea "conjugată" a POS îi constrângea să raționalizeze demersul planificator cu riscul de a face mai delicate relațiile lor cu propriii administrați. Până atunci, confidențialitatea și lacunele formale ale planurilor de urbanism ofereau aleșilor posibilitatea de a concilia căutarea unei mai bune coerențe a investițiilor publice urbane cu grija de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
unei societăți reînnoite prin creștere urbană. În fața neputinței de care dădea dovadă statul în schimbarea relațiilor sociale în planul muncii prin acceptarea negocierii și a contractului ca mijloc de reglare a conflictelor sociale, asociațiile Educației Populare au devenit, pentru elitele planificatoare, partenere mai deschise activității de propagare a discursului modernist decât sindicatele salariaților. Unele dintre aceste asociații, confruntate cu intoleranța tinerilor, care nu acceptau forme rigide de încadrare morală și aderau la astfel de exigențe pur formal, erau deja gata să
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
degradări, violență, revolte, comportamente regresive de tot felul. Politica orașului a rămas marcată de centralism, cu toate încercările de deconcentrare spre nivelul regiunilor și departamentelor, iar restricțiile bugetare de după criza economică din anii 1970 au pus sub semnul întrebării "logica planificatoare". 1 Chaline C., Les politiques de la ville, colecția Que sais-je?, PUF, Paris, 1997; Blanquart P., Une histoire de la ville: pour repenser la société, La Découverte, Paris, 2004; Donzelot J., "Une politique pour la ville", Esprit, octombrie 2005 ș.a. 2 Ar
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Noii Ordini hitleriste, era foarte apreciat În străinătate pentru programul său economic dirijist. În septembrie 1943, Albert Speer și Jean Bichelonne, ministrul Producției Industriale În guvernul de la Vichy, au creat un sistem de reducere a tarifelor bazat pe idei interbelice „planificatoare”, care prefigura relațiile comerciale europene și coordonarea economică franco-germană din anii următori. În „Jeune Europe”, club fondat În 1933 de tineri gânditori și politicieni dornici de schimbare În politica economică, viitorul eurofil și om de stat belgian Paul-Henri Spaak schimba
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din structura Organizației pentru Cooperare Economică Europeană (OCEE), Înființată În 1948 ca vehicul pentru fondurile ERP, propovăduiau printre colegii lor europeni libertatea comerțului, colaborarea internațională și integrarea interstatală. Aceste presiuni americane au avut inițial un succes moderat. Cei mai mulți politicieni și planificatori europeni nu erau pregătiți să conceapă planuri grandioase de integrare economică internațională. În această privință, cea mai mare reușită a artizanilor Planului Marshall a fost Uniunea Europeană a Plăților (UEP), propusă În decembrie 1949 și inaugurată un an mai târziu. Obiectivul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dezvoltarea infrastructurii. Îngrijorați, observatorii americani s-au străduit inutil să Încurajeze guvernul să introducă impozite progresive, să relaxeze politica de austeritate și să permită scăderea rezervelor valutare, pentru a evita declanșarea recesiunii economice. Aici, ca și În Germania de Vest, planificatorii americani ar fi dorit să vadă o politică economică și socială mai de centru, nu tradiționala politică deflaționistă. În Franța, ajutorul economic i-a ajutat pe planificatorii autohtoni să-și atingă obiectivele. Cum recunoștea mai târziu Pierre Uri, unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru a evita declanșarea recesiunii economice. Aici, ca și În Germania de Vest, planificatorii americani ar fi dorit să vadă o politică economică și socială mai de centru, nu tradiționala politică deflaționistă. În Franța, ajutorul economic i-a ajutat pe planificatorii autohtoni să-și atingă obiectivele. Cum recunoștea mai târziu Pierre Uri, unul dintre asociații lui Monnet, „ne-am folosit de americani ca să impunem guvernului francez ceea ce consideram necesar”, ignorând dorința de liberalizare a americanilor, dar răspunzând cu entuziasm presiunilor Statelor Unite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Întreprinse pentru o economie adaptată la război; dar răsplata lor a venit douăzeci de ani mai târziu. Economia socială de piață a lui Ludwig Erhard Își are rădăcinile În politicile lui Albert Speer - Într-adevăr, mulți dintre tinerii directori și planificatori care au ocupat poziții Înalte În afacerile și În guvernul Germaniei de Vest postbelice au debutat sub Hitler; ei au adus comitetelor, autorităților de planificare și firmelor din RFG politici și practici favorizate de birocrații naziști. Infrastructura lumii afacerilor din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și locuri de muncă. Deși Între stânga și dreapta, creștin-democrați și comuniști, socialiști și conservatori existau diferențe pronunțate la nivel doctrinal cu privire la rolul declarat al statului, toți aveau oportunitatea să câștige, grație statului, venit și influență. Încrederea În stat - ca planificator, coordonator, intermediar, arbitru, furnizor, gardian și umbră tutelară - era un fenomen general, care depășea aproape toate barierele politice 1. Statul asistențial era declarat social, dar nu socialist. În acest sens, capitalismul asistențial din Occident era cu adevărat postideologic. Cu toatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Într-un domeniu În care statul progresist din Est și din Vest era neobișnuit de activ: planificarea și lucrările publice. Împreună, creșterea demografică și urbanizarea rapidă care au urmat celui de-al doilea război mondial ridicau probleme fără precedent pentru planificatorii urbani. În Europa de Est, unde multe centre urbane fuseseră distruse sau pe jumătate părăsite În timpul războiului, douăzeci de milioane de oameni au migrat În mediul urban În primele două decenii postbelice. În Lituania, jumătate din populație trăia În 1970 la oraș
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sinonimia dintre un stat atotputernic și o economie ineficientă asupra căreia insista Margaret Thatcher era pentru mulți de la sine Înțeleasă. Dar În Franța statul părea să dețină secretul revirimentului economic al țării. Conducătorii statului reprezentau elita intelectuală a nației, iar planificatorii se Înfățișau drept o clasă de tehnocrați dezinteresați, mai presus de efemere pasiuni ideologice și erupții sociale. Cine ar trebui să fie la putere - și cu ce scop social - era o chestiune care diviza profund națiunea, Însă exista un remarcabil
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]