632 matches
-
dezamăgirile și diluțiile respective. Este momentul când, liberă de iluzii, îndrăgostirea cedează locul iubirii. În continuare,longevitatea întru autenticitate a unui cuplu este alimentată de capacitatea partenerilor de a reinventa mereu relația și de a nu depune armele în fața inexorabilelor platitudini și uzuri. Debutul parentalității este un alt eveniment crucial, ce definește, adeseori, vârsta tinereții, generând multiple consecințe atât asupra cuplului, cât și a fiecărui partener. Ne plasăm în descendența ideativă propusă de Mucchielli (1974), care vorbește despre existența unui număr
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
a cunoaște, de a explora, de a fi prezent... Are ceva din spiritul german temeinicie în toate. Mi-amintește de Boris Pasternak, care-și fixa scopurile creației cu o îndârjire neostoită: În toate să pătrunzi pân'la esență!..". Teama de platitudine îl împinge pe eroul nostru să pătrundă totul cu energia disperării. Și asta explică multe. Întrebarea e când se va opri și unde se va opri. Cine a atins sublimul nu mai poate da înapoi. Un răspuns ar fi în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Și așa cum la Caragiale "legea artistică se vădește a fi măsura extremă manifestată prin concizie", Alexa Visarion își respectă limbajul ales, conferind filmului forța de sugestie, eliberată de discursivitatea unui dialog stufos și explicativ, de pleonasmul unui comentariu muzical, de platitudinea unei imagini comode. Liviu Rozorea, hangiul Stavrache, se arată a fi un excelent actor de compoziție, construind dualitatea afectivă a personajului său prin limpezimea gestului și vibrația trăirii interioare. La rândul ei, Valeria Seciu, (Ana, soția lui Stavrache) propune prin
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Pablo Casals, Carmen Galin (Mona), pentru profunzimea și rafinamentul trăirilor scenice, care nu exclud misterul, "jocul", poezia, Cerasela Stan (Domnișoara Cucu), împletire de umor zglobiu și de bine ascunsă tristețe, Raluca Penu (o elevă) efigie a ingenuității amenințată însă de platitudinea din jur, Valentin Uritescu (profesorul Udrea), impresionant și el, alături de Miroiu, ca un "Don Quijote", în puterea de a visa și a auzi ceea ce oamenii din jur nu mai știu de mult să viseze și nu mai pot să audă, Costel
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
data asta bucureștean multiplu acaparator (printre altele, parlamentar..., evident, pesedist) nu va putea accede nicicînd la statutul colegilor săi de generație, unul de prim rang și, se-nțelege, mult mai puțin spectaculos în regim tranzacțional. Corolarul? Aș cădea în jenantă platitudine, dacă aș reitera bătuta butadă cu un Van Gogh (genial oricum), nereușind însă, într-o viață, să-și vîndă măcar o pînză... Cum, tot așa, dacă aș trage concluzia (iliescian populistă) că mai bine sărac, dar cinstit, decît bogat, dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
va fi niciodată al dvs., și invers; el va fi mai bogat în mașini, dvs. în cărți și renume. Pictura nefiind un act colectiv, pictorilor chiar le rămîne soluția individuală care, în timp, le conferă valoarea. "Am cădea în jenantă platitudine", vorba dvs., "dacă am reitera" istoria curentelor în artă și literatură care au declanșat aprige controverse, chiar și adevărate bătălii, dar ceea ce citesc eu în articolul dvs. despre tinerii "înfășurați în pixeli" îmi amintește de damnarea, în numele realismului socialist, a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pîlpîie inflexiuni de lirism oarecum artificios), sugerînd un eteric ceremonial al iubirii, în piesa " Mașina de vînt" sîntem conduși, printr-o suită de replici zvîcnite, surescitate în intimitatea unei căsnicii intrate, ireversibil, în derivă. Umbre grele atîrnă prin toate ungherele, platitudinea se întinde ca o mîzgă peste zone sortite emoțiilor inefabile, faza crepusculară a acestei conviețuiri consumîndu-se în chinuitoare, extenuante pendulări între arțagul regretabil și replierile de, culpabilă, (auto)amăgire. Dacă femeia (în speță, nevasta) este prin definiție genetică inerțială, frustrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
puternic Înrădăcinată În subconștientul cercetătorilor sau al criticilor colaterali, Încât chiar și studiile originale sunt minimalizate sub prezumția de mediocritate. În acest fel, sociologii pot fi absolviți de orice responsabilitate pentru că nimeni nu ar fi reușit să spargă cenușiul și platitudinea unor cercetări subempirice ori inconsistența studiilor „partinice”. Dar nu și de sentimentul culpabilității pe care putem să-l observăm În rândul sociologilor maturi, ca și În dezbaterile despre „sociologia românească”. Chiar și Încercarea de a identifica un asemenea câmp, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
exasperantă, ajunsă - cum clama Emil Cioran - „pe culmile disperării”, e puțin relevantă din punct de vedere poetic. Expresia se menține în marginile corectitudinii, rareori depășită prin câte un accent liric mai personal, și în următoarele două volume. Dulceagă sau abstractă, platitudinea e ruptă intermitent de mici curenți subterani, produși de stări sufletești apte să se comunice în formulări de oarecare pregnanță. Piesa titulară din Fântânile tăcerii, de pildă, transmite sentimentul solitudinii convingător, într-o tonalitate tânguitoare: „Pe-aici nu trece niciodată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290643_a_291972]
-
Mijloc și cele patru Nobile Adevăruri despre suferință, originea suferinței, încetarea suferinței și drumul care duce la încetarea suferinței. „Prin predica de la Benares, Buddha a pus în mișcare roata învățăturii proprii, învățătură prin care el respingea ascetismul śramanilor, subtilitățile dialecticienilor, platitudinile materialiștilor, preocupările de cosmogonie, de metafizică chiar, urmărind doar să elaboreze o învățătură care să fie calea de izbăvire de suferință”. Discursul lui Buddha expus în Mahavagga, I, 6, reprezintă nucleul doctrinei sale, o admirabilă sinteză a propriei filosofii, prin
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
social-politic, istoric și filosofic. Prin ceea ce le fundamentează, munca, viața și limbajul aparțin practicii, aparțin faptelor și activităților umane empirice ce se sustrag reprezentării. Însă aceste domenii sunt imposibil de înțeles, de descris, de analizat doar pe baza mărturiilor empirice. Platitudinile empirice, "banalitățile" istoriilor descriptiv-arhivistice ne ajută să avansăm teorii, adică să devenim "analitici". Ele nu sunt fără valoare. În acest mod a fost posibilă o teorie economică progresistă, una a vieții și mai multe ale limbajului. Economia politică, biologia, lingvistica
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
unor nevoi reale, evidente în structura relațiilor sociale. Istoriile lui Foucault, deși sunt subiective sub raport ideatic și intențional, sunt obiective din perspectiva "metodelor" sale. Marile experimente din istoria științei s-au făcut după teorii fictive, fără niciun raport cu platitudinea realului compusă din fapte și evenimente umane, total diferite în raport cu potențialul de schimbare. Ceea ce îi preocupă pe istorici este figurarea schimbărilor de fond. Prin ideologie și însoțitoarele ei (limbajul-reprezentare, hermeneutica, semiotica, psihanaliza etc.), orice cunoaștere, orice posibilitate de cunoaștere este
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de epitete sunt elemente care dezambiguizează intenția parodică, oferind un evident exemplu de antistil din perspectiva lui Caragiale care, s-a constatat, n-a scris un cuvânt de prisos în comediile și "momentele" sale, încadrabile perfect dimensiunilor procustiene. Prolixitatea și platitudinea imaginii sunt puse în lumină și în pastișele după Bolintineanu: Grația domniței sau Pașa din Silista, ultima celebră prin amănuntul că a fost întocmită ad-hoc într-o întrunire amicală de scriitori pentru a demonstra ușurința cu care Bolintineanu putea compune
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai interesante, o adevărată unitate În diversitate. Am parcurs zeci de kilometri cu avionul, vaporul, mașina, Încercând să mă apropii de acest univers material și spiritual est și sud-est asiatic, pacific, atât de diferit și totuși seducător, În comparație cu o anumită platitudine care bântuie lumea europeană, și occidentală, În general. Sângeros și Îndelungat a fost procesul de independență din această zonă care s-a Împletit cu ciocnirea dintre comuniști și 670 anticomuniști În timpul Războiului Rece. Abia În deceniul al șaselea al secolului
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
în versificare, diferite tipuri de strofe și ritmuri. El nu se sfiește să introducă vocabule și versuri străine în refren sau în rimă. Alături de Al. Depărățeanu, a consolidat versul scurt. Dar nici exercițiile metrice, nici aspirația romantică nu pot birui platitudinea imaginii. Satira Muza de la Borta Rece, subintitulată „bufonerie literară” (atribuită imaginar comediografilor francezi Henri Meilhac și Ludovic Halévy), în care Titu Maiorescu este Minorescu, Eminescu - Minunescu, G. Panu - Pan-Pan, Samson Bodnărescu - Butnărescu, se dovedește lipsită de spirit. Eminescu e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
pref. Ana Blandiana, Timișoara, 1973; Ion Popovici-Bănățeanul, În lume, pref. edit., Timișoara, 1973; Cassian R. Munteanu, Bătălia de la Mărășești, pref. edit., Timișoara, 1977; Virgil Birou, Oameni și locuri din Căraș, pref. edit., Timișoara, 1982. Repere bibliografice: G. Gheorghiță, Critică și platitudine, „Scânteia tineretului”, 1976, 8 565; Cornel Ungureanu, „Premise literare”, O, 1976, 41; Ulici, Prima verba, II, 221-222; Lucian Bureriu, Cu scriitorul Nicolae Țirioi, O, 1980, 16; Rodica Bărbat, „Anotimp interior”, O, 1980, 17; Petru Sfetca, Cu scriitorul Nicolae Țirioi, O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290196_a_291525]
-
de curând nuvela lui Ștefan Andrei Spre șantier. Nuvela urmărește drumul pe care-l parcurge un tânăr, fost argat la chiabur, ajuns apoi muncitor pe șantier (...). Viața șantierului este prezentată foarte palid, în culori idilice; sunt pagini care abundă în platitudine și monotonie. Autorul nu a reușit să creeze o imagine realistă a dușmanului de clasă, în figura lui Petculescu, magazinerul - care e zugrăvit în mod neprecis, când doar ca un simplu birocrat, când ca un sabotor conștient (...). Autorul a prezentat
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
unii poeți ai Almanahului literar, și care trebuie lichidată în germene. Este vorba de o practică greșită în lupta contra șabloanelor, cu un cuvânt - o practică greșită în ceea ce privește lupta împotriva rămășițelor proletcultismului din literatura noastră. Încercând să ducem lupta contra platitudinii și mediocrității șablonului și schemei, contra literaturii neconvingătoare, noi am căzut uneori în greșala de a căuta căi «aparte» în combaterea acestor deficiențe, izolându-ne de fapt, în mod primejdios, de lupta comună ce se duce în țara noastră, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cu volumul Stelele păcii de Mihu Dragomir (nr. 8-10/1952). Dacă ar fi să-l credem pe Dan Costa, autorul cronicii respective, ar reieși că poezia lui Mihu Dragomir e în ansamblu proastă, lipsită de calități, plină de greșeli și platitudini, copleșită de toate plăgile care pot pândi literatura (...). Atitudini cam asemănătoare s-au manifestat față de piesa Oameni de azi (nr.7/1952) și recent, față de poemul Bălcescu de Eugen Jebeleanu (nr.5/1953). Iată prilejuri în care «eroul critic» s-
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mușchii mereu i-antrenează,/ puternici să-i simți sub cămașă;/ și lasă, în zori, dușul rece/ să-ți biciuie trupul-cravașă./ Paharul ce-l umpli într-una/ aruncă-l și ieși la plimbare... Oare poezie să fie această înșirare hilară de platitudini? Atmosfera de imprecis, de gratuit, domină din ce în ce mai mult poeziile Almanahului literar și trebuie să spun că dumneata, tovarășe Baconsky, îți dai contribuția din plin. Ți-am citit Poemele despre Bulgaria cu un legitim interes. Sunt poezii reușite ca În poiana
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nu-l cunoaște pe maistrul Hurduc: «dacă l-ai cunoaște» etc. (...). Pe rând, așteptările cititorului sunt - ca să zicem așa - satisfăcute: «Zdravăn e!» ne comunică entuziastă autoarea despre eroul său (...). «Maistrul» cu vocea tunătoare vorbește rar, și atunci numai în imagini (...). Platitudinea, inexpresivitatea acestei poezii care vrea să-și mascheze lipsa de conținut prin interjecții, nu-i nevoie să fie demonstrată în continuare. Poezii de mântuială sunt și Echipa fetelor și Ulița colectiviștilor semnate de Petre Solomon în Cultura poporului nr 5-6
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și construiește cu voioșie, care se bucură de viață și de munca sa, care iubește cum iubește numai un tineret liber, sănătos, fericit! Tineretul așteaptă cântecele poeților despre dragoste, despre chipul fetei iubite, cântecele de dor și fericire (...). Cu câtă platitudine și monotonie este redată în unele poezii viața sufletească intimă a muncitorilor stahanoviști! Sentimentul dragostei este înfățișat ca un calcul rațional, determinat de normele pe care le depășește fata iubită, care este muncitoare fruntașă, ori în orice caz va deveni
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de aceea nu trebuie supuse amnistiei, în afară de neajunsurile deja semnalate, cele privitoare la stil, limbă, imagine, cuibărite ici-colo în urzeala poemului. Mai există pe alocuri versuri retorice, prozaice, cum e îndeosebi al treilea din acest catren, care se detașează prin platitudine dintre celelalte, și ele cât se poate de lipsite de o reală forță emotivă: Da, forța-aceea e Partidul drag; Prin câte căi n-au strecurat în voi sămânța-acestei atitudini noi, ce-o să însemne fața-acestui veac! De aceea în poemul Aurorăi
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
apa tare, Marx a gravat în câteva cuvinte chipurile personajelor politice burgheze din vremea sa, Marrast, liderul republicanilor de dreapta în guvernul provizoriu e «sfântul părinte». Marrast, «gentilomul tricolorului, amfitrionul și totodată trubadurul cinstitei republici»; ministrul Odillou Barrot, «nulitatea solemnă, platitudinea conștiincioasă» transformată brusc în «Orlando Furioso» la ideea pierderii portofoliului abia înșfăcat; generalul Cavaignac asasinul muncitorilor francezi e arhanghelul Cavaignac «salvatorul» ordinei și proprietății. Galeria de portrete ale comandanților burgheziei, realizată de Marx în scrierile istorice, e un exemplu nemuritor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
domnii DDD, Radu Moraru (care începuse bine, a continuat potrivit, pentru a sfârși în penibilul invitaților de acum!) ori Cristoiu (depășit din toate punctele de vedere: de la înălțime, la umorul îndoielnic și mania de a scoate chestii "adânci" din toate platitudinile presei și realității noastre) cu presa, eu nu prea înțeleg, dar probabil d-l Tatulici a dorit să se simtă și între "ai lui", care de la utecime, care din șmecherime, care reunindu-le pe amândouă!!! Cât privește profeția d-lui
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]