1,535 matches
-
mistică, trebuie să lanseze cu mai multă îndrăzneală chemarea sa la o viață spirituală interioară, la contemplație" [377]. Ceea ce nu vrea să însemne că creștinismul ar avea nevoie de "proptele" de natură mistică, luate chiar din India, întrucît bogăția și plenitudinea lui Hristos, care se întrupează în Trupul Său Mistic, nu se împuținează: cel mult se împuținează acele minți care propun soluții bastarde în tărîmul atît de pur al credinței și al vieții creștine. După cum am spus în mod repetat, noi
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
transfigurează clipa de față, care-i dă o altă viață, fie în bine, fie în rău dar oricum, nu cea reală și care, deci, contribuind în cea mai mare măsură la iluzorietatea existenței, nu permite individului să o trăiască în plenitudinea ei, în realitatea ei absolută. De aceea, se impune concluzia extremă: speranța trebuie smulsă din sufletul înțeleptului. Numai procedînd astfel, el nu va mai fi condiționat de trecător și va trăi cu adevărat în absolut. Mai există și o altă
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Daca voim a păstra ceea ce este al nostru, daca tonul nostru a fost adeseori urcat când apăram moșia strămoșească, lucrul e atât de natural pentru statele cele mai mici, ca și pentru oamenii cei mai mici, încît cei mari, în plenitudinea puterii și în sentimentul superiorității lor, ar fi putut trece lesne cu vederea neputincioasele amenințări ale unei nații mici. Nu zicem că nu trebuie să apărăm cu devotament și energie pământul și neamul nostru. Da, căci demnitatea morală a celui
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
toamnă, pe cale, amîndouă, să așeze iar țara într-o matcă extrem de periculoasă. Cu voluptatea constatării, făceam, din cînd în cînd, stînga-mprejur și mergeam contra impresionantului puhoi. Să-l văd, cu alte cuvinte, din față. Ei bine, o senzație de tonică plenitudine mă domina în timp ce vedeam această vietate numerică în mișcare alegră. O forță pe cît de subînțeleasă de noi în clipele de meditație asupra noastră, ca nație, pe atît de vizibilă, de prezentă, de concretă acum impunea o singură și sigură
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
neoavangardistă s-ar arăta a fi proza de rafinament sagace a austriacului Peter Handke (1942), înverșunările sale, la fel de oripilate, între altele cele privind chestiunea conflictului iugoslav, dar și cruntul rictus unanim afișat în cele mai banale mediatizări, retează ceva din plenitudinea lecturii. Un, cîndva, ingenuul Alain Robbe Grillet pe care îl experimentam ca lectură total disponibilă acum 25 de ani mi se înfățișează azi în armură belicos argotică, încît cu greu aș mai putea... relectura plăcut proza sa insurgentă de Nou
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stări de lucruri se impunea. Ea era chiar în interesul Rusiei. În timp de război era nevoie ca transporturile să se facă fără întârziere, echipamentul să-și conserve posibilitățile de utilizare, iar oamenii să ajungă la teatrul de operațiuni în plenitudinea forțelor lor. După încetarea războiului, rămânerea trupelor ruse în Principatele române și Silistra cerea îmbunătățirea comunicațiilor între aceste regiuni și Rusia. Interesele politice ale rușilor au țintit să dovedească Europei și, în primul rând, românilor, că administrația rusă nu se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
însemne o extindere continuă a sferei logosului, a veracității în dauna ethosului abuziv și a pathosului deformant”. Nu ignoră faptele, numai că îl interesează valorizarea lor. Aspiră către o Historia integra (o sintagmă cu dublu sens, notează Al. Zub: „de plenitudine în ordinea comprehensiunii și de luciditate în abordarea faptelor”) și spre un dialog cu durata lungă, singura în stare să ne ofere vastele semnificații, de vreme ce numai o proiecție largă unifică registrele, ne dă o înțelegere mai adâncă a procesualității, mai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
unei linii de conduită sugerată de circumstanțe, acționând „ca și cum tratatul în chestiune nu există”. Simulând surprinderea și invocând doar aparențele, Nesselrode a răspuns că actul are un caracter pur defensiv, că a fost încheiat între două țări independente uzând de plenitudinea drepturilor lor, că declarația de non-valoare a tratatului vine în contradicție deschisă cu toate declarațiile Franței emise în ultimile complicații ale Orientului, de vreme ce tratatul este destinat să conserve Imperiul otoman. Este de observat că unii istorici sovietici se situează pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a Oricărui Lucru acționează astfel ca orice lucru să se conecteze la orice alt lucru, datorită unei pînze de păianjen labirintice de referințe reciproce. Astfel, se pare că semioza hermetică identifică în orice text, ca în Marele Text al Lumii, Plenitudinea Semnificatului, nu absența sa. Și totuși, această lume invadată de semnături și guvernată de principiul semnificației universale, dădea naștere unor efecte de alunecare neîncetată și de respingere a oricărui semnificat posibil"1. Diagnosticul lui Umberto Eco este seducător, dar se
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
acord; căci dacă toți, afară de Dumnezeu, nu sînt Infiniți, vor avea Sfîrșit, ceea ce Dumnezeu ferească."142 Cu alte cuvinte, Blake proclama existența reală a unei infinități de infinituri, ceea ce concorda cu sistemul cosmologic cu expansiune, care pentru Blake este manifestarea plenitudinii divine și perfecte: expansiunea eternă-infinită, așa cum o anunță deja în Europe a Prophecy (1794) (iii, 4) (BCW: 237): "the eternal world that ever groweth" ("lumea cea eternă care apururi crește"). "Lumea cea eternă" este una cu principiul suprem, Unitatea Perfectă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Johannes Kepler, Mysterium Cosmographicum, Thübingen, 1596). Prescurtări folosite BCW Blake Complete Writings with variant readings, Geoffrey Keynes (editor), Oxford University Press, Oxford, New York, 1979. BCH G.E. Bentley Jr., William Blake: The Critical Heritage, London, Routlege & Kegan Paul, 1975. ANEXE -[Eternii] -[Plenitudine] -[Energie-Spirit] -[lege nedeterministică] -[libertate spirituală: Ierusalim] -[Ființă edenica androginică plenară♂☼♀] (Ființă♂-Ființă emanata♀)............................ Spectru sexualitate....................................non-sexualitate polaritate.....................................anti-polaritate semi-plenitudine............................ anti-plenitudine materie.......................................antimaterie afirmare...................................... negare lege........................................... antilege (Tharmas♂-Enion♀)................................... Spectrul lui Luvah (Urizen♂-Ahania♀)....................................Spectrul lui Urizen libertate materială (America)......................... libertate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se adaugă a treia, Spectrul, care se naște nu printr-un proces de emanație, ci ca rezultat al procesului de rupere care este simultan cu procesul de emanare (a ființei sexuate feminine). Așadar, Spectrul este forța vida de fragmentare a plenitudinii edenice. El este principiul absenței necesar pentru că procesul de emanație să aibă loc (nașterea femininului), dar el însuși, paradoxal, nu este principiu emanativ. Într-un sens, ideea de Spectru la Blake seamănă ciudat de mult cu noțiunea de antimaterie: Spectrul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dar el însuși, paradoxal, nu este principiu emanativ. Într-un sens, ideea de Spectru la Blake seamănă ciudat de mult cu noțiunea de antimaterie: Spectrul trebuie să se reunească cu cele două ființe sexuate, masculină și feminină, pentru ca să fie refăcuta plenitudinea edenica. Similar, materia unită cu antimateria eliberează energia ținută captivă în materie, materia însăși fiind anihilata la impact (la fel ca si antimateria). Dacă luăm în considerare că energia este echivalentul Spiritului (cum, printre alții, a sugerat Koestler), atunci tocmai
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
merităm. Frumusețea existențială ne este dată de celălalt, de miracolul ieșirii din sine, de proiectarea În altul, de iubirea celui apropiat - ca și a celui Îndepărtat! În această proiecție În/spre altul putem să ne Împlinim și să ne percepem plenitudinea sau limitele reale. Subiectul se relativizează În raport cu altul sau cu diferitele circumstanțe, Își deschide anumite paliere identitare care sunt compatibile cu ale altora. Avem de a face cu o organizare „modulară” a personalității, diferitele module spirituale asamblându-se și activându
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
utopia androginului, ca fuziune În unitate a celor două „sexe” ale spiritului, așa cum o figurează toate marile tradiții. Ca tensiune a aspirației, androginia dandy se află aproape la antipodul a ceea ce se Înțelege printr-un autentic proiect spiritual. La capătul plenitudinii visate nu se Întrevede În cazul dandy-lor (pentru că nu este dorită) nici o iluminare eliberatoare. O altă dimensiune care apropie dandysmul de un soi de utopie angelică, valabilă, din nou, doar parțial, ar decurge din chiar gratuitatea (sublimă uneori) a Întregului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
acestei liturghii este eticheta; este un act de guvernare. Un act prin care regele lasă să se vadă puterea lui, la ore și În zile riguros determinate. Eticheta este imaginea puterii absolute - ea demonstrează că persoana fizică a regelui Întrupează plenitudinea puterii eterne și infinite pe care o reprezintă (vezi și D. Kertzer, 2002, p. 121). Prin ieșirea din cadrul Închis al curții regale, vizita regelui și a suitei sale permitea mutarea liturghiei puterii În fiecare oraș vizitat. Conform logicii procesiunii, regele
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nesăbuit” (Val Condurache), cum ar fi în Peisaj cu pasăre și electroni sau în acest vers suprarealist: „La început a căzut din cer o găină”. În fine, demitizările au gustul unor amare victorii, disimulând nostalgia unui imposibil clasicism, a cărui plenitudine pierdută își găsește expresia paradoxală în Sfera cu raze inegale. Universul prozelor din Dincolo de geamanduri poate să pară, așa cum s-a remarcat, ușor de încadrat fie în fantastic, fie în SF. Cert este că într-o lume a firescului, a
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
volume de inedite). O secțiune Pro domo, cu interviuri, este utilă în înțelegerea formației și evoluției istoricului și teoreticianului literar. Atras deopotrivă de concretețea fenomenului (rebel verificărilor conceptuale prin haotica-i individualitate) și de ordinea conceptelor, Paul Cornea oscilează între plenitudinea criticii și altitudinea abordării teoretice, postulând necesara lor coexistență și realizând această coexistență nu prin interferarea critică-teorie, ci prin alternarea lor în lucrări succesive [...] Oscilația între fenomen și concept (salutară în menținerea contactului cu realitatea operei pe care abordarea conceptuală
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
un spațiu de predilecție naturist, înscenează un ceremonial propice jocului grațios de imagini, reveriei, rememorării. Poet al universului citadin în numeroase cazuri, B. se regăsește și în versuri marcate de o romantică aplecare către visare, de nostalgia unui timp al plenitudinii afective, în elegii și în poeme de dragoste, nu rareori în versuri ce resuscită, cu discretă ironie, o amintire, un peisaj, un tablou de gen, mitologic. SCRIERI: Nemuririle ierbii, Timișoara, 1984; Atlantida, îngr. Carmen Blaga, tr. Carmen Blaga și Lucian
BARZIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285661_a_286990]
-
mesianice. Autorul cercetează operele „precursorilor” (Iancu Văcărescu, Gh. Asachi, C. Stamati), experiențele fragmentare ale generației pașoptiste (Ion Heliade-Rădulescu, Vasile Alecsandri ș.a.), pentru a scoate în relief extinderea universului romantic imaginar în generația de tranziție, ca și momentul de sinteză și plenitudine din opera eminesciană și din poezia lui Macedonski; bun cunoscător al istoriei literare, B. completează cu elemente inedite cadrul general. Opera lui Mihai Eminescu este studiată monografic (jumătate din numărul de pagini al cărții), pornind de la conspectarea unei „estetici a
BESTELIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285713_a_287042]
-
Așadar, el acordă prioritate elementului originar, arhaic, ca factor regenerator și de autenticitate, cultivând tentația vieții primitive, exuberanța vitalistă trăită cu ardoare și frenezie. „Revărsarea” în natură, voluptatea cufundării în biologic, exaltarea instinctelor vitale vin dintr-o arzătoare dorință de plenitudine, de conectare la ritmurile eterne ale vieții. Sensul complex al tradiției transpare în mai multe straturi. Matricea geografică este evocată cu venerație în largi tablouri ale împrejurimilor satului, ale câmpurilor și activităților agreste. Duhul ancestral al pământului, instinctul apartenenței la
CIUREZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
tinsese, prin trădare, să treacă Bulgaria în mâna tătarilor; fără cercetare canonică și fără judecată, patriarhul fu aruncat într-o prăpastie și înlăturat din lume în chipul acesta. Pe scara tuturor fărădelegilor acestora, Sfentislav se urcă la cea mai mare plenitudine de putere în țară și se întări în scaun în timp atât de scurt și cu succes atât de repede, de se trezi gelozia lui Andronic împărat, carele începu să lucreze în contra lui, până ce stăpânirea noului domnitor nu câștigase o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pretențiunea de a-i oferi poezie? Și asta numai din cauză că speția asta de poezie, ca espresiunea simțământului, are mai puțin neîncungiarabila cerință de dominare a unei materii coprinzătoare. Printre comorile de imagini superbe deja lucrate de creatorii limbei poetice, în plenitudinea gândirilor profunde ce îngreună cum am [zis] toată atmosfera spirituală, subiectul nu are-n urmă decât a prinde cu mâna și adesea nu esercită altă activitate decât reenumeră piesele de aur (deja gata) ale limbei și ale fantaziei. E dar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Alexandria, "doctor al Întrupării", va aduce soluția miracol, calea de mijloc între surplusul și insuficiența naturii omenești în persoana lui Iisus. Această soluție va prevala ca dogmă. "Unul face doi" cedează locul lui "doi fac unul". Hristos asigură în Sine plenitudinea umanității și divinității. Vocabularul chirilian al celor două naturi îi va ofensa pe egipteni, refractari la ideea că unul poate fi conceput simultan în doi. Cincisprezece secole mai tîrziu, teologii de parohie își încruntă sprîncenele numai cînd vine vorba de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
decibelii produc din nou un întreg univers emoțional și tribal, bogat în revivals și farmece. Trezesc gustul marilor mese colective. Magii și vrăjitorii, sunete și lumini, Fecioara și sfinții. În plan religios, charismele autoritare, stimulate de unde, cunosc din nou o plenitudine, o forță de atracție senzorială insolită pentru fiii Literei, chiar și în sînul Bisericii. Hugo: "După papă, papirusul." Da. Și după papirus, papa. Bineînțeles că nu mai e același papă, dar nici nu e unul oarecare. Într-adevăr, în sînul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]