1,235 matches
-
și a pregătit bradul cu globuri, cu flori, cu moși, cu luminițe, cu ghirlandă și cu clopoței. Moș Crăciun a simțit că fetița i-a pregătit o surpriză și i-a pregătit și el mai multe cadouri: Un ponei din pluș, un leu din pluș, o minge și o piscină într-o cutie mare. A încărcat cadourile în sanie și a pornit către Ștefania. Până la fetiță, drumul era foarte lung și renii au obosit. Ei n-au mai putut să zboare
SCRISORI PENTRU MOŞ CRĂCIUN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381554_a_382883]
-
cu globuri, cu flori, cu moși, cu luminițe, cu ghirlandă și cu clopoței. Moș Crăciun a simțit că fetița i-a pregătit o surpriză și i-a pregătit și el mai multe cadouri: Un ponei din pluș, un leu din pluș, o minge și o piscină într-o cutie mare. A încărcat cadourile în sanie și a pornit către Ștefania. Până la fetiță, drumul era foarte lung și renii au obosit. Ei n-au mai putut să zboare și au căzut în
SCRISORI PENTRU MOŞ CRĂCIUN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381554_a_382883]
-
Tipul ăsta și-a luat și câinele cu el! Curios, am întors capul să văd despre ce era vorba și m-am apropiat din nou de targă: Am rămas uimit, văzând în mâna încleștată a mortului, un cățeluș dalmațian de pluș având la gât, o inimioară roșie pe care scria “JOHN”! Nu-mi venea să cred ochilor: Era clar că era scrisul meu: Deci acesta sau aceasta, era Otilia? Bulversat, fără să mai scot un cuvânt, m-am îndreptat încet spre
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
mai mult, de ea! In lupta ei cu sexul opus, bărbătesc, din corpul comun, inima a cedat. A vrut totuși să-mi arate că ea era Otilia, ținând încleștat în mână, pînă în ultima clipă de viață, cățelușul dalmațian de pluș primit în dar de la mine de Valentine Day! Bătrâna ar fi dorit să afle mai multe despre mine, dar am fost zgârcit la vorbă: Eram prea întors pe dos, ca să mai pot spune ceva. Am privit încă o dată mica perinuță
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
fericită femeie din lume, mi-a răspuns ea râzând molipsitor. Peste cinci zile era chiar Valentine Day și mă întrebam cam ce să-i trimit ca să-i facă plăcere: Am cumpărat o felicitare frumoasă și un mic cățeluș dalmațian, de pluș. Ajuns acasă, am scris felicitarea, apoi am legat la gâtul cățelușului, o mică inimioară roșie de carton, pe care am scris „John”. Le-am pus înpreună într-un mic pachețel și l-am expediat Otiliei prin poștă. Am sunat-o
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]
-
pe cineva numai atunci când el/ea ne face să ne iubim și apreciem pe noi înșine într-un fel special, trăiri imposibil de simțit atunci când suntem singuri. Transformarea unui copil într-un adult seamănă cu transformarea unei jucării delicate de pluș într-un tanc rece și greoi, proces ireversibil și trist pentru omenire. Oamenii frumoși și buni sunt la fel de rări că și zilele însorite, în care nu bate vântul sau nu ploua. Nu aștepta nimic când iubești pentru că altfel iubirea se
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
pe cineva numai atunci când el/ea ne face să ne iubim și apreciem pe noi înșine într-un fel special, trăiri imposibil de simțit atunci când suntem singuri.Transformarea unui copil într-un adult seamănă cu transformarea unei jucării delicate de pluș într-un tanc rece și greoi, proces ireversibil și trist pentru omenire.Oamenii frumoși și buni sunt la fel de rări că și zilele însorite, în care nu bate vântul sau nu ploua.Nu aștepta nimic când iubești pentru că altfel iubirea se
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
unui text misterios și infinit, sunt ațâțate în permanență de gustul imaginației și al supliciului. E o lume care trăiește sub semnul misterului și al nestatorniciei, al transcendenței și al confuziei. Așa cum timpul se desfoliază, ca o cortină grea de pluș, arătându-și când fața trecută, când aceea viitoare, tot astfel misterul fuzionează cu sublimul, spiritualul cu visceralul, angelicul cu demonicul, realul cu visul, aparența cu esență, moartea cu viața, ficțiunea cu istoria. Protagoniștii au când carnația ființelor celor mai palpabile
LEGENDA CA UN SUMUM DE ADEVĂR ISTORIC ŞI IMAGINAŢIE, DE AL. FLORIN ŢENE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373570_a_374899]
-
direct la spital. L-a găsit relativ ușor, fiind un spital foarte cunoscut. Merse la recepție, unde primi lămuririle necesare, și porni spre salonul Mariei. Pe drum se oprise să cumpere un buchet de flori și două jucării imense de pluș. Cu brațele pline, se opri la ușa salonului și bătu ușor. O voce suavă o invită înăuntru. Deschise ușa și dădu să intre.Printre flori și jucării, zări, în penumbră un bărbat care sta în picioare lângă pat, ținând între
ÎNGER SAU DEMON CAP.IV de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375480_a_376809]
-
Acasa > Literatura > Copii > URSULEȚUL DE PLUȘ - VI. POVESTEA PAPELCUȚEI Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 2163 din 02 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului - Mama-mare, spune-mi povestea, te rog, spune-mi povestea! Altfel, nu mă culc! - Măi, Dănuțule, te roagă ma-mare, hai să facem
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
și late, mi le spunea pe rând. Nu inventa. - Du-te la mumă-ta, ea știe multe, știe să le scornească, îmi mai zicea uneori. Muma era soacra ei, o chema Maria și era străbunica mea. Referință Bibliografică: URSULEȚUL DE PLUȘ - VI. POVESTEA PAPELCUȚEI / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2163, Anul VI, 02 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniela Tiger : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
speranță, cărora le sunt retezate visurile, oamenii-conopidă,cu idei cărnoase la purtător ce își amplifică starea de bine, prin implementarea unor gândiri asertive/ pozitive și oamenii- ciupercă, ce stau la adăpost în caz de viforniță existențială, în păturici maternale de pluș. Cam 90% conform statisticilor, sunt de origine asinească. Vă sugerez să vedeți tot ce e viu și mișcă prin fața voastră, fie ea zi, noapte, taxă, nădejde, deznădejde, prietenie, aliment, non-aliment, lichid, non-clichid, iubire, mall, pisică, contor, cablu etc ca o
ȘOBOLANIADA E UN TIC SAU O MODĂ PARȘIVĂ? de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372394_a_373723]
-
poștărita Cristinel,/ Toți mă cunosc și-mi spun la fel:/ Hei, Cristinel, hei Cristinel...//"! Ne vizitam, mâncam bonboanele care-ți plăceau, cu lapte... Când primeam câte o punguță, o împărțeam cu tine... Cu păpușile ne jucam, și cu animalele din pluș... Și Pastele-l țin minte... Tu așteptai cu nerăbdare pasca noastră cea plata și uscată, iar eu veneam să gust din cozonacii aceia rumeni, din ouăle pictate... Mamaie și Tataie fac parte și din mine. Eu n-am avut bunici
SCRISOARE PENTRU CRISTINA de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372839_a_374168]
-
2142 din 11 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Flutură ușor perdeaua, Vântu-ți suflă peste pleoape Praful auriu din steaua Strălucind în joc de ape. Dormi! Pe ușa din odaie N-or să intre gânduri rele, Că un câine orb din pluș e Paznic printre tufănele. Miere-am pus într-o ulcică Veche, apă neîncepută, Busuioc sfințit, adică O licoare neștiută. Fluturi mici plutind alene Vor să intre pe fereastră Ca să-ți pună blând pe gene Zbor de pasăre măiastră. Când zâmbești
DESCÂNTEC DE SOMN UȘOR de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372942_a_374271]
-
mai sus de vatra de nisip, sub un păducel bătrân, dar stufos, se aude un scâncit slab de tot. Am crezut că mi se pare, dar nu; era aievea. Am urcat într-un suflet. Minune mare! Doi iezișori ca din pluș, puțin vărgați și pătați din loc în loc cu petale de măr văratec, parcă, erau bot în bot, se ligeau unul pe altul și aveau piciorușele împreunate, ca de îmbrățișare. I-am învelit în pulovăr și i-am dus lângă căprioară
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
care m-au nins firele nisipite-n clepsidre, alte hârtii de cuvinte din care să-ți fac un culcuș în care să-mi adormi zâmbind păsările, căprioarele și ochii tăi și poate că vântul tristeților își va pierde aripile de pluș. Leonid IACOB Poezie este cuprinsă în volumul meu: „Ultima Santinelă” Referință Bibliografică: origami / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 359, Anul I, 25 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ORIGAMI de LEONID IACOB în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371103_a_372432]
-
oameni. Ea e în stare a opri timpul din loc, de a aduce ploaia în deșert, de a scoate izvoarele din adâncuri. Ce nu face omul când iubește! Trăind în lumea iubirii inspiri numai parfumuri de roze, cuvintele sunt de pluș, soarele răsare după chipul iubitului. Chiar și elementele naturii iau chip sufletesc și răspund sentimentului. Astfel că se naște o empatie fiească între om și cosmos: “M-a primit la pieptul ei, pădurea: M-a primit la pieptul ei, pădurea
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
o incantație a firii, răzbat strigătele inocente ale îngerilor, prinși în jocul copilăriei, dar atinși, din când în când, de regretul efemerității ei. În acest joc secund cu timpul, apar elementele inerente copilăriei, leagănul (brațele mamei), roua (puritatea), jucăriile de pluș (atașamentul) : „privesc îngeri cu aripi tăiate/ jucându-se cu nisipul/ din clepsidră/ timpul/ își bate joc de pletele lor blonde// nu-și mai amintesc/ cum îi așezam în leagăne de rouă/ când noaptea bătea/ jucăriile de pluș” (tac în ritmul
ANA MARIA GÎBU SAU MĂRTURII DESPRE NUANŢELE INFLORESCENŢEI POETICE de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346036_a_347365]
-
puritatea), jucăriile de pluș (atașamentul) : „privesc îngeri cu aripi tăiate/ jucându-se cu nisipul/ din clepsidră/ timpul/ își bate joc de pletele lor blonde// nu-și mai amintesc/ cum îi așezam în leagăne de rouă/ când noaptea bătea/ jucăriile de pluș” (tac în ritmul vijeliei). Deși tonul poeziilor sale se dorește a fi unul ușor ludic, debordând de energie, Ana Maria ne surprinde cu universul său, nu întotdeauna îmbrăcat în culori vesele sau purtând aromele dulci ale visului de copil: „în
ANA MARIA GÎBU SAU MĂRTURII DESPRE NUANŢELE INFLORESCENŢEI POETICE de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346036_a_347365]
-
zeiță” găsește cel mai bine farmecul dizolvat într-un nume care s-a dăruit multor copii născuți după minunea de la Montreal. Nu se poate întoarce măcar o filă din cartea lui Ioan Chirilă, fără a se simte că este de pluș. La Montreal Nadia este „zeiță” iar în România, floare! Grădina florii care a îmbobocit pentru cununa corifeilor este Onești. Nadia doar a trecut prin Montreal, s-a preschimbat din zână a străbunei Moldove, în zeiță pentru sportul universal, pentru baletul
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
auzi numărând iarăși, cu același tic-tac monoton ce părea să caște, printre florile peste care cu fereală pășeau căprioarele din tablourile bucolice, brodate pe peretarii prinși în ținte lângă pat. Și-n pacea adâncă, Ana auzea cum târșindu-și pașii de pluș, se furișa tot mai aproape tristețea. O tristețe adâncă ce se lipea de pereți ca o mâzgă, ce speria până și muștele ce îndrăzniseră să se aventureze pătrunzând în încăperi, atrase de răcoarea camerelor, pentru că în liniștea în care parcă
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
într-o lucrare istorică. Hai să mergem că întârziem la oră. Uite aici ai un mic simbol al primăverii și o invitație de a participa la un prânz după ore, dacă îți face plăcerea. Minodora Lepădatu deschise caseta capitonată cu pluș fin și descoperi simbolul balanței strălucind pe catifeaua cutiei, legat cu un șnur sub formă de fundiță. Se înroși de plăcere, picioarele i se înmuiară, tremura toată de emoție. La așa ceva nu s-ar fi așteptat. Că va primi un
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346934_a_348263]
-
un obiect din aur, să respecți tradiția strămoșească? - Nu asta a fost intenția mea ci, doar să fie ceva mai deosebit față de celelalte colege. - Am observat că și doamnei Zbihli i-ai luat ceva deosebit, era tot o casetă de pluș. - Doamne, de ce or fi femeile atât de curioase? - Altfel nu am mai fi femei! Tu nu ai fi fost în locul meu? - Nu. Dar să termin povestea mărțișorului, așa cum am găsit-o eu pe internet. Există o legendă a apariției tradiției
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346934_a_348263]
-
mărturii ale contemporanilor unui om care, deși s-a dăruit pe de-a-ntregul semenilor, n-a primit mai nimic în schimb. Dar funcțiile? - vor riposta unii. Câți n-au funcții importante și nu fac altceva decât să se afunde în plușul moale al jilțurilor? Avea destui dușmani, care îi înnegreau zilele, dar cărora se pricepea să nu le rămână dator, ca un om dintr-o bucată ce se afla. Unii l-ar fi strivit cu plăcere pe „veneticul” cu gura supărător
SERAFIM DUICU-UN CAVALER DE DOLJ SUB CULORILE TRANSILVANIEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346386_a_347715]
-
Maur de mână, Oana traversă o sufragerie superbă. Nu-și imaginase, un tapet, care imita foarte bine pluta și contrasta puternic cu lumina mobilierului. Mama lui Maur chiar se întrecuse pe sine. Fereastra acoperită în întregime de o draperie de pluș stacojie, nu permitea nici unei raze de lumină să intre. Oana simți o apăsare grea în piept. Spiritul ei liber devenea captiv ... era de nesuportat. Ar fi vrut să fugă, dar mâna lui Maur o strângea cu atâta putere. La deschiderea
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]