1,043 matches
-
Domnească sau dughenile târgului. Aș mai avea o întrebare, părinte. Spune-o cât mai repede și mai cu vlagă, să te pot auzi. Ce se găsea în baloții ceia cât lumea de mari cu care se munceau hamalii? Baloții erau plini cu mătăsuri și țesături scumpe. Să știi tu că pe aici trece și Drumul mătăsii, ce vine prin Vadul łuțorei și intră în târgul Iașilor prin rohatca (vama) łuțorei... În cele din urmă, iată-ne pe Ulița Chervăsăriei. Răsuflăm ușurați
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
spart tăcerea Brigit, într-un final. —Minunat, am răspuns eu sperând că vorbele nu sunaseră atât de defensiv pe cât le simțisem eu. Mi-am făcut o mulțime de prieteni. Foarte bine. Brigit mi-a zâmbit încurajator, dar ochii îi erau plini de lacrimi. Am simțit că mi se pune și mie un nod în gât. — Din ziua aia la... în locul ăla, a început Brigit. Te referi la Cloisters? — Da. Babornița aia de Jennifer... —Josephine, am corectat-o eu. —Atunci, Josephine. Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a spus Luke, întinzându-mi punga. — A, am zis eu, simțindu-mă umilită, în vreme ce lacrimile continuau să-mi curgă de pe față. femeie care târa mai multe sacoșe de cumpărături s-a oprit în mijlocul străzii. Se uita la mine cu ochi plini de milă. — Mulțumesc. — Nu vreau decât să fii fericită. Fața lui Luke era aproape de a mea. Am încercat să nu mă uit la buzele lui, la linia nasului, la ochii întunecați și strălucitori. Mi-am coborât privirea în pământ. — Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
noroios. Cu un efort disperat, care îl obligă să dea drumul păpușii de cauciuc, se aruncă într-o parte și se apucă de bucata de furnir. Apoi se ridică cu grijă în picioare și începu să înjure. Pantalonii îi erau plini de noroi și mâinile îi tremurau. — La dracu’, eram gata-gata să cad și eu înăuntru! mormăi el, după care se uită în jur după Judy. Numai că Judy dispăruse. Wilt își căută lanterna și lumină pe gaură în jos. Judy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
foiască pe scaune. Inteligența nu i se tocise odată cu slujba, dar nimeni nu mai era dispus să asculte ce avea de spus și, cu atât mai puțin, femeile cu care stătea de vorbă, care așteptau de la bărbații tineri să fie plini de idei curajoase și planuri mărețe de a cuceri lumea. Tom le strica tot cheful cu îndoielile și introspecțiile lui, cu explorările lui obscure în natura realității, cu felul lui ezitant de a fi. Era și-așa rău că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
acasă mai târziu și că nu poate să bea, iar apoi să conducă. Nu v-ar veni să credeți câți din prietenii mei încă mai fac asta. Mereu li se pare că pot să conducă, apoi a doua zi sunt plini de remușcări și recunoștință că nu au fost prinși și jură că nu mai fac niciodată. E ciudat cum sunt mai încântați de faptul că nu au fost prinși decât că nu au dat peste vreun pieton nevinovat. Adam îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
se rățoiește la mine, stresată. Nu suntem un cuplu. — OK, zic, iertând‑o. Cum spui tu. Mă uit la ceas. Știi, ar cam trebui să plecăm. Da. Cred că da. Vai, Bex... Mă uit la Suze, și ochii ei sunt plini de lacrimi. — Știu. Îi strâng mâna tare și, preț de o clipă, nici una din noi nu zice nimic. Apoi îmi iau haina. Hai. Pornim spre pub‑ul King George, de la capătul străzii. Ne croim drum prin mulțime și urcăm niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
niște ridicături de teren care s-au ridicat pe teren mai demult, În decursul istoriei. Mama Îmi face semn din mână că ea știe asta, să nu insist. Se zgribulește, Închide fereastra. Zice: - Doamne, dar crăpați mai sunt Carpații - și plini de omăăăt... - Ei sunt Munții Carpați!, zic eu, care știu geografie. Munții Carpați, ei sunt... Ei sunt foarte... Ei se numesc munții-carpați pentru că, În decursul istoriei, au căpătat o mulțime de crăpături... - Cam ca noi, refugiații, zice mama repede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fetiță, Milly, care are acum aproape șase ani și, cum e normal, părinții lui Caitlin o adoră... e foarte greu pentru ei. Caitlin a fost singurul lor copil. Dar și pentru tine trebuie să fie greu. Ochii lui Alison erau plini de compasiune. —Te afli într-o situație foarte dificilă. Da. Susan a clătinat din cap ca să-și sublinieze acordul. Cel mai greu e că simt că nu trebuie niciodată să mă plâng de problemele mele pentru că există mereu altcineva, Caitlin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și apoi a îndesat batista la loc, în mânecă. Sunt de acord cu orice o poate ajuta să nu mai sufere atât de mult. Nici nu-mi pot închipui ce înseamnă să-ți pierzi fiica. Ochii lui Bill, de obicei plini de veselie, s-au întristat dintr-odată. Pe masă, în fața lui, era un ziar. Bărbatul a luat un creion aflat alături și-a început să mâzgălească ziarul cu el. După câteva bucle elaborate, s-a mulțumit să miște creionul doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe Fiona. —Ajunge și ea imediat. Tocmai am văzut-o chinuindu-se să-și parcheze cutia de Coca-Cola pe roți, pe care o numește mașină. Nu mai fii așa de snoabă, a mustrat-o Susan. Ea și David nu sunt plini de bani ca tine și James. —A, dar nu e chestie de bani. Julia i-a făcut cu mâna cuiva din restaurant. — Dacă Fiona ar câștiga premiul cel mare de la loterie, ar conduce tot ceva similar. Ea e genul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de rezultat, el o să interpreteze gestul tău ca pe o încercare de a aduce situația pe drumul cel bun. Alison a zâmbit ca să-și arate recunoștința, numai că zâmbetul nu i s-a reflectat și în priviri. Ochii îi erau plini de o teamă nervoasă. Susan s-a aplecat către ea cu un aer conspirativ: Și cum te gândești s-o abordezi? Ridicând din umeri, Alison a oftat. —Nu știu, dar va trebui să mă bazez pe factorul surpriză pentru că Sofia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în jos, la ea. — Ce mama naibii, a croncănit ea. A murit cineva? Nick începuse din nou să plângă, dar, de data asta, lacrimile erau de bucurie și de ușurare. El și Susan rămăseseră singuri în cameră. Ceilalți se retrăseseră plini de tact, după ce strigătele de fericire ale femeilor alertaseră personalul medical, care venise alergând. — Doamne, nici nu știi ce bucurie e să te văd deschizând iar ochii! a exclamat bărbatul râzând printre lacrimi. Am crezut că te-am pierdut pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe pat, mă scuz eu, și îi conduc spre zâmbetul acela radios și tânăr al său, pe care nu i-l mai văzusem de atâta vreme, zâmbetul pe care îl păstrează numai pentru străini și pentru cei care îl însoțesc plini de devotament în drumețiile sale. Ce s-a întâmplat, întreabă ei, iar el le spune pe un ton calm, ca și când s-ar fi resemnat deja, nu îmi simt picioarele, nu le pot mișca, iar mâinile, cu dificultate, și ei îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai greu, ce să îi spui, cum să o feliciți, când ziua nașterii se transformă într-o zi a despărțirii. Etile, bravo, încerc eu, am auzit că ai fost pur și simplu o eroină, iar ea mă privește cu ochi plini de mânie, a fost un coșmar, nu mă întreba nimic, se lipise de mine ca o căpușă, iar eu îi mângâi brațele osoase, într-adevăr, este îngrozitor de greu, dar cu timpul uităm, însă ea spune, ca o lipitoare se ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
are nici un sens să încercăm să ascundem acest lucru. Când ni se aduc ceștile cu cafea, eliberăm masa de camerele acelea frumoase în care nu vom locui niciodată, iar el spune, vorbește, își scoate o țigară, mă privește cu ochi plini de regrete, triști, negri, dar îndărătul cărora mijește o lumină difuză, ca și când în străfundurile ființei lui ar fi fost uitată o lumină aprinsă, iar ea îl luminează, chiar și din gura lui licărește o lumină liniștitoare, atunci arată cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sunt tăcute în dimineața aceasta, la avizier flutură programul lor din ziua aceasta, ce legătură am eu cu programul acestei zile. Trec repede prin fața lor și urc în biroul meu, fotografiile din jurul meu mă privesc provocator, holbând la mine ochi plini de ipocrizie, o fotografie cu femei frumoase însărcinate îmbrățișându-și burțile și privind împăcate pe fereastră, cum putusem suporta asta atâția ani, golesc dezgustată pereții, rup fotografiile, pe unul dintre peticele de hârtie îi scriu lui Hava un mesaj, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Reiko. — Să nu mă uiți, a zis Reiko. — N-am să te uit niciodată. — S-ar putea să nu ne mai întâlnim, dar oriunde voi fi, îmi voi aminti de tine și de Naoko. Am privit-o în ochi. Erau plini de lacrimi. Am sărutat-o fără să realizez că suntem pe peron și că cei din jur rămăseseră cu ochii pironiți pe noi. Nici nu-mi mai păsa, de fapt, de asemenea lucruri. Noi doi trăiam și nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Jacques de Vitry, miei plini de blândețe pe timp de pace, dârji În bătălie, plini de credință În rugăciune, cruzi cu dușmanii, binevoitori cu cei ce le erau frați, marcați și de albul, și de negrul stindardului lor, fiindcă erau plini de nevinovăție pentru prietenii lui Crist, crunți și Înspăimântători față de cei care-i stăteau Împotrivă...” Patetici campioni ai credinței, ultim exemplu al unei cavalerii ce se stingea, de ce mă purtasem cu ei ca un Ariosto oarecare, când aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ca să nu te mai reîncarnezi? Subiectul disputei mai scotea din când în când capul pe ușa dormitorului. Avea o figură îngrozită. Spre marea sa mirare, convorbirea nu degenerase în insulte, țipete, blesteme. Din contră, în ultima parte ochii Adelinei erau plini de lacrimi. La sfârșit, i-a urat rivalei o noapte ca o trufanda. Clar, în ochii lor el era monstrul. L XLVI Am ajuns în Roman pe la nouă seara. Ningea cu fulgi mari, peronul era luminat jalnic de un bec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Chiar dacă nu existau motive pentru bucurii, le căutau, le inventau implicânduse cu patimă în tot ceea ce simțeau sau făceau, deschizându-și sufletul larg pentru a simți și alții ce simțeau ei. aici se certau ca la ușa cortului. Aici chefuiau plini de veselie, când plângeau, când râdeau, treceau rapid de la o stare la alta, fiindcă le plăcea să trăiască fiecare moment, făcându-și o viață plină. Poate în acestea consta frumusețea deosebită a traiului țiganilor pe de o parte, chiar dacă pe
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pripă multe mâini cunoscute și auzi crâmpeie de tânguiri. Era nerăbdător să afle ceva despre tatăl său și despre Amara, totuși nu cuteza să întrebe direct pe nimeni, dîndu-și seama pe de o parte că toți acești oameni sunt prea plini de suferințele lor și deci fără înțelegere pentru suferința altora, dar mai ales de teama să nu se confirme presimțirile ce-l zbuciumau cu atât mai dureros, cu cât se apropia momentul când va trebui să descopere realitatea. Deodată îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rafinament, al cărui efect era mult mai puternic decât al fastului de-acum doar câteva luni. La prima vedere, cu excepția dimensiunilor sălii, aveai impresia că te afli într-una din vechile hrube mizere din vremurile "preistorice" ale ruletei. Pereții erau plini de mâzgăleli obscene și inscripții zgâriate sau trasate grosolan cu cărbune, dar un ochi cât de cât format nu putea să nu observe de la început rafinamentul estetic, duetul grafic coerent și emoționant al unui mare artist, al cărui nume, din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de aproape în fiecare cârlig, măcelarii în halate pline de sânge care nu mai pridideau retezând cu satârele țeste de miel, din care scoteau creierii lăptoși, sau tăind bucăți groase de mușchi. Jupuite, cu ochii holbați, ai căror globi erau plini de vinișoare, oile zăceau spintecate direct pe tejghea. Ca să ieșim, trebuia să trecem pe lângă butoaiele imense, puțind a zer, din care oameni nerași, cu mutre posomorâte, scoteau bucăți mari de telemea. Erau uzi până la coate de zeama aceea lăptoasă. Prin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
decît cel pe care Îl avea cînd eram copil și care mi-a marcat acei ani din viață, o lumină În trecutul nostru, despre a cărei pierdere nu mai vorbim de mult. Și, În timp ce trăncănim, Îi admir vrednicia, pereții sînt plini de lucrări crude - și Îl invidiez. Se apără de crepuscul, disciplinat, meticulos. Nu e puțin lucru, nu e deloc puțin lucru... de fapt, asta e salvarea, mă gîndesc. Mă transpun pentru o clipă, urmărindu-i mîinile pe care pielea are
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]