1,060 matches
-
cu tuberculi, sunt in-tens influențate de lună. Apoi, privite de sus, principalele organe interne ale omului reflectă, în dispunerea lor, sistemul solar. Iar omul respiră de 25.920 de ori pe zi, adică numărul de ani care formează celebrul an platonic sau pitagoreic, în care soarele încheie un tur complet, cu 12 etape, al zodiacului. Durata medie a vieții omu-lui pe pămînt are același număr de zile. Este bine să cunoaștem și astfel de lucruri atunci cînd ne ocupăm de economie
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de ce băiatul poartă numele de familie Lăzăreanu și nu Ichim nu ne spune. În volumul următor de Noi contribuții documentare, aducînd iar vorba despre iubita de la Ipotești, autorul scrie: "Tot la Ipotești rămîne de așezat întîia iubire a poetului, entuziasm platonic pentru țărăncuța Ileana, fata morarului de la Cucorăni, apropiată lui în vîrstă și ca mentalitate" (pag. 59) și care Ileana "trăiește biografic în aparatul faptic al poemei Mortua est!" (pag. 61). Va să zică, soția pădurarului de la Ipotești a devenit iar fata morarului
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pentru că nu face parte din zona genuină a conștiinței competiționale a Naturii care este Natura Umană. Concluzia este fără dubiu: homo œconomicus nu poate naște niciun făt normal, pentru că el chiar nu are funcție biologică, fiind în fond o închipuire platonică din peștera preștiinței, lipsit de sentimente. Vocația epistemică a Economiei trebuie reconfirmată sub semnul urgenței. Atacurile dinspre științele experimentale propriu-zise se întețesc pe zi ce trece. Mai ales fizicienii (Bouchaud, 2008) reproșează economiștilor atitudinea de încadrare necondiționată în postulatele fondatoare
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
care se dovedesc relevante prin recurență și amploare. Tranșant, răspunsul vizează finalitatea socială a funcționării pieței care rezultă ca parte prevalentă a efectelor recurente. Cheia constă în umanizarea pieței pentru a se rupe de originile de concept bântuit de închipuiri platonice, adică să se reîncarce principiul raționalității căruia i se supune piața cu semnificațiile excluse de moderni prin viziunea mecanicistă asupra lumii în general. Am putea aserta, pentru a spori supărarea unora, că piața trebuie colonizată cu indivizii care au comportamente
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
făcut în legătură cu obiectul ei: să se marcheze predictiv începutul și sfârșitul unor procese, să aibă ca preocupare esențială decelarea mecanicii evoluției ciclurilor de creștere și descreștere, adică Economia să-și conformeze enunțurile la legea iluministă a progresului combinată cu legea platonică a decăderii. Prin această reformă a Economiei dorită de fizicieni s-ar ajunge la automatismul prezicerii a ceea ce se știe că urmează să se întâmple în manieră deterministă (la fel ca și datarea precisă de-a lungul anului a orelor
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
al Economiei derivă din aceste pervertiri, una mai grozavă decât alta prin rafinament explicativ. Distincțiile Economiei Croiala maniheistă ține de începuturile Economiei, ca oikos, care a dispus funcțiile părților implicate în manevrarea mijloacelor pentru realizarea scopului, în ceea ce numesc economia platonică. Chiar de la începuturile ei, Economia a avut de ales între interioritate și exterioritate, între gospodărie și Agora, între spațiul privat și spațiul public. Așa se explică de ce Economia, care dă soluție la problemele subzistenței, sfârșește prin a accepta drept soluții
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Este un fel de nouă întoarcere a unui fiu rătăcitor pe calea raționalizării cu scop randamental care a dus la scoaterea din ecuație a omului. Este nu doar întoarcere propriu-zisă, ci inversiune de sensuri, semnificații, procese și finalități în raport cu economia platonică ce se fructifică în economia antropică, sugerând totuși o cale (care conține un salt radical) pe care o numesc drept calea situațională. Calea situațională se configurează, deci, în repere naturale de sorginte contextuală, făcându se saltul de la forma dependențelor ierarhice
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
despre un exercițiu gratuit, or științei și cunoașterii științifice le sunt străine gesturile gratuite, cum se întâmplă în artă și cunoașterea artistică, bunăoară. Sistemul are valoare de metaforă cognitivă nu în calitate de închipuire eternă care ne invadează rațiunea din peștera umbrelor platonice, ci ca matrice metodologică invită în relieful reconfigurat al gândirii științifice, din nevoia de a spori înțelegerea mișcărilor tectonice generate de tensiunile esențiale dintre om și natură ca un tot, dintre natura umană și natura mamă ca întreg. Sistemul are
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
științifice. Paradigma ceasornicului ordonează faptele pentru a explica și a crea artefacte prin care să fie credibilă. Piața ca mână invizibilă reglatoare este produsul explicit al nevoii de credibilizare a forței explicative de mecanism economic. Teoria paradigmei mecanismului reia viziunea platonică a primatului ideii. Din idee se generează faptele, care, apoi, susțin idei. Limpeziri metodologice Modernitatea teoriei paradigmei relansate de Kuhn este evidentă. (Kuhn, 1976) Practic, opera lui Kuhn este corectă politic cu opțiunea americană pentru modelul explicativ al emergenței umane
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
a reacționa cu scepticism, a te comporta într-un mod cinic sau chiar senzualist, pragmatic ori utilitarist, ca să nu mai vorbim de a te plimba ca un peripatetician sau a fi socratizat (ceea ce corespunde exact contrariului unei povești de iubire platonică): iată tot atâtea ocazii de a da naștere la judecăți greșite, contradicții și interpretări eronate. Pentru cei mai mulți - de altfel, chiar în virtutea uneia dintre accepțiile din dicționar -, termenul sofist îl califică pe amatorul de argumente insidioase; sofisticarea ar fi o operațiune
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o asemenea structură, ca un franctiror răbdător, la fel pe o terasă din Beirut, pe malul unui râu african ori la un colț de stradă din Mostar, așteptând miracolul care să deseneze brusc, dincolo de lentila obiectivului, În camera obscură - riguros platonică - a aparatului său de fotografiat și pe retina lui, taina acelei urzeli nespus de complicate, care redădea viața vieții adevărate: o excursie la Întâmplare spre moarte și neant. Ca să ajungă la asemenea concluzii prin munca lor, mulți fotografi și artiști
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
distracției crase, căci nu pare să fi băgat de seamă contradicția dintre Simon, cum este el Înfățișat de ereziologi, și Revelație. După ei, Revelația este opera neîndoielnică a lui Simon și precedă gnosticismul. A fost scrisă sub influența stoică, hermetică, platonică și filonică 36. Înainte de a merge mai departe, să examinăm sumar dosarul de gnostic al lui Simon. Mărturia cea mai importantă se datorează lui Irineu, care este sursa principală de informație pentru ereziologii de mai tîrziu, probabil pînă la pierduta
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un teatru de umbre al unei realități mai Înalte. Este caracteristică, cel puțin pentru unele sisteme gnostice, dintre care cel mai proeminent ar fi valentinismul, operarea cu o tripartiție a realității și a umanității care este, În ultimă instanță, tipic platonică. Gnosticii vorbesc despre Spirit, Suflet și Materie ca prezente atît În universul văzut cît și În cel nevăzut, precum și ca trei componente ale ființelor omenești; Platon Însuși vorbește despre existența În om a trei suflete (cel rațional, cel irațional sau
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Lume a Ideilor, o Lume a Sufletului și o Lume În sine, care este o umbră a Lumii Ideilor 15. Ceea ce este absolut și etern, simplu și deplin, este Spiritul. Astfel, Întorcîndu-ne la perspectiva gnostică, Sufletul - Înțeles drept sufletul irațional platonic, sediu al emoțiilor și pasiunilor - trebuie să provină din Ființă pentru a putea exista și, În același timp, nu poate să provină din Ființă, din moment ce este atît de vădit inferior și nestatornic. Introducînd ipostaza Sophia-Înțelepciune, gnosticii Încearcă să rezolve o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
trupul este mai rău decît cea mai rea dintre emoțiile Încercate de Suflet. Aici ne vom opri puțin și ne vom Întreba, alături de Hans Jonas, dacă această perspectivă asupra lumii (atribuită de el doar gnosticismului, dar care este, de fapt, platonică În general) are cumva o „rădăcină existențială”; derivă ea oare dintr-o „experiență a lumii”? Aici răspunsul nostru diferă categoric de cel al marilor interpreți existențialiști ai Gnozei. Platonismul este un sistem de gîndire care pleacă de la premise simple. O dată ce
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ajunși pe mîna lui Plotin /5.1.7 28-45; 3.5.2/). Iar aceste ipostaze filozofice pot fi, la rîndul lor, Întrupate, cum s-a Întîmplat, de pildă, cu Logosul imanent: Isus Cristos, ori etern preexistentul Coran”. 2. Asupra originii platonice a acestei opoziții, vezi În special remarcabila carte a lui Hans Joachim Krämer, Der Ursprung der Geistmetaphysik: Untersuchungen zur Geschichte des Platonismus zwischen Platon und Plotin, Scippers, Amsterdam, 1964, pp. 223-264. Krämer tratează gnoza ca pe un fenomen aparținînd istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o socotește „foarte bună” (Gen. 1:31). Din cauza transgresării (Gen. 3:6) unei interdicții (Gen. 2:17), echilibrul se rupe: omul se vede exilat În lume (Gen. 3:32), iar supremația lui asupra lumii devine relativă (Gen. 3:17-19). Tradiția platonică pare să fragmenteze de la bun Început inteligența ecosistemică, atribuind unor intermediari atît creația lumii, cît și pe cea a omenirii. Lumea Ideilor este opusă lumii inferioare dominate de Necesitate (ananke)102, fixată În Locul imuabil (chora). Acest spațiu este coetern cu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Lumea Ideilor este opusă lumii inferioare dominate de Necesitate (ananke)102, fixată În Locul imuabil (chora). Acest spațiu este coetern cu Logosul, În care imaginea ideilor acționează ca un sigiliu, lăsînd În urmă amprente, ca Într-o ceară moale. Multe texte platonice fac referință la proasta calitate a copiei cosmice În raport cu prototipul ei ideal; numărîndu-se printre cele mai cunoscute, mitul peșterii conține fundamentele gnoseologiei platonice 103. Dar mitul platonic al creației lumii conținut În Timaios 104 precizează că atît Artizanul (demiourgos) lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
imaginea ideilor acționează ca un sigiliu, lăsînd În urmă amprente, ca Într-o ceară moale. Multe texte platonice fac referință la proasta calitate a copiei cosmice În raport cu prototipul ei ideal; numărîndu-se printre cele mai cunoscute, mitul peșterii conține fundamentele gnoseologiei platonice 103. Dar mitul platonic al creației lumii conținut În Timaios 104 precizează că atît Artizanul (demiourgos) lumii, cît și lumea Însăși, sînt buni. Dualismul platonician nu este nefavorabil cosmosului, este procosmic. Artizanul cel bun din Timaios, intermediar Între lumea ideilor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un sigiliu, lăsînd În urmă amprente, ca Într-o ceară moale. Multe texte platonice fac referință la proasta calitate a copiei cosmice În raport cu prototipul ei ideal; numărîndu-se printre cele mai cunoscute, mitul peșterii conține fundamentele gnoseologiei platonice 103. Dar mitul platonic al creației lumii conținut În Timaios 104 precizează că atît Artizanul (demiourgos) lumii, cît și lumea Însăși, sînt buni. Dualismul platonician nu este nefavorabil cosmosului, este procosmic. Artizanul cel bun din Timaios, intermediar Între lumea ideilor și copia ei care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În piept și despărțite prin diafragmă)109. Dacă sufletul rațional, situat În cap, nu se va dovedi În stare să domine pasiunile, atunci sufletul va trebui să se conformeze complicatelor reguli ale transmigrației. Prin puternicul accent asupra bunătății lumii, gîndirea platonică pare să fie absolvită de anticosmism. Și totuși, lucrurile sînt, Într-o anumită măsură, ambivalente. Căderea sufletului individual În trup, de care rămîne prins ca o scoică de cochilia ei110, este un eveniment funest, vag motivat prin „o anumită Întîmplare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
kakou)117, amintind, Într-un fel, de Arhontele Ialdabaot. Revenind acum la Timaios: va trebui să se observe că principiul antropic nu este definit aici În termeni biblici (omul și lumea sînt creați unul pentru celălalt), ci În termeni specifici platonici, și anume: omul și lumea sînt creați unul asemenea celuilalt, fiind amîndoi imagini ale inteligenței ecosistemice. Din pricina unei greșeli a cărei natură rămîne neclară, sufletul va fi exilat În acea parte de lume care este de aceeași natură cu substanța
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
greșeli a cărei natură rămîne neclară, sufletul va fi exilat În acea parte de lume care este de aceeași natură cu substanța rudimentară a trupului. Înainte ca doctrina creștină, moștenitoare a ambelor tradiții, să combine formula iudaică și pe cea platonică a principiului antropic, Filon din Alexandria le stabilise deja echivalența, și reușise acest lucru fără să inventeze prea mult pe cont propriu; căci, reduse la esența lor, atitudinea biblică și cea platonică față de inteligența ecosistemică și de principiul antropic prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
tradiții, să combine formula iudaică și pe cea platonică a principiului antropic, Filon din Alexandria le stabilise deja echivalența, și reușise acest lucru fără să inventeze prea mult pe cont propriu; căci, reduse la esența lor, atitudinea biblică și cea platonică față de inteligența ecosistemică și de principiul antropic prezintă mai multe similitudini decît deosebiri. În ambele cazuri inteligența ecosistemică rămîne incontestată, principiul antropic este afirmat cu tărie, iar omul este Înfățișat ca decăzut dintr-o stare originară de echilibru ecologic Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Dătător de lumină (phosphoros), Soare inteligibil, Stăpîn al Puterilor (kyrios ton dynameon), Împărat al Slavei ș.a. Atunci cînd Dumnezeu a dorit să creeze lumea, a creat mai Întîi „Lumea inteligibilă” (kosmos noetos). Această expresie, născocită chiar de Filon, desemnează lumea platonică a ideilor nepieritoare, imateriale și paradigmatice, În conformitate cu care lumea Însăși a fost creată, prima fiind deci mai veche (presbyteros) decît lumea, care este, la rîndul ei, mai tînără (neoteros). După cum observă H.A. Wolfson, lumea este gîndită (noeton) de Dumnezeu, este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]