1,069 matches
-
sunt avantajoase, totuși, dintr-o perspectivă pragmatică. Imaginile românilor sunt ambivalente și în cazul acesta ( ca în cel al predecesorilor britanici care au trecut pe aceste meleaguri de-a lungul secolelor): românii sunt vinovați de tot felul de vicii, sunt plini de prejudecăți, incapabili de muncă serioasă, nepotriviți pentru timpurile moderne, inteligența lor este limitată, sunt primitivi, pasivi, leneși, înapoiați, patetici, lași, pe de o parte, buni la suflet, copilăroși, pitorești, suflete de poeți, romantici, pe de altă parte. Ambivalența acestor
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
timp al rodirii, kairos-ul deschide orizontul atât către trecut cât și spre viitor. Cum bine remarca Löwith, "acel acum al kairos-ului proiectează retrospectiva trecutului și perspectiva viitorului, unind așteptarea cu împlinirea [...] Prefigurând și dezvăluind acest moment excepțional când s-a plinit vremea, sunt și alți kairoi din trecut sau viitor care împreună trasează iconomia divină a răscumpărării"36. Pas cu pas, kairos cu kairos, istoria se îndreaptă spre vremurile din urmă și, într-un final apocaliptic, spre eshaton. Căderea din Rai
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
sosirea în Germania - se mai adaugă și neînțelegerea din partea specialiștilor în literatură. Aceștia consideră Privirea o particularitate distinctivă a artei, un soi de meșteșug prin care scriitorii se deosebesc de nescriitori. Abia cu timpul am descoperit că scriitorii își revendică plini de mândrie această neînțelegere și fac eforturi s-o întrețină. Deseori caută să se convingă pe ei înșiși și pe alții că scrisul se deosebește de toate celelalte meserii. Că artistului îi revin sarcini de care ceilalți sunt scutiți. Autorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sunt sigură că te va ajuta. Ar fi grozav. — Da, dar numai dacă reușim să-l recuperăm. Și-a văzut mai departe de drum, de-a lungul râului subteran, mișcând lanterna în dreapta și-n stânga. Pereții stâncoși din jur erau plini de fisuri mari, prin care se prelingea apa provenită din condensarea aburilor. Crescuseră pe ei niște mușchi lipicioși, de un verde anormal. Un verde inexplicabil pentru un loc în care nu se putea produce procesul fotosintezei. Chiar nu înțelegeam cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
umflați cu apă rece. Mi-am pus ochelarii fumurii și am coborât dealul, pornind spre bibliotecă. N-am putut citi ca altădată. După ce descifram visele unui craniu, ochii mă înțepau din pricina luminii pe care o emanase. Aveam senzația că erau plini de nisip. Și vârfurile degetelor își pierduseră parcă sensibilitatea. În asemenea momente, bibliotecara îmi aducea un prosop rece ca să-l țin pe ochi, precum și niște supă caldă sau lapte rece. N-aveau nici un gust și parcă îmi amorțea limba. După ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și peste barieră. Câțiva pasageri din cei care se adunaseră deja pe peron ne-au privit ciudat. Probabil se întrebau ce era cu noi și de unde apărusem în halul acela. Nu arătam în nici un caz a lucrători la metrou. Eram plini de noroi, aveam îmbrăcămintea udă, părul năclăit, ne dăduseră lacrimile din pricina luminii. Nu i-am lăsat să ajungă la nici o concluzie, pentru că ne-am mișcat repede pe peron și am ajuns la ieșire. În clipa aceea mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu apară totuși cineva care să-și dispute un pic de fericire. L-am adăugat pe listă pe taximetristul cu Police și muzica reggae. N-aveam nici un motiv să n-o fac. Ne-a primit în taxiul lui deși eram plini de noroi. Își merita și el fărâmița lui de fericire. Poate că în momentele acelea transporta niște tineri, ascultându-și casetele lui preferate. Marea se vedea chiar în fața mea. Cargoboturi, macarale, pescăruși. Bob Dylan cânta Blowing in the Wind. Ascultându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nu suport. - Totul se va schimba. Mă voi schimba, bine? - Cum? De ce? Pentru ce? - Pentru că... Apoi am realizat de ce. Pentru că nimic n-o să meargă dacă nu mă schimb. M-am abținut să izbucnesc în plâns, dar ochii mei erau deja plini de lacrimi, iar când fața lui Robby se crâmpoți m-am aplecat și l-am strâns în brațe atât de tare încât i-am simțit coastele prin straturile de uniformă, iar când eram gata să-i dau drumul, nu m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Doamne și tu Maică Voi de-acolo de Sus, Mă rog la tine Maică Și la Domnul Iisus, Voi să aveți milă, Ei nu mai au nimic. Și nu mai au putere Și nu mai au nici lucruri Dar sunt plini de durere. Apele s-au retras Ei au pornit spre casă Or mai găsi ceva ? Nimic nu le-a rămas ! Ce-or face ei acum Eu stau și mă gîndesc ; Când bag pâinea în gură Din plâns nu mă opresc
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
a fost decât tâlhar. Și pentru ca minciuni de-acestea Să nu mai poți grăi și mâine Noi credem că mai bine este Să mori și tu acuma, câine!”. Și-nfuriați peste măsură Smulgând din brâu cuțite-n sus Se repeziră plini de ură La cel care credea-n Iisus. Dar în aceeași clipă, iată, Ca-ntr-o lumină orbitoare Cu fruntea-n roze-ncununată Iisus în fața lor răsare. Surâzător Mântuitorul Tinzându-și brațele-amândouă Spre cei ce pregăteau omorul Îngână dulce: pace vouă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
țară la noi, dispre partea judeților și a direptății, nu aflăm, ci cunoaștem că unde nu-s pravile, din voia domnilor multe strâmbătăți să faac”. Cu mare admirație pentru fiul marelui voievod avea să scrie mai târziu cronicarul Nicolae Costin: „Plinindu-se domniei lui Bogdan Vodă ani 12 și luni 9, datu-s'au datoria omenească, murind în târg în Huși, și de acolo i-au adus oasele cu mare cinste în mănăstirea Putna, lângă tată-său, Ștefan Vodă, și acolo
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
acest mijloc unde politica era cu totul exclusă și unde domnea spiritul de colegialitate cel mai intim, într-o atmosferă cu totul neatinsă de grijile și ocupațiunile zilnice ale vieței. Ce veseli și tineri eram noi pe vremea aceea? Ce plini de iluziuni și speranțe! Mulți dintre noi eram mușcați de câte un dor la inimă, și sările, când nu era "Junime", ne adunam la berăria lui Franțoz, unde ne mărturiseam unul altuia aleanurile sufletului și ne amestecam lacrimele cu spuma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pământul patriei și am văzut de departe vârfurile Carpaților, am simțit că mi se strânge inima în piept. Desigur, munții noștri nu se pot asămana cu Alpii, însă pentru mine unul ei sunt mai dulci, mai prietinoși, mai primavaratici; sunt plini de taine, plini de legende, plini de doine. Ei îmi povestesc multe de toate din trecutul, din prezentul țărei aceștia și îmi vorbesc profetic și despre viitor. În codrii lor ca niște cetăți nepătrunse s-au adăpostit odinioară vechii noștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
prea înalte în partea de jos (franceză). 136 Nepriceput la jocurile de noroc. 137 Fără coadă. 138 Născocire, poznă, întâmplare ciudată. 139 Cavaler, tânăr necăsătorit. 140 Pătul din nuiele pentru păstrarea porumbului. 141 Au gustat. 142 Paznic de țarină. 143 Plini de praf. 144 Cum trebuie, ca lumea (adv.). 145 Gard de lemn. 146 Varză (moldovenism). 147 Ostaș, voluntar, fără soldă. 148 De culori diferite (despre ochi). 149 Să scape de cineva. 150 Farfurii. 151 Șmecher, păcălitor. 152 Cerceta, căuta. 153
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Steaua"), Cosmin Ciotloș, Marius Conkan, Gabriela Gherghișor (care e și o poetă remarcabilă). Dar influența lor e fatalmente mai slabă decât cea a criticilor din perioada comunistă. Nu vom analiza aici cauzele căci e limpede că acești tineri sunt indiscutabil plini de talent, de onestitate și devoțiune pentru literatura. Dar contextul cultural s-a schimbat fundamental, ca și mecanismele de promovare a cărților și autorilor. Dacă ne raportăm la deceniul opt al secolului trecut, nu pot să uit fantasticele tiraje ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și s-a stins. Proiectul nostru "Sub frunze de măslin" s-a născut din nebănuitele intersecții umane menite să dăruiască, devenind o clipă de pace lăuntrică atât de necesară pentru a ne hrăni visele. (Paulina Duta). Am fost puțini dar plini de entuziasm: Bianca Marcovici, scriitoare (Israel), Paulina Duta, fotograf (România), Ovidiu Ioan Manole director Casa de Cultură a Sindicatelor din Galați, Adrian Grauenfels traducerea și adaptarea textelor (Israel) și desigur Dvs. Angela Baciu, care ne-ai surprins cu forța și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în speranța de a reuși măcar să accepte ce s-a întâmplat și toate încercările au fost fără succes. A venit în Iquitos căutând o soluție la această problemă, disperată să regăsească un dram de pace interioară. Povestind, ochii Grazynei erau plini de lacrimi și părea să retrăiască fiecare moment pe măsură ce vorbea. Chiar înainte de a auzi povestea îmi formasem ideea că Grazyna suferă intens dar nu îmi adunasem curajul să o întreb de ce. Mai curios, observasem cum în compania ei începea să
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
o catastrofă naturală, spuse învățătorul, dar important este că, la început, bolșevicii recunoșteau dreptul popoarelor la autodeterminare, mergând până la dreptul de separare. După o pauză, adăugă gânditor: În ce privește reformele și justiția, s-ar fi putut face mai multe... Discutau, erau plini de temeri, dar încă sperau, în vreme ce Bugazul își trăia ultimele zile, înainte de a pieri sub cenușa unui secol în plină erupție. Stalin și Hitler se înțeleseseră deja cu privire la România, dar jucau teatru, făcând declarații contradictorii referitoare la "problema" Basarabiei, care
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Prelipceanu și Adrian Popescu, colegi de tren cu care, realizez subit, nu mă mai întâlnisem de aseară, de la recepția oferită de SGDL. Parisul i-a înghițit în burta lui incomensurabilă. Acum îi regăsesc pe cei doi și pe Andrei Bodiu plini de impresii. „N-ai mai fost la discuția de la Montreuil“, îmi zice Prelipceanu, referindu-se la o masă rotundă pe tema Bouleversements en Europe: naissance d’une litterature continentale, la care existase posibilitatea să ne întâlnim. „A, dar n-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Te-ai odihnit Dar acum Fiule Dulce, Ți-oi făcut culcuș pe Cruce! Și de acolo În pământ Sub o piatră de mormânt Picioare și mâini iubite De piroane-s găurite, Capul tot e-mpuns de spini Ochii sunt de Sânge, plini Inima Ta iubitoare, O ce răni adânci are. Sulița a pătruns În ea Străbătând și inima mea Vai, oameni, ce rău ați făcut Când pe Iisus ați Răstignit! Spuneți-mi ce v-a greșit De pe El L-ați omorât? Voi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
lor. Apoi, zărind pe Mariuța la ușă, îmi scrie: „Cheamă pe Mariuța“. Și, în fine, doctorului Mețianu, tot surâzând: „Ce menu îmi dai diseară?“ Pe Eliza, care sosise, o mângâie cu mâna și îi surâse, și mie asemenea. Eram deja plini de speranță după o așa mare spaimă. Eliza se duse. Dar n-a ținut mult. Respirația nu mai era așa de liniștită, căldura reîncepe, pulsațiile se înmulțesc, privirea redevine vagă, deși ne urmărea cu ochii. În acest timp sosește fiul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
seama că acolo trebuia să fie un ceas - sau măcar cineva care să știe cât e ceasul. însă în aceeași clipă mintea ei sesiză cu întârziere ceva ce nu observase când își rotise privirea de jur împrejur: pereții albi erau plini de tablouri. O expoziție de pictură, constatase ea la început, indiferentă, dar, atunci când mintea ei o coti brusc îna poi, își dădu seama că nu erau picturi. Erau crochiuri în cre ion și în cărbune și toate erau portrete. Portrete
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dreaptă și de rigidă, și sunetul continuă să-i iasă din gâtlej. Îngrijitorul păși repede În fața ei și reașeză cu delicatețe pânza, acoperind ambele răni și apoi fața. Femeia se Întoarse spre Brunetti, iar el văzu că ochii ei erau plini de lacrimi, dar mai văzu ceva În ei ce nu semăna cu nimic altceva decât cu teroare, o pură teroare animalică. Vă simțiți bine, doctore? Întrebă el pe-o voce joasă, având grijă să n-o atingă sau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fruntea uscată și femeiește - mică, părul undoind, cam pre lung - te-ar fi făcut a crede că e chipul unei femei travestite Visătorul Dionis se opri în dreptul acelui portret care sub lumina plină a lunei părea viu, ochii lui erau plini de o superstițioasă nerozie, el șopti încet și cu glasul înecat de lacrimi: "Bună sară, papa! ", umbra părea că-i surâde din cadrul ei de lemn - el s-apropie și sărută mâinile portretului, apoi fața, gura, ochii cei de foc vânăt
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o adâncă întristare era scrisă pe fața lui bătrână și înțeleaptă. Dan îi sărută mâna. Nu erau să se despartă pentru totdeauna? Ruben rupse cu degetele mucul căzut al lumînarei și se văzu în lumina vie că ochii lui erau plini de lacrimi. Amândoi se sculară și Dan s-aruncă la gâtul lui, plângând ca un fiu ce n-are să mai vad pe tatăl său. Dar îndată ce ieși Dan, îndată ce coborâse scările cu cartea subsuori și ridicând cu mâna lunga poală
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]