12,745 matches
-
ingenuu, de dragul jocului. Nu de puține ori, în condiții triste. E o relatare a prietenului său, François Bot, cioranian-patinată. Chiar dacă în situația-limită a ultimului pat de spital: "Cele două doamne (venite să-l viziteze pe bolnav - n.n.) ies să se plimbe în grădină, iar Cioran mă apucă de braț și îmi spune: "Dragă prietene, îți voi face o mărturisire, să nu mă spui altcuiva. Dar să știi că m-am prefăcut că sînt prezent"." E altceva, nu?
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
O corespondență stranie se stabilește între poezia hipersensibilă a marelui oraș melancolic și spaima de viciu, de păcat a locuitorilor săi, ale căror trăiri interioare sînt prizonierele unor constrîngeri religioase mai vechi și mai negre decît zidurile printre care se plimbă îndureratul, confuzul Viane. Jane Scott, femeia care seamănă halucinant cu moarta, e o creatură a acestui oraș aparent placid, liniștitor, însă de fapt tiranic pînă la demență. Asemănarea lasă loc, cu timpul, emergenței unor diferențe doborîtoare pentru Viane. Părul lui
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
egal, nu prea zbuciumat. Lecția acestei perspective este foarte importantă: a existat o viață banală, au existat probleme de familie și altele deși, în aer pluteau (așa ne-au făcut să credem literaturile "înalte") artificiale "probleme mari". O femeie se plimbă cu soțul ei sub clar de lună. Nu știe că acesta a înșelat-o și admiră veleitățile poetice ale Craiului Nou. În mintea lui se întîmplă cu totul altceva: "Ce virgulă de aur, ce surîs?! Era leit rînjetul tras spre
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
paginile cu pricina, Gide vine cu amănunte uluitoare. Felul în care sovieticii au încercat să-l cucerească este diabolic și denotă o supraveghere anterioară excepțional de atentă a vieții și comportamentului lui Gide. Știind că era pederast, autoritățile sovietice îl plimbă prin tabere, școli ori sanatorii de copii și adolescenți, unde, ca din întîmplare, Gide remarcă trupurile splendide ale băieților care fac plajă ori duș. "Bucurie intensă", notează el seara în jurnal. Trebuie să-i șoptim lui Julien Caumel că la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16199_a_17524]
-
aceste două ispite ale vremelniciei. Scriitorii conformiști și oportuniști (așa s-a petrecut și după 1944) și-au definit poziția: apolitici și echidistanți. În schimb, ei fac politică (chiar și tăcerea constituie un act politic atunci cînd minerii și-au plimbat stindardele barbariei pe străzile Capitalei) și nu au fost deloc echidistanți cînd au dat mîna cu Președintele țării, chiar a doua zi după ce le-a mulțumit minerilor pentru serviciul făcut". Scriitorilor din diaspora li s-a rezervat un supliment de
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
Constantin Țoiu S-ar crede că pe vremuri în Europa se călătorea mult mai ușor (exceptînd mijloacele de locomoție) și că un scriitor ca Honoré de Balzac s-ar fi plimbat prin țările continentului nostru liber ca pasărea cerului. Cîtuși de puțin. În primul rînd, Balzac nu avea faima de astăzi. În al doilea rînd, birocrația nu a născocit-o secolul XX. În al treilea rînd... Dar să lăsăm faptele să
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
metafizicianul german Vulpius, despre estetică, despre condiția adamică a artei, despre lumină, despre Spania... Dar rezumate, toate lucrurile acestea își pierd din savoare, căci, mai mult ca în alte eseuri, Ortega este aici în primul rînd scriitor: "Obișnuiam să ne plimbăm în fiecare după-amiază prin grădina zoologică din Leibzig, umedă, acoperită de gazon verde-închis și plantată cu copaci înalți și întunecoși . Din cînd în cînd vulturii emiteau cîte un intens țipăt, legionar și imperial; wapiti-ul sau cerbul din Canada mugea de
Ortega y Gasset și estetica modernității by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16275_a_17600]
-
vremea războiului curățenia, ordinea și hrana bolnavilor erau infinit mai bune. În unele zone agricole, nu de puține ori, vezi un biet cal la plug sau un om și o vacă trăgînd la jug. Adesea am avut ocazia să mă plimb prin diverse zone rezidențiale din țară. Vilele acelea noi vorbesc foarte mult despre cum s-au făcut banii respectivi și ce mentalitate au o parte din proprietari. Se vede pretutindeni deci o naștere foarte grea de la care intelectualii au cam
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
O zi ca oricare alta. Ne plimbăm de-a lungul lizierei pădurii. În cea mai apropiată depărtare se anunță zgomotos întunericul. Acea parte a fiecăruia pe care ne e frică să o întâlnim. Nu agreez ideea de a nu fi singură de data aceasta, dimpotrivă, îmi încalcă
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
uneori e bine să nu am lapte în casă sau să cred că miracolele menite să distrugă banalitatea unei zi obișnuite se pot întâmpla în orice colț al lumii. Poate că trebuiau să treacă 9 ani pentru ca să ajungem să ne plimbăm într-o dimineață de iarnă la liziera pădurii. Ai fi sunat? La interfon... Nu știu. Nici acum nu știu la ce să mă aștept de la întâlnirea asta. Atunci de ce ai căutat-o? Știai foarte bine că nu ai fi putut
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
toate consecințele de rigoare. Dl E. Simion nu mai are încotro, dar pledanții d-sale, tineri, riscă ceva... Cum decurge o zi din viața dumneavoastră? Cînd citiți? Cînd scrieți? Vă uitați la televizor? Prin ce locuri din Tg. Jiu vă plimbați? Ce prieteni aveți? Viața mea la Tg. Jiu? E neantul pe care l-am mobilat cu o bibliotecă personală în suferință (n-am bani spre a-mi comanda un raft necesar pentru grămezile de cărți adunate în ultimul timp) și
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
strășnicie, uneori toată viața, ca un câine de vânătoare ce adulmecă prada ce se găsește încă dincolo de muntele din zare? Ce l-a făcut pe Da Vinci să și-o aleagă pe Mona Lisa, nevasta negustorului, și apoi să se plimbe cu tabloul neterminat după el, vreme de vreo 15 ani, din țară în țară și din regat în ducat? Ce l-a făcut pe Van Gogh să își aleagă o anume catedrală din Arles ca s-o picteze, și încă
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
ecraniu). Volumul se încheie cu o Bibliografie facultativă autentică, decupaje din ziare și un cuprins care indică ziarele de unde au fost luate știrile. După ce poezia a coborât în stradă cu ajutorul optzeciștilopr, Șerban Foarță o ia acum de mână și o plimbă prin fața standurilor de ziare arătându-i pulsul tragi-comic al sărmanei noastre vieți de zi cu zi. Șerban Foarță, Erau ziare, evenimente, Editura Brumar, Timișoara, 2000, 108 p., preț nemenționat.
Foarță și ziarele by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16330_a_17655]
-
cu figuri diforme, de vreo 16-18 ani, ținîndu-se de mînă, vin țopăind spre mine, ca într-un coșmar, se opresc, mînă în mînă, și amîndouă, într-un glas, uitîndu-se la mine fix, zic: "Vrei să fii simpatiul nostru?"...M-am plimbat cu ele braț la braț, un timp, potolindu-le. * Ofițerii români care își ascuțeau săbiile înaintea campaniei din 1913. Tot Bucureștiul răsuna de zgomotul ce îl scoteau săbiile bătute prin ceardacuri, prin curți... Ofițerii în ținută lejeră, care în cămăși
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
cu brațele în sus, cu țîțele lor negre și țipetele nerușinate. Cînd plouă tare, malul se surpă, cotul se lărgește din an în an, pe cînd, pe plaja care se întinde din ce în ce mai mult, după aversele bogate, corbi mari, grași, se plimbă pe nisipul umed cu pași rari de boieri plimbîndu-se ca la ei acasă.
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
că nu-mi vine în minte numele traducătorului atât de cumsecade... Trecuseră vreo patru-cinci zile, când ajunseserăm în fine la Turku, pregătiți să luăm vasul și să mergem direct la Copenhaga și de acolo, prin R.D.G., Berlin, spre patrie. Ne plimbam amândoi pe străzile orașului de pe coasta de vest, vizavi de a Suediei. Un oraș animat, plăcut, mai simpatic decât Helsinki cel cu "aerul slav". Când, plimbându-ne pe una din străzile centrale - până la plecare, mai aveam vreo cinci ore, se
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
să mergem direct la Copenhaga și de acolo, prin R.D.G., Berlin, spre patrie. Ne plimbam amândoi pe străzile orașului de pe coasta de vest, vizavi de a Suediei. Un oraș animat, plăcut, mai simpatic decât Helsinki cel cu "aerul slav". Când, plimbându-ne pe una din străzile centrale - până la plecare, mai aveam vreo cinci ore, se pleca seara, - deodată îmi veni în gând promisiunea traducătorului că ne va trimite ceva mărci la Turku să putem vedea și Stockholm-ul. Drept să spun, ca
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
vizita propriul nostru trecut, care ne încântă și ne trezește nostalgii sfâșietoare. Este ca și cum am vizita Atlantida, știind că nu avem nici o posibilitate de-a o scoate din adâncul oceanului. Cum se trăia în România de altădată? Annie Bentoiu ne plimbă pe străzile Bucureștiului (oraș în care familia ei avea o locuință în Piața Amzei, folosită alternativ cu reședința din Oltenița), ne arată șlepurile de pe Dunăre, ne duce la munte, ne introduce în mediul studențesc (povestind cum a devenit studentă la
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
leuștean/ Cu cimbru/ Cu maghiran/ Cu boia/ Cu sare/ fină sau mare/ Cu piper/ oricum/ lacrimile din ochii lui/ nu pier..." Zamfira Zamfirescu inventează mereu altceva, înnoiește totul. Ar trebui ca fiecare din noi să o poată... închiria, ca să o plimbe prin locurile comune ale existenței lui și să vadă cum ea le face deodată interesante. De altfel, poeta fuge frecvent și de propria ei identitate: " Ah, mamă/ Mamăăăă/ MAAAMĂĂĂĂĂĂ/ știu că n-a depins de tine/ dar de ce nu m-
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
carențe grave de comunicare. Ceea ce lui i se pare a fi o catastrofă, pentru tine poate fi doar o umbră roșie în apă. Ce frumos, spui tu, de parcă soarele ar răsări din adâncuri! El știe însă că-n preajmă se plimbă rechinul și că tocmai a atacat o făptură cu sânge cald." Inegalitatea valorică dintre diferitele secvențe ale cărții conferă o dramatică autenticitate textului scris de Mircea Nedelciu în ultimii ani ai vieții sale, îl transformă într-un document. Pe de
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
în sine - prin jurnal împotriva poveștii, cam acesta ar fi mesajul, simplificînd. Într-o istorie radupetresciană Sadoveanu intră într-o astfel de frază surprinzătoare și totuși atît de naturală: "Pe terasa casei de vis-à-vis, unde pînă acum cîteva luni se plimba Sadoveanu, acum aleargă un porc mărișor al cărui guițat sperie strada." Iar literatura intră tot timpul în "viața reală", uneori chiar în micile intrigi între prieteni: Țoncu (M.H. Simionescu) este uimit că Radu a spus despre o scriere a lui
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
nu mă supăr dacă sunt bălăcărit și io, așa nițeluș! Dar să fie cu meșteșug, vorba gândită, deșteaptă. Mă omor după vorbele deștepte." În prozele lui Sorin Stoica se înjură științific, cu răbdare, și aproape filosofic. Jurnalist cu ochiul nesățios plimbat pe realitate, autorul excelează pe terenul descrierii. Fiindcă prozele sale sunt descrieri și în epic și în dramatic, dialogul e doar un prilej de a-i oferi cititorului niște personaje aproape remarcabile, chiar fără pretenția fineții analizei psihologice. E plăcerea
Povestiri cu înjurături by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16590_a_17915]
-
ne lipim imediat de zidul bisericii, pentru că era un proiector uriaș, care mătura cu lumina lui trenul și călătorii. Proiectorul se oprea la un metru de locul unde ne aflam noi și rămîneam în umbră. După ce acest proiector s-a plimbat de cîteva ori, căci "libertatea de circulație", cum se spune în mod abstract, nu era recunoscută de comuniști, am sărit peste linii și am intrat pe cîmp. Și am mers așa, frumușel, spre un sat unde Bodolea reușise dinainte să
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
am pătruns cu teamă și uimire în spațiul mitic al restaurantului de la parterul sediului Uniunii Scriitorilor. Erau anii de aur ai boemei bucureștene, cînd Eugen Jebeleanu își fuma tacticos trabucul la masa ce îi era veșnic rezervată, Virgil Mazilescu se plimba printre mese avînd pe umăr nelipsita sa geantă de la masca de gaze și un volum de versuri din care era gata oricînd să citească celor (prea puțini) dispuși să îl asculte, iar tinerii scriitori, în așteptarea gloriei, căutau cu disperare
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
sate cu nume ciudate. Era tot vară, 2 august, iar cu o zi înainte fusese aniversarea lui Gellu, care ar fi împlinit 88 de ani. Pentru că eram prima dată acolo (mai toți ceilalți erau obișnuiți ai locului) Lyggia m-a plimbat prin camerele de la etaj și prin camera de lucru a lui Gellu. Casa era o splendoare pentru un poet, avea un nu-știu-ce atât de avangardist, atât de frumos, atât de proaspăt, încât n-aveai cum să nu te simți vrăjit
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]