KorAP: Find »[drukola/base=plecăciune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...42 >

1,048 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648

fost un dar de la un angajat de-al prințului Kung, un britanic pe nume Robert Hart. După încheierea saluturilor, servitorii aduc covorașe și le așază la picioarele noastre. Prințul Kung se aruncă pe al său și îi face din nou plecăciuni fratelui său. Soția lui îi urmează exemplul. După ce el este scutit, își cheamă copii și concubinele, care așteaptă, gătiți cu toții, chemarea lui. Fujin are grijă ca toți copiii să își facă perfect plecăciunile de salut. Sunt ușurată când în sfârșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
al său și îi face din nou plecăciuni fratelui său. Soția lui îi urmează exemplul. După ce el este scutit, își cheamă copii și concubinele, care așteaptă, gătiți cu toții, chemarea lui. Fujin are grijă ca toți copiii să își facă perfect plecăciunile de salut. Sunt ușurată când în sfârșit ritualul se încheie și suntem conduși în salon. Fujin se scuză și iese. Înainte de a mă așeza, prințul Kung mă întreabă dacă aș dori ca Fujin să-mi arate grădina. Îi răspund că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
adopția este doar un contract verbal. Laud loialitatea lui An-te-hai și îi spun să înceteze, însă el refuză. În ziua următoare îl văd cum se înclină în fața unui câine șchiop care trece prin grădină. În altă zi îngenunchează și face plecăciuni unui porc legat fedeleș, care e dus la templu pentru a fi sacrificat. — Trebuie să desfacem blestemul, zice An-te-hai. A arăta respect câinelui șchiop înseamnă recunoașterea suferinței sale. Cineva l-a bătut și i-a rupt oasele. Astfel de animale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
perle, smaralde, rubine și cristale. Pe lângă oglinjoară, ea își ține și trusa de machiaj. Prințul Kung stă solemn lângă mama sa, durerea făcându-l să arate mai în vârstă decât este în realitate. Se lasă în genunchi și execută o plecăciune: fruntea lui rămâne multă vreme lipită de pământ. Când se ridică, un eunuc merge și desface cu grijă buzele doamnei Jin, îi pune în gură o perlă mare, prinsă pe o ață roșie. Apoi îi închide gura, lăsând capătul aței

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Pe măsură ce acesta crește, el devine din ce în ce mai implicat. E în fiecare zi cu nervii întinși la maximum, entuziasmat și înspăimântat în același timp. În loc să mă salute pe mine dimineața, el îmi salută pântecul: — Bună dimineața, Tânăra Voastră Majestate. Solemn, face o plecăciune adâncă: Ce pot să vă aduc la micul dejun? Mă apuc să studiez manuscrise budiste. Mă rog ca pruncul meu să fie mulțumit și fericit înăuntrul meu. Mă rog ca dezvoltarea să nu-i fie tulburată de coșmarurile mele. Chiar dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
dați-mi voie să vă ajut să urcați în palanchin. Simt cum în jurul gâtului mi se înfășoară o sfoară nevăzută. Așa cum privește în jos de pe tronul ei, Nuharoo este într-adevăr maiestuoasă. Mă las în genunchi și îi fac o plecăciune. Nu au trecut decât câteva săptămâni de când ne-am văzut ultima dată, și frumusețea ei pare din ce în ce mai orbitoare. E îmbrăcată într-o robă aurie, brodată cu păsări pheonix și e machiată din abundență. Pe buza de jos are pictat un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Majestatea Voastră, zice eunucul-șef Shim, biciurile au fost înmuiate și servitorii sunt gata să își îndeplinească sarcina. Nuharoo dă aprobator din cap. — Doamnă Yehonal, să mergem. Luând un bici lung și subțire de la ajutorul său, Shim îi face o plecăciune adâncă împărătesei, după care părăsește încăperea. Din patru părți, apar gărzi care își pun mâinile pe mine. Mă împotrivesc. — Port copilul împăratului Hsien Feng! Eunucul-șef Shim se întoarce și îmi răsucește brațele la spate. Mi se împleticesc genunchii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
lovită de trăznet. Așa cum face An-te-hai cu mine, Shim e aici ca să apere nu numai viitorul lui Nuharoo, ci și pe al său. — Să continui? întreabă el. Nuharoo aprobă din cap. — Zah! Eunucul face un pas înapoi în timp ce își termină plecăciunea. Mă ia de guler și le ordonă oamenilor săi: În stilul Woo Hua, Floarea - funie! Sunt târâtă afară. Pe neașteptate, simt un lichid cald picurându-mi dintre picioare. Mă țin de burtă și țip. Aud atunci un urlet puternic ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
așteaptă deja. Când intrăm, zăresc un bărbat viguros care se ridică de pe scaun. — Yung Lu, la dispoziția Majestăților Voastre. Manierele bărbatului sunt umile și vocea îi este fermă. Se lasă în genunchi și se înclină adânc, încheind ritualul prin tradiționalele plecăciuni, cu fruntea lovind pământul. — Ridică-te, îi zice Nuharoo și le face semn eunucilor să aducă ceai. Yung Lu are spre treizeci de ani. Ochii lui sunt arzători, și pielea îi e tăbăcită de intemperii. Are sprâncenele ca niște săbii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Timpul îl va pune la încercare pe Su Shun, spun eu. Ceea ce ne interesează pe noi este loialitatea dumneavoastră. Cine va beneficia de ea, Su Shun sau Majestatea Sa, împăratul Hsien Feng? Yung Lu se aruncă la pământ și face plecăciuni: — Bineînțeles că Majestatea Sa! El va beneficia de devotamentul meu veșnic - nu există nici o îndoială în legătură cu asta. — Și noi, soțiile și copilul Majestății Sale? Yung Lu își îndreaptă spatele. Privirile noastre se întâlnesc. Precum cerneala care atinge hârtia de orez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
liniștit din afara Pekingului. Kuei Hsiang urmează să stea cu ea, alături de Rong. La ora zece dimineața, roțile imperiale au început să se învârtească. Împăratul Hsien Feng nu a vrut să plece fără o ceremonie. A sacrificat animale și a făcut plecăciuni zeilor din Cer. Când palanchinul său a trecut de ultima poartă a Marii Grădini Rotunde, Yuan Ming Yuan, funcționarii și eunucii s-au aruncat în genunchi, salutând de bun rămas. Împăratul ședea înăuntu cu fiul său. Tung Chih mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Așa că și-a croit drum cu forța înăuntru și l-a văzut pe Majestatea Sa zăcând în pat. L-am urmat pe Ch’un înăuntru și i-am dorit amândoi Majestății Sale sănătate. Burta mea era prea mare ca să fac plecăciuni, dar pentru a-i arăta disperarea care mă apasă m-am forțat să mă înclin. Nu a trebit să mă prefac - eram cu adevărat speriată. Majestatea Sa m-a scuzat și mi-a spus să mă ridic. Am refuzat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
păpuși din bumbac, maimuțe din lut, miei de porțelan, tigrii din lemn și zmee din bambus. Serile inspectăm figurinele din piele care vor fi folosite în spectacolele de teatru. Tung Chih este antrenat să îndeplinească datoria fiului. Își exersează pașii, plecăciunile și saluturile în fața unui public de cinci mii de oameni. În timpul pauzelor, se strecoară afară să privească marșul Gărzii Imperiale comandat de Yung Lu. În fiecare noapte, Tung Chih vine la mine, împărtășindu-mi admirația sa pentru Yung Lu. — Vreți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
dorința prințului Kung, insist eu. — Foarte bine! lovește Su Shun din picior. Dacă vreți slujba mea, e a voastră. Refuz să mai lucrez până nu veți învăța să nu-mi luați bunătatea drept un lucru de la sine înțeles! Face o plecăciune neglijentă și iese afară. În curte îl întâmpină restul membrilor consiliului său, care nu au fost invitați. Documentele se îngrămădesc în camera mea, alcătuind teancuri înalte cât pereții, toate cerând atenție imediată. Nuharoo regretă că l-am provocat pe Su

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
îmi pătrunde în oase. Plămânii mi se umplu de mirosul pământului din adânc. Yung Lu îl aduce pe arhitectul-șef. Este un bărbat de aproape șaizeci de ani, slab și pricăjit, aproape cât un copil. Ochii lui arată inteligență, iar plecăciunile sale sunt executate într-un stil pe care numai eunucul-șef Shim l-ar fi putut egala. Mă întorc spre Nuharoo să văd dacă ea are ceva de spus. Scutură din cap. Îi spun omului să se ridice și apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
minte, și am fost nevoită să-mi stăpânesc lacrimile. Cu unchiul său, prințul Ch’un, drept ghid, Tung Chih a intrat în sală pentru prima dată în calitate de împărat al Chinei. La unison, mulțimea a căzut în genunchi și a făcut plecăciuni. An-te-hai, în robă verde cu imprimeu cu pini, pășea alături de mine. Îmi ducea pipa - fumatul era o pasiune nouă care mă ajuta să mă relaxez. Mi-aminteam că îl întrebasem cu câteva zile mai devreme ce își dorea cel mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
singurătatea mă adusese aproape de nebunie. Numai teama de a nu fi prinsă și de a nu pune în pericol viitorul lui Tung Chih mă opriseră. M-am așezat lângă Nuharoo și în spatele fiului meu. Ținându-mi bărbia sus, am primit plecăciuni de la membrii Curții, guvernului și familiilor imperiale conduse de prințul Kung. Prințul arăta chipeș și tînăr pe lângă oficialii cu părul cărunt și barbă albă. Tocmai împlinise douăzeci și opt de ani. Am aruncat o privire furișă spre Nuharoo și am fost încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
de ce a ținut să aducă un palton, când dintr-un capăt într-altul al orizontului nu se întinde decât cerul albastru. Oamenii care ies din mormânt mă înconjoară. Ei se aliniază pentru a-mi aduce omagiul, înclinându-se și făcând plecăciuni. Fiecăruia îi ia minute întregi să își termine loviturile cu fruntea de pământ. Câțiva miniștri în vârstă sunt aproape orbi și le este greu să meargă. Nu vor să accepte să-i scuz și insită să execute întregul protocol. Nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

iar Kanbei, Hanbei și Hideyoshi se așezaseră împreună, discutând despre trecut și prezent, în timp ce priveau luna. Oyu dădu la o parte ramurile tufișurilor, căutând câteva flori pe care să le pună pe mormânt. Apoi, se întoarse spre moviliță, făcând o plecăciune lângă Hideyoshi. Nu-i mai curgeau lacrimile. Acolo, în vârful dealului, ierburile și copacii toamnei târzii arătau că moartea e un principiu firesc al universului. După toamnă vine iarna, după iarnă, primăvara - iar în natură nu există nici lacrimi, nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
care-l ținuseră pe copil în cârca lui și îl lăsă jos. — Câți ani are? — Doar șapte. Probabil că vasalul îl îngrijea pe copil, de câtva timp, ca păzitor; îi răspunse lui Kanbei, ștergându-și ochii de lacrimi, făcu o plecăciune și se retrase iarăși. — Numele lui? întrebă Kanbei, iar de astă dată răspunse tatăl băiatului: — Se numește Iwanosuke. Mama lui a decedat deja, iar tatăl va muri și el, curând. Senior Kanbei, vă însărcinez să vă ocupați de viitorul acestui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
și coborî privirea. Nobunaga nu era sigur dacă-l cunoștea sau nu. — Cine e acest Ieronim? întrebă el. Al cui fiu este? Preotul îi vorbi sever elevului: — Ridică-te în picioare, Ieronim. Răspunde-i Domniei Sale. Ieronim se ridică, făcând o plecăciune în fața lui Nobunaga. — Eu sunt cel care a cântat la vioară mai-nainte, stăpâne. Vorbele lui erau clare și în ochi nu i se citea nici urmă de slugărnicie. Se vedea că era dintr-o familie de samurai. Nobunaga privi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
și, curând, peste tot în jurul lor, se înfigeau săgeți în pământ. Din depărtare, se auzeau ecouri de împușcături. — Au venit! — Pregătiți-vă, stăpâne! Războinicii se ridicară toți odată. Katsuyori își privi fiul, observându-i îndârjirea. — Ești gata? Taro făcu o plecăciune și se ridică, răspunzând: — Sunt gata să mor aici, lângă dumneata. — Atunci, ne luăm rămas bun. În timp ce tatăl și fiul păreau gata să se repeadă asupra inamicului, soția lui Katsuyori îi strigă din spate bărbatului ei: — Voi pleca înaintea voastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-i înalț o rugăciune zeului protector al acestui loc, apoi, voi vizita Capela Atago, cât timp mai e puțină lumină. Capelanul îl conduse pe o cărare măturată cu grijă. Urcă scara altarului exterior și aprinse lumânările sacre. Mitsuhide făcu o plecăciune adâncă și stătu, câtva timp, în rugăciune. De trei ori, preotul trecu o ramură din copacul sacru peste capul lui Mitsuhide, după care, îi oferi o ceașcă de lut cu sake sfințit. — Am auzit că acest altar e închinat zeului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Hikoemon se spulberă dintr-o dată. — Stăpâne? — Cine-i acolo? întrebă Hideyoshi. — Ishida Sakichi, stăpâne. Sakichi cel scund înaintă din umbra ușii glisante, spre camera alăturată. Venind în mijlocul rogojinii tatami, se întoarse către lampa din sala de consfătuire și făcu o plecăciune, lipindu-și palmele de podea. — Sakichi, dă fuga la tabăra lui Kanbei. Spune-i că am de vorbit cu el imediat. Repede! Dacă situația i-ar fi permis, lui Hideyoshi i-ar fi venit să plângă în hohote. Îl slujise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
cu pavilionul ei roșu fluturând în vânt, să oprească alături. Apa era liniștită. Munții din împrejurimi erau împăcați. Nu se auzea decât vâsla bărcii care se apropia. Muneharu se întoarse spre tabăra clanului Mori, de pe Muntele Iwasaki, și făcu o plecăciune. Mulțumea, în inima lui, pentru numeroșii ani de patronaj de care beneficiase. În timp ce privea steagurile stăpânului său, ochii i se umplură de lacrimi. — În această barcă este generalul apărător al Castelului Takamatsu, Shimizu Muneharu? întrebă Mosuke. Întocmai cum spuneți, răspunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]