995 matches
-
istorică, "fluctuantă", și valoarea universală, "obiectiv validă", între "știință ca fenomen de cultură și știință ca sistem al unei teorii valabile"120, în fond am adăuga noi între formele de manifestare ale unei idei și Ideea în sine, în sensul platonician al acestei distincții. Credem totuși că acordând egală îndreptățire diverselor tipuri de viziuni despre lume, Dilthey însuși întreține, în mod deliberat, incertitudinea ce i se reproșează. A se fi pronunțat ferm în favoarea uneia sau alteia dintre tipurile de Weltanschauungen ar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unei tipologii perene, sunt bine subliniate și de către Simmel, care în Vom Wesen der Philosophie comentează parcă, fără vreo referire directă, Esența filozofiei a lui Dilthey, cu tipurile sale de Weltanschauungen: " Cine se mai interesează astăzi, de fapt, dacă doctrina platoniciană a ideilor sau panteismul stoicilor și al lui Spinoza sunt <<corecte>>, dacă conceptul lui Nicolaus Cusanus despre Dumnezeu văzut ca o <<coincidență a contrariilor>>, sau dacă eul fichtean, care creează lumea, <<corespund realităților>>, ori dacă teoria lui Schelling despre identitatea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
exercitării cunoașterii și puterii. Decizionalul represiv e starea latentă a conflictelor. Concepția "absolutistă" a lui Foucault despre raporturile puterii-cunoaștere provine și din ipostaza sa de mare luptător, al doilea după Nietzsche, împotriva marelui mit occidental, cum numea gânditorul francez antinomia platoniciană cunoaștere-putere. Cu toate că societatea modernă este una politizată și docilă cunoașterilor disciplinate de către instituțiile social-politice, există multiple posibilități de a crea cunoaștere în afara puterii politice, iar multe forme și conținuturi de cunoaștere scapă acțiunii limitate a Politikului. Cunoașterea-putere este valabilă doar
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
dezvoltăm printr-o cunoaștere. A fi dincolo de semn, dincolo de interpretare devine o atitudine vitală pentru a ieși din cercul vicios al puterii-cunoaștere, pentru a nu mai continua relația nefastă și complementară dintre cunoașterea gânditorilor și puterea politicienilor. Un cerc vicios platonician. Dar și un cerc vicios foucauldian: orice cunoaștere produce putere și orice putere se instituie prin cunoaștere sunt teze de eliminat din gândirea și din comportamentul oamenilor. Deși pare oriunde, puterea nu este chiar oriunde... A gândi cu istoria înseamnă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pe-afară. Se pare că naratorul renascentist pledează pentru inocența bucuriei datorate desfrânării simțurilor. Oricum este clar că spațiul monastic anume menit supremației spiritului în relația sa cu carnea, nu este în stare să înăbușe dorința, simțurile și "calul negru" platonician. De-aici se poate deduce că păcatul cărnii incriminat de doctrina platonician-creștină este un fals, și adevăratul păcat este înfrânarea și repudierea cărnii, mânăstirea boccaccescă fiind locul unei ipocrizii nesfârșite. Sfințenia acelui perimetru este doar de ochii lumii, populat de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ca imaginea "unei lumi probabile", care să concureze creația demiurgică: "Ca și în geometrie înțeleg prin poezie o anumită simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existență". Modernismul barbian se aseamănă cu cel al lui Paul Valéry, fiind străbătut de idei platoniciene. În Joc secund, I. Barbu și-a exprimat concepția estetică: prin actul oglindirii, contingentul intră în azur și devine "joc secund", apropiat de idee: mai pur. Prin ermetism trebuie să înțelegem instruirea în semne, cu care să cunoaștem "frumosul" și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
unor simboluri obiective (copacul, munții, râurile): "Hipnotizat de-adânca și limpedea lumină/ A bolților destinse deasupra lui, ar vrea/ Să sfărâme zenitul și-nnebunit să bea/ Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină" (Copacul); 3. Setea de absolut, în înțeles platonician, admirația pentru "perfecțiuni poliedrale" duce cu gândul la increat, la "oul dogmatic"; principiul lumii este prezent în microcosm și macrocosm și trebuie contemplat în starea lui pură: "E dat acestui trist norod/ Și oul sterp, ca de mâncare/ Dar viul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
privată, ea este considerată ca fiind de origine divină, corespunzînd legilor naturale. Ea derivă din posesiune și se justifică prin faptul că stimulează munca și constituie o garanție a libertăților individuale, fiind în acest sens o binecuvîntare pentru societate. Ideea platoniciană de proprietate comună este respinsă, din considerentul că ar provoca discordie între oameni, dar aceasta nu înseamnă după D'Aquino că proprietarul nu are datoria de a ajuta pe cei săraci, de a face daruri către biserică și alte instituții
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
omul n-a încetat să-l caute pe acest Deus absconditus, grația divină, în toate manifestările sale, dar în primul rînd în inferioritate, ca "irumpere a eternului în timp"37, pulsiunc arhetipală (Auni). Filosofia iluministă a rupt atît cu tradiția platoniciană, cît și cu cea aristotelică, pentru care virtuțile erau tocmai acele calități ce per-miteau omului redobîndirea Cerului, a altitudinii spirituale la care a fost creat. De aici pro-vine întreaga criză, întreaga alienare a epocii moderne. Legile morale sunt legi divine
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de Platon, foarte aproape de concepțiile hinduiste, budiste și de doctrina lui Pitagora a "Marelui an". Platon lansează și "teoria regresului", destul de cunoscută în Antichitate și pînă în epoca creștină, o teorie ce se adapă din mit, ca multe alte teorii platoniciene și care descrie regresul formelor de guvernămînt în cadrul fiecărui ciclu sau perioade circulare (vezi Republica). Aceste teorii scumpe Antichității platoniciene, pitagoreice, stoice etc. renasc în epoca romană. Astfel, Lucrețiu sau Horațiu așteaptă întoarcerea "vîrstei de aur", iar Virgiliu împarte istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
destul de cunoscută în Antichitate și pînă în epoca creștină, o teorie ce se adapă din mit, ca multe alte teorii platoniciene și care descrie regresul formelor de guvernămînt în cadrul fiecărui ciclu sau perioade circulare (vezi Republica). Aceste teorii scumpe Antichității platoniciene, pitagoreice, stoice etc. renasc în epoca romană. Astfel, Lucrețiu sau Horațiu așteaptă întoarcerea "vîrstei de aur", iar Virgiliu împarte istoria în cicluri epice, cărora creștinătatea medievală le va acorda mult timp mai apoi virtuți profetice. Dar, să revenim la Platon
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
a depăși criza (individuală) determinată de obsesia incomunicabilității (generalizate) printr-o soluție cunoscută: recuperarea afectului. Anunțată prin lungile dezbateri despre philia sau agapé propuse, în subtext, de secvențele dedicate prietenilor Grecu, Big Durov, Burs ș.a. (fragmente amintind, firește, de dialogul platonician Lysis), soluția finală de recuperare a afectului nu poate fi, deocamdată, alta decât erosul viril. O față mai puțin convențională a acestuia este cea domestică, pe care poetul o exploatează cu rezultate dintre cele mai profitabile estetic în ultimul său
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pieile sau în osatura proprie hieroglifele celeilalte ordini, de dincolo de empiricul gol. Iată, de pildă, transfigurarea unei întâlniri "obișnuite" cu histrionicii frați în ale poeziei, ce trebuie văzută cu mult mai mult decât un (altfel firesc) elogiu adus, în descendență platoniciană, prieteniei, fundamentală alteritate ce rotunjește ființa. Și anume, un ceremonial ezoteric colportând, peste timpuri și spații, reale ori livrești, simboluri ezoterice, parțial decodificate cu subtilitatea obișnuită: "Miercuri am hotărât să petrecem în cortul/ amicului nostru hindus Gebarau./ Au fost invitați
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
termeni, ne aflăm la nivelul valorilor estetice, nu al celor etice) 9. În descendența teoriei existenței tragice propuse de D.D. Roșca, Ioana Em. Petrescu vorbește despre poetul tragic Mihai Eminescu, orientând înțelegerea operei eminesciene către o dimensiune transfilosofică: "Optimismul" viziunilor platoniciene din începu turile creației lui Eminescu și "pesimismul" schopenhauerian caracteristic celei de a doua etape își pierd sensul din perspectiva finală a operei care cucerește, dincolo de pesimism sau optimism, o conștiință tragică a existenței într-un univers în care zeii
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
relevantă atât pentru conceptul din teoria textului, cât și pentru comprehensiunea viziunii eminesciene asupra timpului. De fapt, pe ultima o sintetizează. Ioana Em. Petrescu preia teoria celor trei etape ale cosmologiei 61, care postulează sistemul cu trei modele cosmologice, numite platonician, kantian și einsteinian, pentru a le confrunta cu etapele devenirii viziunii poetice eminesciene. Primul este modelul cosmologic pitagoreic, cristalizat de Platon, îmbogățit cu elemente gnostice sau creștine, care a rezistat până în secolul al XVII-lea ca viziune a universului sferic
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cu rigla, ea rămâne o metaforă: a căutării absolutului. Eminescu a suferit de teama de relativitate, a căutat mereu leacul și, în felul lui, l-a aflat. Emancipat de sub ascultarea cu privirea-n jos a oricărui model, filosofic sau cosmologic, platonician ori kantian, poetul a întâlnit elementele semnificative din cele două într-un al treilea model, obținut prin acuitate și creație, pe fondul vizionarismului căruia îi spunem modernitate. Theodor Codreanu remarcă diferențe de receptare, implicit de situare a "celor doi E.
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și Infinit, subliniind că: Fără semnificațiile etice, chiar și conceptele filosofice rămân cadre goale și formale”. De asemenea, considerăm că etica este o disciplină filosofică prin obiectul ei, prin domeniul ei de referință. Chiar de la Începuturi (meditația socratică și dialectica platoniciană asupra categoriilor moraleă reflecția etică s-a oprit asupra a ceea ce este binele, asupra Încercării de a defini esența binelui, Înțeles ca determinație fundamentală a vieții umane. Întreaga meditație etică este preocupată de tema fundamentală a binelui, dar această analiză
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
se sprijină pe ideea că realul nu se află altundeva decît în imperfecțiunea eului care se definește prin contradicția cu sine. Pe urmele lui Pascal, Kierkegaard, Dostoievski și, desigur, Șestov, Fondane s-a îndepărtat de tradiția occidentală a logos-ului platonician, denunțînd maladia conceptului datorată unui exces metodic de gîndire, iluziei adevărului unic, infailibilității, argumentului de autoritate, considerînd că o nemurire provizorie ar trebui să ne ajungă și că adevărata viață se află în singular, improbabil, accidental și periferic. Fiecare din
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
La Condition postmoderne. Logos-ul și metanarațiunile totalizatoare care au pretenția de a se institui drept grile universale de receptare sau interpretare sunt respinse. În aceeași direcție, apelul la antilogos din operele lui Deleuze implică repudierea logos-ului ca Idee platoniciană și afirmarea repetițiilor diferenței și nu ale asemănării. Derrida, de o altă manieră, introduce logos-ul în jocul diseminării și al deconstrucției, luându-i proprietatea de centru imuabil. Scriitura va incorpora, desigur, acest termen, dar după ce va fi supus unor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Însă (firește, având În vedere relaționările anterioare), dacă Platon, filosoful, ar fi avut posibilitatea, prin absurd, ca la vremurile de atunci, să fii avut acces la internet, și-ar fi creat oare o pagină, pe care să o fi numit „Platonicienii și Hodorodplatonicienii”, „Locul de Întâlnire al celor ce se cheamă Platonicean”? Sună ușor ridicol, Însă tocmai de aci, din ridicol, și Întrebarea! Când văd Însă că pagina () se reduce la văicărelile specifice unei babe frustrate, sau Înjurăturile unui tractorist, abia
Întrebări și mirări la masa trecutului. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1484]
-
1803-1882) credința că există un spirit universal numit "suprasuflet". Dumnezeu este un fel de energie mistică prin care putem experimenta fericirea de a ne ști parte din El. (7, vol. 6, pp. 55-59) La Guénon, tradițiile sunt, ca și ideile platoniciene, zeitățile precreștine sau ca și Dumnezeul iudeo-creștin ori alte entități spirituale concepute de inovatori. Așa cum mai arătau cei citați, (9a, p. 16), în funcție de aptitudinile celui care se inițiază în "știința sacră" (9c) ce o conține tradiția, el poate prefera acțiunea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
așa cum îl înțelegea Platon, e aspirația către prototipul Frumosului la care participă tot ce e frumos, e aspirația către Ideea de Frumos. Se vădește astfel faptul că "iubirea platonică" este cât se poate de strâns legată de marea realizare filosofică platoniciană, care a intrat în conștiința spiritului occidental: Ideea". (11, pp. 52-53). Acest comentariu concis a urmat elogiilor redate prin cuvintele preotesei vizionare din Mantineea arcadiană, Diotima, din dialogul Banchetul. Selectăm din acel dialog fragmentul ce trimite la "durata" prezentă în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și la nivel central; modificarea pozitivă a acestor fenomene ar trebui să fie înlesnită de apartenența României la megainstituțiile europene și nord-atlantice nu ca un intrus neașteptat, ci ca un "partener" deschis susținerii acestei Uniuni. Chiar dacă nu împărtășim integral ideea platoniciană despre filosoful-rege (26), pentru că nu se mai poate repeta pregătirea filosofică prealabilă a oamenilor, înțelegerea sensului, consensului, solidarității, libertății, responsabilității, precum și a drepturilor-datoriilor necesită idei și teorii promovate prin cărți, enciclici, scrisori deschise și altele. Faptele de viață trăită și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
astfel și-ar pierde caracterul absolut; iar din acest caracter absolut provine și caracterul său unitar și „nechestionabil“ (ausser alle Frage). Atât identificarea adevărului cu Ființa, cât și caracterul său absolut, ireductibil la reprezentare sunt exemplificate de Benjamin prin teoria platoniciană a ideilor. În acest loc, legătura cu textul despre Kant, cu care am început, poate fi refăcută. În Programm der kommenden Philosophie, „experiența“ era nume le dat „unității cunoașterii“, continuității formelor sale multiple. Aceeași unitate este acum realizată prin intermediul contemplației
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
3, 1165), towards its full historical revelation“. Cu alte cuvinte, demer sul interpretativ al lui Benjamin procedează deconstructiv, prin continua recontextualizare a fenomenului și prin exploatarea negativității conceptului. În același timp însă, el conține o miză esențială: aceea a „salvării platoniciene“ (Platonische Rettung) a lucrului în idee. Critica pseudo rigidității lucrului echivalează, așadar, cu salvarea istoricității sale, a originii ca amprentă a vieții sale, a autenticității. Rolul acesta, voi încerca să arăt, va fi regă sit mai târziu în fizionomia orașului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]