28,208 matches
-
lăuntrice. Amestec de exuberanta meridionala și de grave disperări nordice, de jubilație și de dramatism, temperamentul sau artistic este mărturia unei explozii neîntrerupte. Fără legături explicite cu lumea exterioară, cu realitatea episodica și cu formele constituite ale acesteia, pictorița își plasează viziunile într-un spațiu nedeterminat și în afara oricăror constrîngeri mecanice. Lupta ei acerbă și toate eforturile privirii sînt deplasate undeva în cîmpul vag și imponderabil al unei lumi siderale. În acest neant cu o infinită capacitate de absorbție se constituie
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
și în jurul lui își organizează întreaga viziune plastică. Din acest nucleu inițial se nasc tonurile și valorile, se dezvoltă suprafețele și se profilează volumele. Absența oricărui reper exterior, în funcție de care să-și exerseze observația și să-și ordoneze formele, o plasează pe artistă în vecinătatea creatorilor de arhitecturi cromatice din categoria lui Teodor Moraru. Dar spre deosebire de acesta, care lucrează cu materie grea și cu derivatele unor erupții telurice, Vasilica Chifu rămîne permanent în orizontul celest și creează forme a caror unică
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
cuvînt să aibă conotații negative, legate mai curînd de o demagogie comunistă așa-zis pusă în slujba protejării valorilor naționale. Choay constată că la origine cuvîntul patrimoniu era legat de structurile familiale, economice și juridice ale unei socitati stabile, bine plasate în timp și în spațiu. Bizareria vine din faptul că termenul a evoluat către un înțeles aproape opus, crede autoarea, ajungînd să fie un concept de-a dreptul "nomad", deci pierzîndu-și sensul de ancorare în ceva stabil și bine determinat
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
simulacru-substitut al trecutului, rostul său fiind acela de a ascunde un timp scurs între trecut și prezent și de a suprapune astfel două axe temporale distincte, monumentul istoric este o deliberată invocare a trecutului, care nicidecum nu încearcă să îl plaseze în subtextul prezentului, ci dimpotrivă, îi recunoaște și îi salută depărtarea și diferența. Monumentul istoric, spune Choay, este fie "constituit pur și simplu în obiect de cunoaștere și integrat într-o concepție lineara a timpului", caz în care valoarea să
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
literară pe de o parte, și cea a oamenilor de artă (artifices) pe de altă parte. Evident, noțiunea de patrimoniu în înțelesul ei actual, care presupune conservare și păstrare pe baza unei discerneri riguroase între monument și monument istoric, se plasează sub oblăduirea "efectului Brunelleschi", nu al "efectului Petrarca". Dar coexistența, pe parcursul a secole, a acestor două grile de percepere a trecutului, a dus la importante consecințe în felul de a concepe arhitectură și totodată istoria artei. La o anume definire
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
endemica a pedeseristilor și-a dat mâna cu profta de înavuțire tot mai nesățioasa și la oamenii Convenției Democrate, induc un mesaj apocaliptic: domnilor, din țara asta trebuie să se aleagă praful, așa că înfruptati-vă cât mai puteți! Detest să mă plasez pe poziția sorcovelilor patriotice ieftine, cu un grețos iz de circ politicianist, pentru că aici e vorba de cu totul altceva: de însăși supraviețuirea țării. Dacă acest jaf bestial nu se oprește, mă îndoiesc că foarte curând vor mai avea domnii
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
de a privilegia în expunere aspectele lexicale: strategie de captare a cititorului, cu siguranță mai interesat de evoluția cuvintelor și a sensurilor, în legătură cu istoria și mentalitățile, decît de detalii "tehnice" ale foneticii și morfologiei - dar și pariu științific: demonstrația se plasează astfel tocmai în zona în care, prin tradiție, latinitatea romanei a fost mai contestată, a fost considerată că mai puțin evidență. Volumul cuprinde așadar capitolele obligatorii pentru o tratare completă a subiectului, dar dispuse într-o ordine mai puțin comună
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]
-
sînt citate in extenso. Numai că la fel se întîmplă și cu personaje și frînturi de lumi din 1001 de nopți, precum și din Hughenoții sau Robert le Diable, opere ale lui Meyerbeer la modă în Parisul anului 1835, unde sînt plasate cam două treimi dintre evenimentele românului. Personajul principal e văzut doar rareori în intimitate și încă și mai rar făcînd ceva - altceva decît lungi și variate conversații. În majoritatea timpului pozează sau se face că pozează. Printre măștile pe care
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
de alte personaje și cu lordul Ruthwen, un vampir byronian, alter-ego și porecla a(l) lui Byron însuși, dar - atenție! - si personaj central al dramei Vampirul, pe care Dumas avea s-o scrie de-abia în 1851. Astfel, Monte-Cristo e plasat, voit, de autor aproximativ la jumătatea drumului între dramele de tinerețe și fantasticul cu tentă filozofica ce i-a dominat ultima perioadă de creație. În acest mod, efectul de ficțiune este aproape fără cusur. Dar mai e nevoie și de
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
face mai mult decît atît. Căci legitimează astfel, pînă la un punct, statutul ficțional al cărții. De remarcat că toate exemplele de pînă acum au avut în vedere ficțiuni a caror acțiune se desfășura în timp, iar începutul lor era plasat cu cel puțin o jumatate de veac în urmă. În cazul Contelui de Monte-Cristo, perioada e mai scurtă: treizeci de ani despart momentul apariției primului capitol în "Journal des Débats" (1845) de incipitul diegetic al românului (1815), în timp ce punctul final
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
inserturi ale altor ficțiuni, indiferent de tip? Toate aceste probleme mi le-am pus citînd - de altfel, cu plăcere - volumul de nuvele al lui Jeffrey Archer O duzină de tertipuri, publicat în 1994. Nuvelele sînt strict contemporane, iar cele mai multe își plasează acțiunea în Anglia sau în Statele Unite, spații ale vremurilor noastre ce ne-au devenit demult apropiate în această lume a globalizării. Mai mult - iar acest detaliu m-a derutat complet - între subiectele posibile de conversație ale personajelor se numără concertele
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
atît subiectul (relația homosexuala dintre un puști de 16 ani și un rocker-Înger al Morții), cît naturalismul descrierii acestei relații duse dincolo de bine și rău (cu scene sado-maso, prostituție, droguri și tot tacîmul) a luat piuitul... Inspirat de un român, plasat în permisivii ani ^70 - cu The Doors și Velvet Underground pe coloana sonoră -, F. est un salaud e un film care nu-și pierde din impact, în primul rînd datorită interpretării extraordinare a celor doi tineri actori - doi francezi: Frédéric
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
îngrijorat de felul în care au fost distribuite pedepsele în interiorul acestui joc de-a închisoarea. Firește, cazul flagrant e cel al faimosului Trutulescu, omul spre care și de la care duceau multe din firele afacerii. Spre uluirea generală, pedeapsa acordată îl plasează undeva în jumătatea a doua a listei condamnărilor! Bunul simț ne spune că nu e normal ca furnizorul vehiculului infracțiunii, Dumitru Popescu, să fie mai vinovat decât omul care a orchestrat totul! Declarațiile incendiare ale acestuia, făcute publice cu o
Aisbergul ca o cioară vopsită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18081_a_19406]
-
numai a sa, și totuși nu una complet inventată ori imaginara, ci reală, concretă, pe care o pot percepe și adulții, o lume cu care te poti... da mare. Una mult mai prețioasă decît cele invizibile, asadar. A alege să plasezi imaginarul în plin buzunar al realului, undeva la marginea lui, foarte aproape, si totusi foarte inaccesibil, acesta este mecanismul subtil al fanteziei în genul major, nu în cel minor. Alice trece în lumea de dincolo de oglindă, unde totul e altfel
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
putea". Poate de aici provine proastă reputație literară a căsătoriei, care dacă nu apare ca destinație dincolo de care eroii dispar, ca final fericit în comedii, cu siguranta e pretext de parodiere, privită fiind cu ochii cinici ai celui care o plasează în imediata vecinătate a adulterului, a minciunii și desfrîului. Nu e ușor să pledezi, împotriva unei tradiții stăpînite de Romeo, Julieta, Tristan și Isolda, pentru o legitimitate estetică a iubirii pusă sub auspiciile căsătoriei. Sören Kierkegaard o face totuși, cu
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
o răstălmăcire a noțiunii de estetică. Pentru a putea ajunge la sufletul ce trebuie salvat, morală se deghizează în estetică. Dar e un deghizament provizoriu, și tocmai de aceea neconvingător. Căsătoria, în viziunea moralistului-estet, include iubirea romantică și o depășește, plasînd cuplul într-un spațiu transcendent, la care nu poate avea acces pe cont propriu, ci doar prin mijlocirea divinității. O asemenea definiție are avantaje imense, mai ales în economia unei convertiri radicale precum cea a seducătorului: ea anulează opoziția iubire
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
contrastelor pe care iubirea le presupune: el este în același timp senzual și spiritual, este libertate, dar și necesitate, este fiul momentului, aparținînd în cel mai înalt grad prezentului, dar în același timp are în el o eternitate". Căsătoria e plasată în acest topos al infinitului ancorat în prezent, al eternității născute din clipă. Valoarea ei estetică e dată tocmai de această unicitate absolută a momentului, dar e completată de o valoare morală, care face din clipă ceva durabil. Firește, Kierkegaard
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
și fără vreun suport figurativ capătă și ele, prin raportare la tehnică directă a colajului, o impersonalitate rece și nu lipsită de o anume sălbăticie. Expresionismul abstract al acestui nivel, faptul ca tonul, suprafața și tușa își sînt suficiente sieși, plasează această componentă a expoziției în zona limbajului pur si viril, sub al carui impact materia gregara fecundează și aspiră la rezoluția ultima a formei. Cel de-al treilea nivel, reprezentat printr-o singură lucrare, si anume prin Sura, este punctul
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
poveste la care să se poată uită, fără să se plictisească, si un copil și un savant. Un scenariu care și-a asumat cu ingeniozitate și inteligența propria condiție: aceea de bun de larg consum. Că un obiect decorativ decent, plasat într-o zonă din pragul artei, si care are o anumită funcționalitate; un obiect cvasi-utilitar. Care ar fi, în acest caz, utilitatea? Aceea de a oferi un produs terapeutic, si melancolic și zburdalnic și, mai ales, reconfortant, despre... moarte! (specialitate
Moartea în vacantă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18106_a_19431]
-
decât erau dispuși și capabili să interpreteze. Din acest punct de vedere, între decembrie 1989 și noiembrie 1996 există o similitudine izbitoare: în ambele ocazii, aspirațiile reformiste imprimate de mase au fost mult mai radicale decât cele propuse de către actorii plasați în rolurile-cheie. Fără îndoială, în 1989, Ion Iliescu s-ar fi mulțumit cu o banală perestroika, pe care, de altfel, s-a grăbit s-o anunțe încă din 22 decembrie, învinuindu-l pe Ceaușescu de "întinarea nobilelor idealuri ale socialismului
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]
-
ipoteză îndrăzneață: prefațatorul este, probabil, sociolog. Iertare sociologilor pentru această remarcă... N-am priceput deloc ce-nseamnă, în particular, a fi trădător, citind eseul lui Casamayor, ci doar am aflat că trădătorii sînt, îndeobște, inși cu un intelect foarte sofisticat, plasați în noduri centrale ale societății, avizi și capabili să obțină puterea. Și că, în fiecare din noi e un potențial trădător. Cine s-ar fi gîndit... Analiza semiotică pe care o face Traian D. Stănciulescu trădării e interesantă, o spun
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
atunci cînd m-au copleșit cele strict gramaticale. Acordul la genitiv în limba română pare a-i fi cu desăvîrșire străin traducătoarei, precum și eventualului redactor al volumului. Nu am observații de făcut privitoare la conținutul cărții, căci bariera lingvistică o plasează pe Lebedeva dincolo de un ecran aproape mat. M-a scos din sărite păstrarea termenului englezesc, public relations, fără vreo mențiune că aceasta ar fi opțiunea autoarei, justificată, poate, pentru o lucrare publicată la Moscova. Poate că în limba rusă nu
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
destul de greu să mă pronunț: citit în vreun ziar, acest text ar fi oarecum simpatic. Ca prefață, e consternant. Gabriel Mardare glosează pe marginea amintirilor sale, a experienței proprii, din vremurile mizere de dinainte de 1990, cu oarece umor, mușcătoare ironie, plasînd în treacăt lovituri, a căror adecvare în context nu e tocmai clară, unor fenomene culturale sau persoane care îi displac (gen grupul de la Păltiniș sau autorului Jurnalului de la Păltiniș), improvizînd pe astfel de temeiuri o mini-teorie personală, justificată în pripă
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
farmecul lor inefabil ar sfida o clasificare, ci mai curînd pentru că au o certă inconsistență, o ezitare de concept și de temperament narativ, care le face imprevizibile pînă la limita confuziei. Se-nțelege, probabil, că în această ultimă "categorie" le plasez pe cele care mi-au plăcut cel mai puțin, tocmai pentru că m-am simțit cumva trasă pe sfoară. "Fata și moartea" e parcă ciobită în final, superba dezvoltare de pe parcurs se năruie sub lovitura prematur simbolică a finalului: personajul principal
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
aceste texte, ca și unele reacții la reacții. Volumul nu a apărut imediat, întrucât autorul nu a găsit cu ușurință o editură care să-l publice. Pe de altă parte, însă, același autor, când a reușit în sfârșit să-și plaseze culegerea (și anume după un an), nu s-a mai putut mobiliza să o aducă la zi. Lenea de acest fel face parte din moravurile lumii noastre literare, care se mulțumește cu focuri de artificii, nefiind capabilă de un efort
CONTESTAREA LUI EMINESCU ÎN STIL HIP-HOP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17407_a_18732]