617 matches
-
cea mai mare forță de bombardament tactic, formată din aproximativ 4.500 de avioane. După seria de înfrângeri din vara anului 1944, aliații se așteptau ca Wehrmacht să nu fie capabil să se refacă, dar realitatea i-a contrazis pe planificatori. În ciuda unor mari pierderi omenești, Wehrmachtul le-a compensat prin transferul unor trupe terestre de rezervă, a unor efective din "Luftwaffe " și "Kriegsmarine". În ceea ce privește producția industrială, situația era chiar mai bună. În ciuda campaniei aliate de bombardament, a cărei intensitate crescuse
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
Pe 16 decembrie, germanii au lansat ultima ofensivă de proporții de pe frontul de vest, ceea ce a dus la încetarea imediată a atacului american în acest sector. Operațiunea "Queen" nu a reușit să își atingă obiectivele foarte complicate. La începutul ofensivei, planificatorii aliați considerau că atacul avea să fie doar faza de început a unei înaintări rapide în teritoriul Germaniei, spre Rin. După o lună de lupte, americanii ajunseseră doar la cursul Rurului. Ei nu au reușit să stabilească capete de pod
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
important, barajele de pe râu. Controlul deținut de germani asupra barajelor asigura un mijloc rapid și ieftin pentru controlul unor teritorii vaste. Chiar și fără să ia în considerație ofensiva din Ardeni (care a fost o surpriză strategică totală pentru americani), planificatorii aliați estimaseră că un atac de amploare cu sorți de izbândă nu putea să fie declanșat decât la mijlocul lunii ianuarie. Wehrmachtul a reușit să întârzie înaintarea americanilor spre Rur. Păstrarea controlului asupra aliniamentului Rururlui a fost considerată de maximă importanță
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
135 de avioane militare. Forțele armate aveau efective de 280.000 de soldați. În același timp, germanii dispuneau doar pe sectorul de front din Olanda de 159 de tancuri, 1.200 avioane de luptă și aproximativ 150.000 de soldați. Planificatorii germani consideraseră că, beneficiind de un asemenea avantaj tehnic și uman, vor fi capabili să cucerească rapid punctele strategice ale inamicului (porturi, aeroporturi, poduri și drumuri de acces) pe care să le folosească mai apoi pentru ocuparea restului țării. Probleme
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
terestre și să prevină intervenția Royal Navy pentru perturbarea traficului naval german peste Canal. Göring a numit ofensiva germană împotriva RAF "Adlerangriff" (Operațiunea Atacul Vulturului). Pierderile din primăvara anului 1940 slăbiseră capacitatea de luptă "Luftwaffe" mai înainte de declanșarea Bătăliei Anglei. Planificatorii germani au fost obligați să aștepte până când forțele aeriene au reușit să ajungă la niveluri acceptabile de dotare și pregătire mai înainte de declanșarea atacului împotriva RAF. De aceea, prima fază a ofensivei aeriene germane a avut loc deasupra Canalului Mânecii. În
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
lovitură cele două flancuri efectuate de câte un regimet de infaterie și un batalion de tancuri. Forțele care trebuiau să acționeze pe flancul drept au ajuns pe poziții cu întârziere, astfel că cele de pe flancul stâng au pe direcția nordică. Planificatorii francezi consideraseră că deplasarea unităților pentru atac urma să se facă într-un interval de 110 - 120 de minute. În realitate, francezii au avut nevoie de 17 ore de la emiterea ordinului original ca să ajungă la Bulson. Când tancurile franceze au
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
a propus inițial un raid de comando asupra docurilor al sfârșitul anului 1941. Când cuirasatul Tirpitz a fost declarat operațional în ianuarie 1942, Royal Navy șI Royal Air Force (RAF) erau în plin proces de elaborare a planurilor pentru distrugerea lui. Planificatorii din Combined Operations Headquarters verificau toate scenariile posibile în cazul în care "Tirpitz" ar fi scăpat de blocada navală și ar fi ajuns în Atlantic. Planificatorii britanici au ajuns la concluzia că singurul port capabil să găzduiască "Tirpitz" era St
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
Royal Air Force (RAF) erau în plin proces de elaborare a planurilor pentru distrugerea lui. Planificatorii din Combined Operations Headquarters verificau toate scenariile posibile în cazul în care "Tirpitz" ar fi scăpat de blocada navală și ar fi ajuns în Atlantic. Planificatorii britanici au ajuns la concluzia că singurul port capabil să găzduiască "Tirpitz" era St Nazaire, în special în cazul în care, la fel ca în cazul lui "Bismarck", ar fi fost avariat în timpul misiunii și ar fi avut nevoie de
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
se afla la 8 km (5 mile) de vărsarea în mare a Loarei. Orice navă suficient de mare ca să distrugă docul ar fi fost detectată cu mult înainte de a se apropia suficient de mult pentru ca să deschidă focul cu artileria navală. Planificatorii au verificat posibilitatea ca o forță de comando ar fi fost capabliă să execute misiunea. În martie 1942 aveau loc marei sizigii cu o amplitudine neobișnuit de mare, care ar fi permis unui vas ușor să depășească bancurile de nisip
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
câmpurilor de mine și despre semnalele de recunoaștere obținute prin decritarea mesajelor „Enigma” precum și despre informațiile cu privire la patrulele Luftwaffe oferite de departamentul de spionaj al Ministerului Aerului. Când toate planurile au fost finalizate iar coordonarea în timp a fost stabilită, planificatorii au apreciat că raidul nu va dura mai mult de două ore. Militarii comandourilor și echipajul de pe "Campbeltown" trebuiau să se îmbarce pe vedetele rapide Cheiul Vechi și să se reîntoarcă la baze. Planul refăcut al Combined Operations presupunea folosirea
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
a murit în urma unui accident aviatic în 1942, Hitler l-a rugat pe Speer să ocupe funcția de Ministru al Armamentului, ca semn al recunoașterii talentului extraordinar de organizare și planificare de care dăduse dovadă arhitectul. El a devenit principalul planificator al economiei de război a țării, fiind responsabil de construirea drumurilor strategice și a sistemelor de apărare (pentru care se folosea munca forțată). Eficiența administrativă a lui Speer a făcut ca producția germană de armanent să crească într-atât încât
Arhitectul lui Hitler: Albert Speer () [Corola-website/Journalistic/102363_a_103655]
-
îi revine administrației centrale, îi revine Guvernului, care trebuie să fie un integrator a punctelor de vedere care vin din societate, din zona academică, din zona sindicatelor, prin dialog social și dialog civic. "Statul, în viziunea noastră, va fi un planificator și, în același timp, un stimulator al dezvoltării sociale și economice. Am discutat mai mult pe tema reformei administrației, urmând ca într-o ședință viitoare să vorbim despre cealaltă dimensiune a statului, respectiv calitatea serviciilor pe care le oferă privind
Vicepremierul Vasile Dâncu, anunțuri importante pentru români by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/103329_a_104621]
-
să se interpună o fâșie demilitarizată aflată la vest de linia de demarcație, fâșie care ar fi cuprins Vásárosnamény, Debrețin, Gyoma, Hódmezővásárhely și Szeged. Administrația ungară din aceste zone ar fi urmat să fie sub supraveghere franceză. Prin ultima măsură, planificatorii militari francezi ar fi urmat să asigure spatele armatei regale române, destinată să participe la operațiuni împotriva Rusiei Sovietice și, de asemenea să rezerve cale ferată dintre Timișoara - Satu-Mare- Ciop pentru transporturi militare destinate Poloniei. Linia de demarcație până la care
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
piloți de planoare - aproape întregul efectiv al regimentului participând la acțiune. Parașutările și aterizările planoarelor s-au întins pe durata a trei zile începând cu data de 17 septembrie. Militarii aliați au întâlnit o rezistență germană mai puternică decât așteptaseră planificatorii operațiunii. Printre trupele germane aflate în defensivă s-au aflat inclusiv unități de elită precum Corpul II Panzer SS. Doar un grup restrâns de militari aliați sub conducerea locotenent colonelului John Dutton Frost a reușit să ajungă la podul rutier
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
spre pozițiile ordonate, batalioanele au pierdut legătura cu cartierul general și zonele de aterizare. În cursul celor nouă zile care au urmat, comunicațiile radio dintre unitățile diviziei, cu cartierul general al lui Browning de la Nijmegen, cu Corpul XXX și cu planificatorii din Anglia au fost intermitente și de slabă calitate. În această perioadă, pentru asigurarea comunicațiilor cu Anglia, au fost folosiți inclusiv porumbei călători. Și datorită acestor limitări, Urquhart a hotărât să urmeze Brigada I de parașutiști și să ia legătura
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
forțelor terestre, care nu au reușit să ajungă la timp în zonă pentru ca să exploateze avantajele inițiale asigurate de acțiunea trupelor aeropurtate. Planificarea operațiunilor aeriene a fost una dintre cele mai mari slăbiciuni ale acțiuniilor de la Arnhem. Middlebrook consideră că refuzul planificatorilor de a lua în considerație parașutări de noapte, două misiuni de transport în prima zi, sau un atac masiv asupra podului de la Arnhem au fost erori fundamentale. În plus, eșecul aterizărilor din zona imediat învecinată podului a anulat cel mai
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
desfășurat ceea ce istoricii aveau să numească Războiul ciudat de-a lungul frontului de vest - nouă luni de inactivitate militară. Singura acțiune militară notabilă a fost Ofensiva din Saar, care a încetat în condiții controversate. După înfrângerea Poloniei din octombrie 1939, planificatorii militari din cadrul "Oberkommando der Luftwaffe" și "Oberkommando der Wehrmacht" și-au îndreptat atenția asupra Europei Occidentale. Aliații occidentali au pierdut inițiativa strategică, preluată de germani în 1940. Statul Major General german a conceput mai multe proiecte de plan de operațiuni
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]