966 matches
-
Încet. Rămaseră Înlănțuiți pînă ce chipurile lor ajunseră la cincizeci de centimetri de tavanul grotei, apoi, uniți Într-o ultimă sărutare, se lăsară să se scufunde. Coborau Încet spre fundul apei cînd lipsa aerului deveni crucială, făcînd-o pe Marie să plonjeze În angoasa coșmarului care o chinuia de cînd se Întorsese pe insulă. Bătînd apa cu picioarele, zgîriindu-l pe Lucas pe cînd el Încerca s-o țină, urcă la suprafață, unde trase În piept cu lăcomie puținul aer care mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ryan o Împinse violent pe Marie În brațele polițistului. Dezechilibrați amîndoi, abia avură cînd să-l vadă Încălecînd balustrada pasarelei. Erwan de Kersaint schimbă o ultimă privire cu fiica lui, apoi se Întoarse cu fața spre larg, Îndepărtă brațele și plonjă În vid În celebrul salt numit al Îngerului. Marie țipă. Se năpustiră și se aplecară peste margine, dar nu mai văzură decît un enorm val care tocmai se spărsese de stîncile de la piciorul farului, retrăgîndu-se mai apoi și nelăsînd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pantă domoală spre sud, ușor vălurit, erau arbuști și flori. O cascadă curgea Într-un mic lac, verde și calm; chiar lângă lac, Întinsă pe o lespede, o femeie goală se usca la soare, În timp ce alta se săpunea Înainte de a plonja. Mai aproape de ei, Îngenuncheat pe-o rogojină, un bărbos Înalt medita sau dormea. Tot gol, și foarte bronzat; părul lung, blond deschis, contrasta puternic cu pielea arămie; semăna vag cu Kris Kristofferson. Bruno se simțea deprimat; În fond, la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
zi i‑a fost de ajuns. - V‑am urmărit, mi‑a spus el, și am văzut că te‑a izolat pe un mușuroi de furnici. Faceți vreodată ceva Împreună? Vă plimbați? - Dacă stau să mă gândesc, nu. - Înotați? - Uneori ea plonjează În piscina vecinului. - Organizați picnicuri, barbecue, aveți musafiri, petreceri? - Nu‑i genul ei. - Ție nu‑ți poate vorbi despre interesele ei capitale... Fața mare a lui Ravelstein se apropiase mult de fața mea. Ținându‑și respirația, Încerca să mă facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
spun eu sunt cai verzi pe pereți”. El avea Întotdeauna păreri ferme În legătură cu toate problemele, dar spre sfârșit, când se referea evaziv la condiția lui, părea mai curând trist decât ironic. Nu‑i așa, Rosie? - Dar nu‑și Îngăduia să plonjeze pentru multă vreme În tristețe. - Mă rog, se poate vorbi Însă de o dorință generală de a trăi, de a conviețui cu nimicirea a milioane de oameni. Secolul avea predispoziția de a accepta așa ceva. Pe front, ești acoperit de Încuviințările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
puțin l-am lovit. - Ești nervos? întrebă din nou și se oferi să mă ajute la montarea buteliei de oxigen. E urât să lovești animalele. Nu m-am răstit la ea, așa cum aș fi vrut. Acum nu era cazul. Am plonjat cu toții. Eram parcurși din când în când de impulsuri răcoroase, de parcă apa mai rece călătorea în fâșii, strecurându-se prin blocurile compacte ale apei calde. Nu aveai timp să te zbârlești de frig. O nouă întindere caldă te înghițea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
iau linia de sudură la polizat, adâncită în gânduri. Shirley Lowell era numele fetei pe care o cunoscuse Hazel la școala de teatru, cea care se presupusese că s-a sinucis după modelul lui Richey Edwards de la Manic Streat Preachers. Plonjase de pe Svern Bridge. De ce și-or fi închipuit ei că ăla a fost motivul pentru care se sinucisese - o fi fost metoda la indigo sau o fi lăsat vreun bilet? Nu voisem să-i întreb pe polițiști. Aș fi arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Jake se măriseră de panică. —E cu castravete, nu? Nu putem s-o folosim la... nu știu... pe post de sos de salată? —Jake, asta e cremă de față. Nu poți s-o mănânci. Dar Jake n-o mai asculta. Plonjase în coșul de gunoi și scosese la suprafață, cu o expresie torturată, un pachețel pe jumătate deschis. —Doar nu vrei să le arunci și pe astea, nu? Alice a înghițit în sec. „Astea“ nu fuseseră o descoperire tocmai plăcută. —Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un angajat al căilor ferate iese din apă și-i face semn să circule. Stați chiar pe linii, vine trenul, de ce nu sunteți atent? Bilet de peron aveți? Se dă la o parte exact în momentul în care un TGV plonjează în râu, aruncând în aer sute de umbrele. Își alege una neagră, o prinde din zbor și adoptă o poziție studiată, de gentleman cu state vechi de serviciu. Stă pe malul râului fără să scoată niciun cuvânt, în picioare, cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
iată-l cum ne demonstrează că poate sări, la urma urmei, în cap. Fiindcă știe prea bine că nu-și poate uda urechile în apa rece. Dar dacă vom face o scamatorie și plasa mult dorită va dispărea în timp ce iepurele plonjează în gol? Ce va simți el atunci, la contactul cu apa rece? Cum va reacționa atunci când blănița va fi udă? Nu răspunzi, Scriitorule? Recunoscu în sinea sa că exact la asta se gândea atunci. Pentru câteva secunde, își dorise să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe Ștefan ieșind din Învelișul lui de marasmă precum un vierme de mătase, neperturbat de trecerea timpului, anulându-și Într-o clipă de luciditate programul de autodistrugere pe care și-l declanșase Încă din adolescență, prin desfrâu și alcool. Apoi plonjam cu gândul În structura ascunsă a lumii aceleia abominabile, atârnată de un fir de paianjen În care trăiam, și cotrobăiam În neant după o cale de izbăvire a sufletului meu păcĂtos, care se lăsase Îngreunat Încă o dată. Greșisem față de Dodo
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
că e imposibil să nu mai iubești pe cineva pe care l-ai iubit cândva, am spus eu simțind o nevoie intensă să culeg pietricele de jos și să arunc În lac, ca să ascult zgomotul pe care Îl făceau când plonjau În apă. — Încă Îl mai iubești ? Asta e ceva nou ! Îngăimă Jean-Claude fărĂ să știe ce să spună și cum să reacționeze la vestea neașteptată. Știa că vreau să mă despart de el, avusesem deja mai multe tentative, dar rezistase
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe Ștefan ieșind din învelișul lui de marasmă precum un vierme de mătase, neperturbat de trecerea timpului, anulându-și într-o clipă de luciditate programul de autodistrugere pe care și-l declanșase încă din adolescență, prin desfrâu și alcool. Apoi plonjam cu gândul în structura ascunsă a lumii aceleia abominabile, atârnată de un fir de paianjen în care trăiam, și cotrobăiam în neant după o cale de izbăvire a sufletului meu păcătos, care se lăsase îngreunat încă o dată. Greșisem față de Dodo
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
că e imposibil să nu mai iubești pe cineva pe care l-ai iubit cândva, am spus eu simțind o nevoie intensă să culeg pietricele de jos și să arunc în lac, ca să ascult zgomotul pe care îl făceau când plonjau în apă. Încă îl mai iubești ? Asta e ceva nou ! îngăimă Jean-Claude fără să știe ce să spună și cum să reacționeze la vestea neașteptată. Știa că vreau să mă despart de el, avusesem deja mai multe tentative, dar rezistase
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mâna vechilor În cea a noilor proprietari. A fost o benchetuială de zile dintre cele mai mari. Urma, ca, de la Împărăteasca petrecere, părinții să fie conduși, de către fiu și de către noră, fiecare, În mașina sa, la Iași, unde, să fie plonjați, În noile apartamente, pe care, după cum le era Înțelegerea, să le ocupe, până hăt la sfârșitul vieții! Așa urma. Așa era hotărât, evident, prin vorbe. Numai, că, după ce au ieșit de pe ultima ușă, În drum către autoturisme, mama nu a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
privirii, permanent, spre pisc. Așa a traversat, ca un strălucit Înnotător, valurile vieții, că nu există viață fără valuri, deci, valurile școlii elementare, ale celei liceale de meserii, și ale celei superioare, ale facultății, vreau să zic, din care a plonjat, cu brio, taman În inima celui mai profitabil mediu de afaceri. Introducerea În mediu s-a realizat, aproape, de la sine. Totul - ca de când lumea! Și oameni și probleme și bucurii și necazuri și suișuri și, ca să fim drepți, chiar și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Se ridică și alergă Tainicele cărări ale iubirii la ușă, dar nu putu trece. Toți băieții și fetele se strânseseră grămadă în cadrul ei să privească spectacolul. În acele clipe, până să reușească ea să pătrundă printre trupurile lor goale, Relu plonjă și o prinse de glezne, după care o târî până la fotoliu. Nu încercă să o mai urce, ci se aruncă animalic peste trupul ei lipsit de apărare. Când îi dezbrăcă bluza, Iuliana nu se putu opune. O lovise destul de tare
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
o prinse de glezne, după care o târî până la fotoliu. Nu încercă să o mai urce, ci se aruncă animalic peste trupul ei lipsit de apărare. Când îi dezbrăcă bluza, Iuliana nu se putu opune. O lovise destul de tare când plonjase pe ea și era amețită. Triumfător, bărbatul tocmai ridicase fusta până peste pulpe și încerca să-i tragă chiloții, când Mia îl trase de păr, țipând la el: - Bă, nenorocitule! Tu nu vezi că nu ai cu cine, bă? Las
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Ca urmare a tăcerii mele, bătrînelul își reluă lectura, deloc jenat de prezența mea în imediata sa apropiere. omulețul era, pesemne, obișnuit cu acest ritual : cînd i se vorbea ridica privirile din carte, cînd interlocutorul tăcea nu pierdea timpul și plonja din nou în plăcerea lecturii. Cum eu păream însă total interlocat, incapabil să-mi adun gîndurile, bătrînelul excesiv de amabil decise să-mi mai acorde zece secunde din timpul său prețios. — Dacă vreți să-i scrieți, așezați-vă acolo. mîna sa
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de o lentoare ieșită din comun, barmanul îmi pregătea totuși cafeaua și mi-o împingea neglijent pe tejghea, uneori vărsînd cîțiva stropi peste bucata de zahăr pusă alături pe farfurioară, torționarul meu se instala la celălalt capăt al barului și plonja în lectură sau în discuția cu vreun client cotidian. această atitudine era deja pentru mine un semn că urma să fiu pedepsit pentru impertinența mea, pentru îndrăzneala de a fi trecut pragul acelei cafenele și de a fi introdus în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
știam, unde nu se lăsase văzută cînd fusesem împreună cu Paul, dar unde o vedeam acum fiind singur. am simțit brusc un fel de infuzie emoțională, ca și cum aș fi fost un lichid fierbinte în care băutorul cosmic de ceai ar fi plonjat un pliculeț cu ierburi aromate. Da, Cafeneaua timizilor era acolo, discretă, dar vie, încrustată în mijlocul acelui imobil paralel cu scuarul. m-am îndreptat spre ea oarecum plutind, am deschis cu o imensă tandrețe în gesturi ușa cafenelei și am intrat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
zburat în vis de multe ori fără să fi reușit însă să asimilez definitiv arta zborului. De fiecare dată cînd reușeam totuși să mă înalț în văzduh și să mă rotesc în aer, uneori cu o anumită viteză și chiar plonjînd deseori ca un avion în picaj, știam în același timp că nimic nu era definitiv : regulile de pilotaj urmau să-mi rămînă vagi sau chiar necunoscute. Ședințele mele de zbor erau mai degrabă niște daruri oferite de cineva (nucul ? copilăria
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se zbat printre ei, câteodată trec mânioase pe deasupra lor. Simte prin tălpi nisipul măcinat cum se scurge neîncetat ca dintr-o clepsidră uriașă. Apa sapă întruna în jurul lor, îi poate acoperi însă nu îl interesează are picioarele puternice, valurile furioase plonjează și huruie neîntrerupt. Deodată marea hotărâtă îi protejează. Zbuciumul ei s-a astâmpărat pe neașteptate. Au nimerit într-o depresiune de ape liniștite înverșunarea apei care clocotește în ceață s-a potolit. Un abur ușor se ridică peste ei plutesc
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
suficient de bine consecințele care decurgeau din alegerea termenului "Constituție". De fapt, s-au dramatizat mizele și au determinat un număr de guverne de a decide ratificarea tratatului pe calea referendumului. Voturile NU ale francezilor și olandezilor privind "Constituția" au plonjat mediile europene într-un profundă dezordine, haos și confuzie. În iunie 2006, Consiliul European a încredințat Germaniei, care deținea Președinția Uniunii Europene (1 ianuarie 1 iulie 2007), sarcina de a explora pistele posibile de renegociere. A apărut ideea potrivit căreia
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
formele de putere au fost renegociate, femeile nu au participat cu adevăratca parte contractuală. Iar dacă feminismul a fost cât de cât reprezentat în politicile de stat, aceasta s-a întâmplat via organizații internaționale. Pe fundalul tranziției, feminismul est-european a plonjat în pline vremuri postmoderne: vremuri ale diferențelor, localismului, multiculturalismului, micropoliticilor. Cu alte cuvinte, a ajuns direct în etapa consecințelor adoptării agendei aflate sub lozinca „ceea ce este personal este politic”. Când teoreticienele est-europene au revizitat abordările actuale ale puterii, nimic nu
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]