1,463 matches
-
cei din familia lui. În timp ce vorbea, Naoko rupea, automat, pufușorii de pe firul de iarbă, aruncându-i în aer. După ce n-a mai rămas nici unul, l-a răsucit pe degete. — Eu am găsit-o pe sora mea moartă, într-o seară ploioasă de noiembrie, continuă ea. Eram în clasa a șasea. M-am întors de la orele de pian la ora șase și jumătate și mama pregătea cina. Mi-a spus să o chem pe sora mea la masă. Am urcat la etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
aveau o nuanță și o strălucire aparte în lumina soarelui. Pământul era negru-negru, crengile pinilor de un verde sclipitor, iar oamenii îmbrăcați în galben arătau ca niște duhuri speciale cărora li se permitea să calce pe pământ doar în diminețile ploioase. Se deplasau în tăcere deplină, ducând cu ei unelte, coșuri și saci. Portarul și-a amintit numele meu, l-a bifat pe lista vizitatorilor și eu m-am îndreptat spre ieșire. — Înțeleg că ești din Tokyo, spuse bătrânul, văzând adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
tine și la Reiko, precum și la colivia păsărilor. Îmi amintesc de păun, de porumbei, de papagali, de curcani, apoi de iepuri. Îmi revine în minte imaginea pelerinelor galbene de ploaie, cu glugă, pe care le-ați purtat în dimineața aceea ploioasă. Îmi place să mă gândesc la voi când stau în așternutul călduț. Am senzația că sunteți ghemuite lângă mine și dormiți buștean. Îmi imaginez ce grozav ar fi dacă ar fi adevărat. Uneori îmi e îngrozitor de dor de voi dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
tatăl ei chiar încercase să mă roage să am grijă de Midori după moartea lui, dar nu aveam de unde să știu ce fusese în mintea lui. Poate mă confundase cu altcineva. În orice caz, el a murit în vinerea aceea ploioasă și eu nu mai aveam cum să aflu adevărul. Îl vedeam cu ochii minții mai zbârcit, mai mic, după moarte. Apoi l-au incinerat și n-a mai rămas decât cenușă din el. Ce-a lăsat în urma lui? O librărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
asemenea togăi unui senator roman. Un câine maro, jigărit și fricos, luase la mirosit toate florile din stratul de flori ce se afla în grădina interioară. Nu-mi puteam imagina de ce trebuie un câine să adulmece flori, pe o zi ploioasă. Scriam și scriam, iar când mă durea tăietura din palmă, lăsam stiloul jos și îmi plimbam privirile prin grădină. Am început prin a-i povesti lui Naoko cum mă tăiasem la mână în timpul serviciului, apoi i-am scris despre mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-ți explic mai clar decât atât, dar cred că tu poți să înțelegi ceea ce încerc să-ți spun. De fapt, ești singura din lume care ar putea înțelege. Mă gândesc la tine mai mult ca oricând. Plouă astăzi și duminicile ploioase sunt groaznice pentru mine. Când plouă, nu pot spăla rufe și, deci, nu pot călca. Nu mă pot plimba și nu pot să stau întins pe teras\. Tot ce-mi rămâne de făcut este să ascult la nesfârșit Kind of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
jumătatea lunii iunie, după două luni bune de tăcere încăpățânată. La sfârșitul unuia dintre cursuri, s-a așezat în bancă lângă mine, și-a proptit bărbia în palmă și a rămas așa fără să zică nimic. Afară ploua. Începuse sezonul ploios și simțeai ploaia până în măduva oaselor, chiar dacă nu bătea deloc vântul. După ce-au ieșit toți colegii noștri din sală, Midori a mai stat o vreme fără să spună un cuvânt, apoi și-a scos un Marlboro din buzunarul jachetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Ne-am întins pe patul din camera lui Midori. Ne-am îmbrățișat și ne-am sărutat, ascultând ploaia. Am vorbit apoi vrute și nevrute, de la formarea universului și până la preferința fiecăruia în ceea ce privește fiertul ouălor. — Oare ce-or fi făcând furnicile în zilele ploioase? întrebă Midori. — N-am idee, am zis. Ele sunt foarte muncitoare, așa că probabil fac curat în cuib sau își inventariază agoniseala. Dacă sunt atât de harnice, de ce nu evoluează și ele? Au rămas furnici de când lumea și pământul. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
viață - o să regreți apoi câte zile vei trăi. Eu cânt în fiecare zi la chitară, nu pentru cineva anume. Poate pentru tine n-are nici un haz ce-ți spun eu... Trebuie să-ți mai mărturisesc că urăsc nopțile întunecate și ploioase. Sper că voi mai avea totuși prilejul să mănânc struguri în camera în care vă aflați voi doi, adică tu și Naoko, iar eu să vă cânt la chitară. Pe curând. Ishida Reiko Capitolul al unsprezecelea Reiko mi-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Jake în mijlocul nopții. —E foarte frumos aici, îi spun. —Nu-i așa? Înțelegi acum de ce vin în fiecare săptămână. Îmi zâmbește și o boare de vânt îi ciufulește părul. Cerul e senin și pajiștea din fața noastră, după iarna îndelungată și ploioasă, pare de catifea. Oricât m-aș plânge de vremea din Anglia, iarbă ca a noastră primăvara n-are nimeni. Aș vrea să-mi dau pantofii jos și să-mi afund picioarele în ea, să simt cum îmi gâdilă tălpile și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
viața tinerilor, pregătiți să adere cât mai curând la cultura organizațională a marilor companii multinaționale: Prințului Andrei i se făcea din în ce mai pace. Războiul i se trăsese în genunchiul stâng, unde nu-l mai simțea decât în zilele ploioase. Devenise depresiv și înfumurat - așa-l găsi marea Babă de Plastic, faimoasa Zână Mitralieră. În schimbul a două ruble, ea îi dezvălui voievodului unde se aflau pitite armele tatălui său: paloșul Kutuzov cu tăișuri în diagonală și un dolohov T-415
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îți spun fiindcă lumea asociază Africa cu Sahara. — În ce oraș zici c-ai fost? — În Kankan. — Este cel mai mare oraș? — Nu. Cel mai important este Conakry, capitala țării. — Acolo cred că este foarte cald. — Sunt două anotimpuri: unul ploios, altul secetos. Este o climă tropicală umedă. Temperatura ajunge până la 40° C. De aceea în unele locuri casele nu au geamuri la ferestre, doar gratii, ca să pătrundă aerul că altfel te sufoci. Îmi povestea un coleg că din această cauză
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și desființându-l și pe Botîncur, fără drept de apel ). Iar după ce Pălică i-a confecționat nebunului, pe bază de mulaj, dar nu numai, o cheie pontoarcă asortată și cu alte minuni, pentru ușa bucătăriei, într-un miez sumbru și ploios de noapte, înarmat cu o lesă, cu o halcă de carne friptă și o cârpă îmbibată cu cloroform, din recuzita proprie, Nae trecuse capiu la acțiune. La atac! Doar că anumite persoane, nu doar binevoitoare, ci și de-a dreptul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a lungul jugularelor, invada canalele limfatice, se iriza în pachetele fusiforme ale mușchilor, cuprindea, în lungul nervilor spinali, organele interne, celulele hexagonale ale ficatului, inima cu embrionii ei electrici, suprarenalele și marea incintă a vezicii urinare, cobora ca un amurg ploios în coapse și alerga de-a lungul femurului, tibiei și peroneului până în vârful degetelor de la picioare, înlocuind fiecare celulă, fiecare mitocondrie, fiecare fărâmă de acid nucleic, cu o încîlcire muzicală. Copleșit, având senzația de destrămare a lumii pe care numai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întîmpla. Altminteri, experiența mea n-ar avea sens." Introduse paginile scrise într-un plic, îl sigilă și plecă spre bancă. Încuind ușa, auzi telefonul sunând, și continuă să-l audă coborând scările. IV Vara lui 1955 a fost neobișnuit de ploioasă și, în Ticino, furtunile se dezlănțuiau în fiecare zi. Totuși, nu-și amintea să fi văzut un cer atât de negru ca în după-amiaza de 10 august. Când primele fulgere s-au încrucișat deasupra orașului, uzina electrică a întrerupt curentul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Într-o zi ploioasă de la începutul verii Florentina, împreună cu prietenul ei Marius, au plecat la școală. Se grăbeau pentru că era aproape ora opt și nu se cădea să întârzie. În pauză, Florentina a ieșit în curtea școlii. De ea s-a apropiat un bărbat
FLORENTINA ŞI TRAFICANTUL DE DROGURI. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Gabor Andreea, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2013]
-
mai zgomotoasă și să vrea și mai mult să fie în centrul atenției. Mobilele, scara de lemn, toată boazeria casei trosnea, era rece și umed în casă, și toate oglinzile erau acoperite. Ce bine își amintește încă acea lungă duminică ploioasă, pocnetul streșinilor, țăcănitul ceasului cu păstorul și păstorița încremeniți pe emailul albastru, și privirile curioase, admirative ale tuturor, da, în ziua aceea, ea, nu Muti, era cea mai importantă persoană a casei ! Auzea ploaia lovind ferestrele, lovind pavajul, în timp ce urca
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și a plâns, sigur că va muri tânără de tot, imediat după primul bal și după primul sărut. O vor îmbrăca în alb și vor oficia o slujbă catolică, pentru că aceasta va fi ultima ei dorință. Va fi o după-amiază ploioasă, cupeurile lucioase și negre, acordurile solemne de orgă sub arcadele sumbre, parfumul amețitor de crini și tuberoze, Sophie cu un voal des, ca să nu se poată ști dacă într-adevăr plânge, pauvre Ștefan, el plângând cu adevărat, dar aruncându-i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Vaï-madames, i-a explicat ea, după cunoscuta expresie a reginei. Și Titi : cum-cum ? Până să înțeleagă el ceva !... Așa că a trebuit să-i explice în amănunțime cum aceste dame consideră de bonton să se converseze astfel : — Vaaai, dar ce timp ploios ! — Vaaai, dar ce montură la inel ! îmi permiteți, câteva clipe ? — Vaaai, dar vă rog... Vaaai, dar se poate ?... Aceasta este, de fapt, pentru fiecare dintre noi, dovada că am atins maturitatea... Și va avea pentru fiecare dintre noi consecințe la fel de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
DISCIPOLUL Lui Arnaldo Momigliano Preludiu I. Un accident Cu numai câteva minute înainte de a se fi produs criza aceea de tulburare mintală sau ceo mai fi fost, George McCaffrey se certase cu soția lui. Era o seară ploioasă de martie, pe la orele unsprezece. Fuseseră în vizită la mama lui. Acum, George conducea mașina de-a lungul cheiului, tăind drumul pe la canal, pe lângă podețul de fier. Ploua cu găleata. Stropii de ploaie, înciudați, răpăiau ca niște gloanțe pe caroserie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Hotărâseră împreună cum să se gătească; se pusese problema dacă Hattie să-și îmbrace rochia nouă de vară și să-și ridice părul în creștet. Hattie renunță la rochia nouă, care ar fi arătat deplasată pe o dimineață atât de ploioasă, dar o lăsă pe Pearl să-i strângă părul și să i-l adune în creștet. Purta o rochie de stofă de culoarea scorțișoarei, cafeniu deschis, cu dungi cafeniu închis și cu un guler înalt, care o făcea să arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vibrând toată de un amestec de bucurie și suferință și teamă. Valerie Cossom și Nesta Wiggins, care redactaseră un „Manifest pentru libertatea Femeilor“, strigară din capul scării să li se aducă lămpi, pentru că afară se întunecase - fusese iarăși o zi ploioasă cu un cer greu, gălbui. Dominic Wiggins, părăsindu-și lucrul, pe care oricum nu-l mai putea continua, urcă la fete cu două luminări aprinse. Își adora fiica, dar ar fi vrut s-o vadă măritată cu un catolic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu o clipă putuse vedea crengile copacilor, de un verde fraged, argintate de felinarele străzii, luminile din Papuc și, ceva mai departe, luminile de la Belmont. Pentru ca, brusc, totul să se învăluie într-un întuneric vag amestecat cu cenușiul unui amurg ploios. Pomenindu-se pe neașteptate în obscuritate, Tom își lăsă umbrela deschisă în iarbă și încercă să distingă contururile de la acoperișul Papucului. În timp ce se străduia să-și acomodeze ochii cu bezna, vântul îi luă umbrela, făcând-o să zboare pe pajiște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
obișnuia să îngenuncheze. Dar găsise că asemenea poziție e cu totul inconfortabilă și generatoare de emoții și senzații total profane. Draperiile necăptușite, cumpărate de predecesorul său, erau trase, și își expuneau desenul de crizanteme uriașe prin care pătrundea lumina lividă, ploioasă, a unei seri se sâmbătă. În casă plutea o lumină domoală, gălbuie. Într-un colț, o lampă slabă ilumina icoana calmă, strălucitoare, care reprezenta botezul lui Hristos. (Părintelui Bernard nu-i plăceau imaginile mai chinuite, mai contorsionate.) În fața lui, statuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că între timp nu s-ar mai fi vizitat! -, ea singură, mai umblăreață decât celelalte mătuși. Tiberiu se întorsese dintr-una din hoinărelile lui zilnice din timpul vacanței mari, când totul era verde și plin de seva verii calde și ploioase, și terasa casei lor unde încă de departe, venind pe alee, o zărise șezând pe iubita lui mătușa Georgiana împreună cu ai săi, i se păruse, așa cum era, înconjurată toată de verdeață, mai veselă ca oricând. Sosită pe neanunțate, ea îl
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]