63,417 matches
-
manieră ale cărei limite nu le prea stăpânește. Sorry, but uncool! Coșovei était un autre Foarte interesant de observat ce s-a întâmplat cu poeții grupați sub titulatura de optzeciști, după momentul ’89. Cărtărescu și Iaru au pus punct în plină glorie cu Levantul, respectiv Înnebunesc și-mi pare rău, Mariana Marin a mai dat Mutilarea artistului la tinerețe, iar Mușina, Stratan, Stoiciu și Coșovei (pentru a nu lua decât aceste exemple) au mai scris, cum s-ar zice, în virtutea inerției
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
timp. Oameni apăruți din neant în viața noastră ne luminează opțiunile, oferind întortocheatelor căi ale existenței coerența destinului. Întîlnirile esențiale din viața unui om nu au, în mod obligatoriu, finalitate pozitivă. Esențială este și întîlnirea dintre liceanul imberb, cu fața plină de coșuri, aflat într-un loc nepotrivit la un moment nepotrivit, și plasatorul de droguri dispus să-i ofere o cale originală de a-și demonstra încă incerta bărbăție. În fond, întîlnirile esențiale sînt doar niște exerciții de admirație care
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
războiul civil din Spania, despre America și Mexic, cele două țări în care a locuit după ce a părăsit Europa. Dar autorul aragonez vorbește mai ales despre filmele sale, despre cât de greu era să debutezi în cinematografie într-o Europă plină de prejudecăț cu un film suprarealist cum ar fi Câinele andaluz, al cărui scenariu l-a semnat împreună cu Salvador Dalí, iar finanțarea a realizat-o însăși mama lui Buñuel, fără a vedea însă vreodată filmul. Anul acesta, pe 29 iulie
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
mă aude țpând prin peretele subțre care ne desparte. Nici măcar nu tresare, și-și spune: "e iarăși trenul care a plecat." Și, într-adevăr, a doua zi încă îmi mai amintesc de trenul acela care, încă o dată, a dispărut în plină noapte, lăsându-mă singur și fără bagaje. În schimb, n-am visat niciodată un avion și mi-ar plăcea să știu: oare de ce nu? Cum pe nimeni nu interesează visele altora - dar cum să-ț povestești propria viață fără să
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
Sauras a murit demult, știu asta, și totuși îl întâlnesc deodată pe o stradă pustie și îl întreb uimit: "Ce faci aici?" El răspunde trist: "Trec pe aici în fiecare zi." Brusc, mă trezesc într-o casă întunecată și răvășită, plină de păianjeni, în care îl văd intrând pe Rafaël. Îl strig, dar nu-mi răspunde. Ies, și pe aceeași stradă pustie o strig acum pe mama și o întreb: "Mamă, mamă, ce faci aici pierdută printre umbre?" Visul acesta m-
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
o istorie crudă, căreia i-au căzut victime. Această carte despre Paul Morand și România se cuvine salutată astfel ca o contribuție semnificativă la istoria relațiilor româno-franceze, atent situate în contextul istorico-politic al unei epoci dintre cele mai dificile și pline de ambiguități. Cu o documentare remarcabilă (o eroare: Mihai Antonescu, ministrul de Externe al mareșalului, nu a fost frate cu acesta, neexistând de fapt între ei nici o legătură de rudenie), ce valorifică pentru prima oară numeroase pagini de arhivă e
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
povestirea. Ghetoul din Varșovia, umilințele, crimele gratuite făcute pe stradă, muzica pianului într-o bodegă jalnică, banii rostogoliți pe masă, suspendînd pentru cîteva minute sunetul clapelor, un truc pentru a le verifica autenticitatea, trădările unor evrei, condamnarea altora, curtea ghetoului plină doar de valize fără stăpîni, salvarea Pianistului de către un evreu trădător, chiar înainte de a se sui în trenul pentru Auschwitz, extragerea lui din mulțimea orașului și parcurgerea unui timp doar în compania singurătății chinului său. Ca de fiecare dată cînd
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
au spart. Mă cațăr cu greu, sar și ajung în altă lume. A mea. Simt privirea și dezacordul țîțîit al vecinilor de după perdea. Ce ți-e și cu insomniile astea... {i Pianistul își părăsește ascunzătoarea și sare un gard în plină noapte. Coboară în ruinele uluitoare ale Varșoviei, în pustiul unui oraș de cenușă, lăsînd în spate luptele și tancurile germane. Un gard, un zid ce separă lumile. Cînd povestea ajunse aici, {eherezada văzu zorii mijind și, sfioasă, tăcu.
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
capătă alte valori, altă orientare și cu totul alte intenții. Dar cine ar putea spune că autorii au știut sensul mistic sau sensul alegoric al poemului? Și totuși, cine poate nega evidența acestor sensuri?". În continuare, Eliade schițează o concluzie plină de miez: „Se pare că sînt lucruri, sau adevăruri care se verifică tot atît de bine și în același timp pe o pluralitate de planuri. Față de ele, nu mai putem păstra un criteriu monovalent, o judecată de valoare absolută". Așa
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
ar fi citit la ( tele)comandă "Prima iubire" de Turgheniev și au dat în a doua tinerețe. Ce caut eu printre ei? Ce pot avea eu cu cei doi prezentatori și cu "Vacanța mare" zece, care-i și întrece? Oameni plini de șarm, de voie bună și de-o inventivitate onomatopeico-lingvistică care l-ar încânta până și pe Alexandru Graur. Am zis o cacofonie? Numa^ la mine-o vezi? Și nu-i adevărat că râsetele Andreei Marin par surori cu ale
Între ultraMARIN și NEGRU by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13856_a_15181]
-
redactor de emisiune a fost, că, dacă-ar fi rămas la Paris, probabil nu le-ar fi devenit prieten) pînă la a se ascunde de sine însuși, chiar în minunatele pagini de Răzlețe (despre lumea copilăriei și aventurile tinereții în plin comunism a acestui urmaș de mari moșieri) și mai ales în cele dedicate celor 12 ani de Europa Liberă; în aceste memorii, Gelu Ionescu trăiește prin prietenii săi - căci are un cult al prieteniei - în care se reflectă, construindu-se
Document moral by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13863_a_15188]
-
trecut, editura Paralela 45 a publicat ediția a doua a eseului lui Toma Pavel Fragmente despre cuvinte, apărut pentru prima dată la Editura pentru Literatură în 1967. Într-un argument la această reapariție, autorul declară că lucrarea sa, scrisă în plină perioadă de glorie a structuralismului își propunea să respingă rigoarea științei (limbajului). De altfel, prin însăși natura sa, nici un eseu nu face altceva. Iar la treizeci și cinci de ani distanță de ceea ce mulți au considerat, în epocă, a fi fost echivalentul
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
asistat, demult, la prima Întrunire a conservatorilor-democrați. Pe vremea ceia, În Iași, era mare lipsă de apă. Un orator spunea: „Domnilor, cu ce v-ați ales de pe urma lungii guvernări liberale? Atât, că pe timpul ei, a vrut Dumnezeu să fie cramele pline de vin. Ei bine, noi vă aducem apa.” Inevitabilul cetățean turmentat remarcă: „Dar era mai bine Înainte!” XXIV Trăim din amintiri, cum fumăm mucuri de țigări când isprăvim tutunul. Scriitorul George Petrone - Președintele „Academiei Libere Păstorel” din Iași arată, În
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
dovada că autorul lor folosea poanta, cu deosebită iscusință, chiar și când scria un pastel. Dimineață Stelele clipesc - se sting. Și pe-un nor ca un balaur, Soarele, ca un paing, Țese plasa lui de aur. Cu aripile-nstelate Noaptea, plină de fantasme, Zboară-n zări Îndepărtate, Ca un fluture din basme. Peste drum, măturătorii, Care-alungă noaptea-n lături, Urmăresc sosind cocorii, Sprijinindu-se pe mături. Și cu scripcile-n cutie, Ghemuite subțioară, Gârboviți, prin colbărie, Lăutarii se strecoară. Iată și
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
Buzău. Deși se naște cu treizeci de ani mai tîrziu decît Grigorescu și cu optsprezece decît Andreescu, Ștefan Luchian este inseparabil de acești doi mari pictori, chiar dacă el face acum doar primii pași în viață, în vreme ce cariera lor este în plină desfășurare, iar opera într-o irepresibila expansiune. Înainte de a împlini zece ani, adică în cea mai vulnerabilă etapă a copilăriei, Ștefan își pierde tatăl și rămîne în grija exclusivă a mamei. După doar două clase făcute la Colegiul Sf. Sava
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
cu oase dintr-un schelet ușor carcasă de pasăre, bumbac apretat un copil îmbătrânit din vertebra în colți cu gură de lapte căutând disperat pieptul închis Gâtul alb cu pete al unui porumbel gângurindu-și depărtarea. Cerul din incubator Femeile pline de dor Fătul care a murit Stând în rotunda membrană din deschizătura vaginului Perechea de gemeni, nenăscutul care se arată pe ecran de ultrasunet încă viu Cer mut de incubator. Spin de consolare. Suseta de copil pe pietriș, și tu
Eva Ström by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13913_a_15238]
-
soare stranii cuvinte povestiri clipă pe care diavolul n-o ajunge? Un picior dezvelindu-se către peretele de fag cântec auzit de copil pot să te-nsoțesc pot să merg cu tine da, poți foarte bine dar totul e dublu și plin de lacrimi de asemenea căzând descompunându-se Seara Spre seară te mângâi din iubire și din plăcere pe sfârcurile pieptului tău întrebându-te dacă asta e din iubire sau din plăcere și tu răspunzi - din iubire, iubire... și din plăcere
Eva Ström by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13913_a_15238]
-
mângâi din iubire și din plăcere pe sfârcurile pieptului tău întrebându-te dacă asta e din iubire sau din plăcere și tu răspunzi - din iubire, iubire... și din plăcere Numai astfel un om poate simți dacă mâna care mângâie e plină de poftă sau de tandrețe sau de amândouă animalul e cel care știe cum simte mâna fibrele de adevăr cum simt buzele fibrele de adevăr cum simte mirosul înalt de mirodenii al sexului Spre seară te mușc de umăr de
Eva Ström by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13913_a_15238]
-
mai influente familii din Arequipa. Iată de ce renunță la concepțiile-i burgheze și își propune să schimbe lumea. Soluția: pacifistă. Armata să fie dizolvată, să nu se mai fabrice arme, să fie abolită pedeapsa cu moartea � și asta în plină glorie a ghilotinei). Vrea să înfăptuiască și o revoluție socială: să fie eliminată inechitatea între sexe, exploatarea femeii de către bărbat, acceptarea divorțului, revizuirea instituției căsătoriei. Se ridică împotriva sclaviei, împotriva mănăstirilor în care tinere fete sunt închise fără voia lor
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
clocotită. Firește, „se dădea" doar între opt și zece seara. Asemeni tuturor vecinilor, stocam în cadă cantitățile necesare pentru W.C., iar în oale supradimensionate apa pentru gătit și spălat alimentele. Drept urmare, când intrai în baie te trezeai într-o saună plină de mucegai, iar pereții scorojiți trebuiau recondiționați cam o dată la două luni. Cu toate acestea, absolut toți vecinii oameni de condiții mai degrabă modeste: un maistru militar, o soră de spital, un șofer la salvare, o muncitoare, doi pensionari etc.
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]
-
venea și povestea tot ce i se întâmpla. Vorbea cu multă lume la telefon și, evident, primea pe mulți acasă, elevi, gazetari; mai cu seamă în ultimii ani, când devenise o "vedetă" a televiziunii și radio-ului, casa noastră era plină de lume. - Care îi erau câțiva dintre prietenii mai apropiați? - Din păcate, prietenul lui cel mai bun, din tinerețe, din vremea șederii la Paris, a fost Nicolae Teodorescu. Spun "din păcate" pentru că s-a dovedit, mai târziu că era o
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
a ochiului. În primele nopți ignoram încă faptul că era posibil acest schimb reciproc și de aceea când Martei i-a scăpat cea mai luminoasă, iar eu am văzut-o intrând, calmă și încrezătoare, pe marginea din dreapta, am râs amândoi, plini de entuziasm, înțelegând că nu există decât un singur ocean de fosfene. Ne-a trebuit numai o oră ca să le învățăm suficient de bine mersul, că trebuia să-i împingem ușor ca să-i facem să sară în locul și în momentul
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
traducerea expresivă a lui Dan Stoica. De fapt, dramaturgul binecunoscut în spațiul de expresie germană intră pe această filieră și în România. Scriitura implică un alt tip de joc al actorilor iar contactul trupei s-a transformat într-o experiență plină de conținut. Sînt printre cei care, văzîndu-l de mai multe ori, la intervale diferite, a susținut această producție, poate nu pe placul tuturor la urma urmelor, unanimitățile sînt și periculoase, deși unii încă le doresc dar, vă asigur, bine primită
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
a ceremonialului. Însă toate aceste fenomene au rămas undeva la periferia atenției noastre, atît în momentele fierbinți, cît după ce lucrurile s-au liniștit. Și asta pentru că ele constituie mereu fundalul, sînt permanent trecute în anexă. Atunci cînd explozia era în plină manifestare, nu erau văzute din pricina temperaturii evenimentelor, iar după ce mișcările s-au stins și toate efectele spectaculare au trecut, aceste forme de grafitti, de instalație, de intervenție în spațiul public au intrat, într-un fel, în categoria faptelor de la sine
Big BrOtherși goana după vînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13933_a_15258]
-
voluntare, semne ale aducerii aminte și ale reculegerii, al căror scop nu este, însă, nici de această dată, unul artistic. Troița și crucile de piatră, așezate chiar în centrul pieței, introduc prin aerul lor medieval, în stricta contemporaneitate și în plină animație cotidiană, ideea de muzeu, de rezervație și de cimitir. Făcînd abstracție de atitudinea noastră rațională care, de altfel, nici nu mai contează acum foarte mult, trebuie observat că formele care populează piața prelungesc și conservă, prin natura și prin
Big BrOtherși goana după vînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13933_a_15258]