3,630 matches
-
române, care a produs forme pe deplin acceptate (școli, roți, limbi, lămpi etc.). E la fel de adevărat că, în alte cazuri, tendința a avut doar rezultate regionale, populare, sancționate de norma cultă: ciocolăți, înghețăți, făbrici, căși. La împrumuturile recente în -ă pluralul se formează spontan în -e (clonă - clone, fiestă - fieste); acest lucru demonstrează că tendința de trecere de la e la i nu mai este activă, ceea ce întărește percepția ei negativă. Iorgu Iordan a fost convins că -i se va generaliza: în
Cireșe și cireși by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10665_a_11990]
-
-i se va generaliza: în Limba română actuală. O gramatică a greșelilor (1943, 1948), considera tendința ireversibilă: "nu văd ce-ar putea interveni s-o oprească" (p. 63). Și Al. Graur a preluat această idee (prin care în 1940 explica pluralul sumi, în loc de sume). În celebra sa carte din 1968, Tendințele actuale ale limbii române, Graur discuta pe larg problema ("foarte adesea cele două forme coexistă, de exemplu cireșe și cireși ", p. 106), dar își punea și o întrebare aproape retorică
Cireșe și cireși by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10665_a_11990]
-
dezvoltă din nou cel cu -e?" (p. 118). Mai tîrziu, în Dicționar al greșelilor de limbă (1982), același Graur recomandă tocmai formele cireșe și căpșune, cu o explicație care se va bucura de o lungă carieră: forma în -i "e pluralul de la numele pomului / plantei". Am constatat cu surprindere că unii vorbitori de azi pur și simplu neagă existența în uz a formelor de plural cireși și căpșuni. Poate fi vorba de o percepție dialectală (recunoașterea doar a formelor din propriul
Cireșe și cireși by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10665_a_11990]
-
căpșune, cu o explicație care se va bucura de o lungă carieră: forma în -i "e pluralul de la numele pomului / plantei". Am constatat cu surprindere că unii vorbitori de azi pur și simplu neagă existența în uz a formelor de plural cireși și căpșuni. Poate fi vorba de o percepție dialectală (recunoașterea doar a formelor din propriul grai), dar și de o eroare de percepție mai generală. Se știe că adesea auzim doar ceea ce știam dinainte: cineva poate avea o rostire
Cireșe și cireși by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10665_a_11990]
-
de ambiguități și polisemii, rezolvate doar de apelul la context. În cazul dat, i-a convins pe mulți ideea lui Al. Graur - că ar trebui ca pluralele cireși, căpșuni să fie rezervate substantivelor masculine cireș, căpșun, care denumesc planta, iar pluralul în -e (feminin) să desemneze exclusiv fructul. De fapt, o asemenea diferențiere există în mai multe cazuri (pruni - prune, corcodușă - corcodușe), dar nu în toate: piersici și nuci (unde consoana din final a favorizat trecerea la i ) sînt formele de
Cireșe și cireși by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10665_a_11990]
-
în -e (feminin) să desemneze exclusiv fructul. De fapt, o asemenea diferențiere există în mai multe cazuri (pruni - prune, corcodușă - corcodușe), dar nu în toate: piersici și nuci (unde consoana din final a favorizat trecerea la i ) sînt formele de plural masculin (de la piersic, nuc), omonime cu pluralul feminin (de la piersică, nucă). În limbă se găsesc mai întotdeauna atît argumente, cît și contraargumente pentru orice principiu excesiv de logic. În orice caz, formele în discuție au mai fost acceptate de normele din
Cireșe și cireși by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10665_a_11990]
-
De fapt, o asemenea diferențiere există în mai multe cazuri (pruni - prune, corcodușă - corcodușe), dar nu în toate: piersici și nuci (unde consoana din final a favorizat trecerea la i ) sînt formele de plural masculin (de la piersic, nuc), omonime cu pluralul feminin (de la piersică, nucă). În limbă se găsesc mai întotdeauna atît argumente, cît și contraargumente pentru orice principiu excesiv de logic. În orice caz, formele în discuție au mai fost acceptate de normele din trecut. În Dicționarul enciclopedic ilustrat Cartea Românească
Cireșe și cireși by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10665_a_11990]
-
cireși. Dicționarul academic al lui Sextil Pușcariu - Dicționarul limbii romane, 1940 -, înregistra la căpșună pluralele căpșune și căpșuni, la cireașă pluralele cireșe și (mai rar) cireși. În Dicționarul limbii române moderne (DLRM, 1958), cireașă avea, alături de cireșe, și varianta de plural cireși, iar căpșună doar pluralul căpșuni. Așadar, cei terorizați de normă ar trebui să știe că a existat o perioadă, nu prea îndepărtată în timp, în care pluralul căpșune era, conform dicționarului, greșeală! Rămâne totuși de combătut principala obiecție a
Cireșe și cireși by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10665_a_11990]
-
Sextil Pușcariu - Dicționarul limbii romane, 1940 -, înregistra la căpșună pluralele căpșune și căpșuni, la cireașă pluralele cireșe și (mai rar) cireși. În Dicționarul limbii române moderne (DLRM, 1958), cireașă avea, alături de cireșe, și varianta de plural cireși, iar căpșună doar pluralul căpșuni. Așadar, cei terorizați de normă ar trebui să știe că a existat o perioadă, nu prea îndepărtată în timp, în care pluralul căpșune era, conform dicționarului, greșeală! Rămâne totuși de combătut principala obiecție a inamicilor celor două plurale: că
Cireșe și cireși by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10665_a_11990]
-
doar pluralul căpșuni. Așadar, cei terorizați de normă ar trebui să știe că a existat o perioadă, nu prea îndepărtată în timp, în care pluralul căpșune era, conform dicționarului, greșeală! Rămâne totuși de combătut principala obiecție a inamicilor celor două plurale: că ele nu sînt chiar atît de frecvente încît să fie acceptate de norma actuală. În Atlasul Lingvistic Român (ALR), serie nouă, vol. I (1956), răspunsurile cireși (cireși albe, cireși sălbatice) apar prin sud-est (fără a alcătui o arie compactă
Cireșe și cireși by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10665_a_11990]
-
actuală. În Atlasul Lingvistic Român (ALR), serie nouă, vol. I (1956), răspunsurile cireși (cireși albe, cireși sălbatice) apar prin sud-est (fără a alcătui o arie compactă), dar și în Țara Făgărașului și Apuseni; e într-adevăr mai răspîndită forma de plural cireșe / cireașe, adesea cu variantele regionale de pronunțare impuse de rostirea dură a consoanei ș: cireșă, cireșî. La o rapidă căutare pe Google a formelor articulate, care trimit doar la feminine, pluralul cireșele e net superior numeric (12.500 de
Cireșe și cireși by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10665_a_11990]
-
Apuseni; e într-adevăr mai răspîndită forma de plural cireșe / cireașe, adesea cu variantele regionale de pronunțare impuse de rostirea dură a consoanei ș: cireșă, cireșî. La o rapidă căutare pe Google a formelor articulate, care trimit doar la feminine, pluralul cireșele e net superior numeric (12.500 de atestări, față de 189 - cireșile), dar raportul se inversează pentru căpșună: căpșunele apare doar de 577 de ori, față de 9.330 de atestări pentru căpșunile. Înregistrări mai vechi și frecvențe mai noi atestă
Cireșe și cireși by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10665_a_11990]
-
și carențe deontologice. Vârful valoric este reprezentat, indiscutabil, de întinsa analiză a cărții publicate de Alexandra Laignel-Lavastine, Cioran, Eliade, Ionesco: L'oubli du fascisme (2002). Et pour cause! În opul editat la PUF și tradus ulterior în românește, vedem - la plural - o culme a distorsionării critice. Cu pretenții și aparențe de studiu științific (bine documentat, blindat cu date precise și referințe exacte, nu-i așa?), volumul "cercetătoarei" cercetate și scuturate de Mircea Iorgulescu este de fapt un rechizitoriu construit pe o
Impactul critic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10681_a_12006]
-
pot oscila între mai multe genuri gramaticale (impuse de criteriul semantic sau etimologic) în forma cu articol nehotărît, dar primesc obligatoriu articolul hotărît masculin-neutru, impus de finala lor (un / o story, dar story-ul). O mulțime de exemple ilustrează interpretarea unui plural străin ca singular (eschimos, incas), ceea ce a dus la formarea unui nou plural, românesc (eschimoși, incași) și chiar la refacerea unui nou singular (incaș). Alte studii din domeniul nominal se ocupă de desinența -uri extinsă asupra substantivelor feminine (dulcețuri, mătăsuri
Lecții de gramatică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10724_a_12049]
-
în forma cu articol nehotărît, dar primesc obligatoriu articolul hotărît masculin-neutru, impus de finala lor (un / o story, dar story-ul). O mulțime de exemple ilustrează interpretarea unui plural străin ca singular (eschimos, incas), ceea ce a dus la formarea unui nou plural, românesc (eschimoși, incași) și chiar la refacerea unui nou singular (incaș). Alte studii din domeniul nominal se ocupă de desinența -uri extinsă asupra substantivelor feminine (dulcețuri, mătăsuri), de genitivul complement al unui adjectiv (mai înțelegător al rosturilor), de funcțiile sintactice
Lecții de gramatică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10724_a_12049]
-
auzi și alta să vezi!... Se poate să auzi pe românește că acum am pus limba la constituție dar să vezi pe rusește, daca înțelegi constituția pi limba ta, ăia secretă, învățată la serviciul secret unde faci servici. Sau la plural: servicii altora! Limba nu vede, dar se aude; limba nu aude, dar se aude; așa că nu-i tot una ce auzi cu ce vezi. Și nici ce vezi, cu ce vrei să se facă auzit!... Că el vede cum tânjesc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
borșul se drege cu smîntînă, cu un gălbenuș de ou etc.) ori pentru îndreptarea vocii, în momente de emoție și răgușeală (și-a dres glasul). Participiul dres s-a substantivizat, cu sensuri și mai precise: în limbajul culinar mai vechi, pluralul său era folosit, generic, pentru mirodenii, condimente și tot ce aromatizează mîncarea ("apoi îl pune în tingire, puindu-i untudelemn, sare, puțintele cuișoare, coajă de năramză și alte dresuri", în cartea de bucate atribuită epocii brîncovenești); un caz special era
A face și a drege... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10787_a_12112]
-
vin dulce cu dresuri ,, Caragiale); operația de dregere a vinului stă (cf. Stelian Dumistrăcel) la originea expresiei a drege busuiocul, foarte folosită și azi în limbajul familiar și jurnalistic ("The Guardian drege busuiocul în privința copiilor abandonați din România", revistapresei.ro). Pluralul dresuri se specializase în limba veche și pentru un alt soi de reparare: cu sensul ,farduri". Modul în care e folosită expresia a face și a drege e greu de prins în definițiile lexicografice. De altfel, cele mai multe dicționare românești nici măcar
A face și a drege... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10787_a_12112]
-
intellettuali, ed enucleando così la propria teoria dell'egemonia, Gramsci è giunto a un nuovo concetto di Stato. L'attenzione di Gramsci și appunta soprattutto, în questo ambito, sugli "apparati egemonici" (termine che però nei Quaderni non compare, almeno al plurale), apparati che și aggiungono agli "apparati coercitivi", tipici dello Stato strictu sensu, dello Stato ottocentesco, șu cui și era appuntata l'attenzione di Marx. Di qui discende l'importanza decisivă che Gramsci assegna agli intellettuali, con un nesso intellettuali-Stato che
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
comunicației..., Timișoara, Editura Aethicus, 2003, p. 134). Tot în revista Tim 17 (nr. 2, 27 februarie 1990, p. 8), Ioan Viespan, adică Ion Pachia-Tatomirescu, publică o electrizantă parodie (în cazul de față, parodistul IPT parcă întrecând originalul), Note pentru un plural, după Alain Bosquet, parodie pe care o regăsim - în Dicționar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicației (2003, p. 306 sq.) - alături de încă două, una după Quadriga, de Nichita Stănescu, și cealaltă după Melcul, de Marin Sorescu, nelipsind autoparodia Ciber-Pegas; dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
comunicației (2003, p. 306 sq.) - alături de încă două, una după Quadriga, de Nichita Stănescu, și cealaltă după Melcul, de Marin Sorescu, nelipsind autoparodia Ciber-Pegas; dar mai bine să lăsăm articolul pachiescian din dicționar să ne lămurească: «Parodia Note pentru un plural, după poetul francez, Alain Bosquet, are drept motto un vers din textul parodiat, „Un chêne allait se souvenir“: Un brontozaur era gata să-și aducă aminte. Un măgar se visa călare pe filosof, / între două căpițe egale, de iarbă. Un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
constrictiva / fricativa dentală surdă (s), se reduce la oclusiva postpalatală sonoră, -g-, etnonimul înfățișându-se către orizontul anului 551 d. H., în semnificantul Belag, permițând la rostire, în perechea consonantică postpalatală, c / k - g, „surdizarea“ sonorei, Belac, și - la formarea pluralului - palatalizarea: Belagi > Belaghi > Belachi. Prin istoricul dacoromâno-moesiano-got, Iordanes (aprox. 531 - 592), prin celebra sa lucrare din anul 551, Getica (69), se certifică și derivatul belagin / belagine < Belag+ suf. -in (pentru feminin: belagine) - „ceea ce este al Belagilor“: «Nam ethicam eos erudiens
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
până astăzi, sub numele de belagine...». înainte de orizontul anului 1199, etnonimul Belac deja cunoscuse sincopa lui -e(Blac), ori redeschiderea-i sub influența accentuatei vocale din silaba secundă (Balac), „fricativizarea“ / „labiodentalizarea“ oclusivei inițiale (p/ b> v-) și „fricativizarea“ / „laringalizarea“ dinspre plural a consoanei finale: Vlac > Vlachi > Vlah; în unele documente redactate în latina medievală mai apare și nesincopat, cu -e> -a-: Ioan / Ioniță Asan «ilustri Blacorum / Valachorum regi [...] Blaciae provinciis constituti...»; din Blac / Balac, prin sufixare cu -an și apoi cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Moldova a fost propus și preluat, înlocuind parțial adaptări mai vechi dintr-o serie de limbi europene (Moldavie în franceză, Moldavia în italiană); mai rar, au apărut chiar și oscilații în forma substantivului și adjectivului italinenesc moldavo - înregistrat uneori, la plural, ca moldovi, mai ales în cronicile sportive (,si salvano i moldovi in corner", repubblica.it). În acest caz particular, diferența poate avea o miză politică suplimentară (noua Moldova fiind prezentată ca diferită de vechea Moldavie). Exemplul cel mai recent de
Torino și Turin by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10848_a_12173]
-
Nici chiar la Preda, ce devenise aproape un oficial și care, necunoscându-mă, se comporta față de mine ca un oficial". Și mai la obiect: "Cât privește acest Ťnoiť el vroia să spună de fapt, noi românii. Era foarte folosit acest plural în care încăpeam cu toții și noi, și securiștii, și politrucii și ștabii - pentru că, nu e așa?, cu toții suntem români, mai mult sau mai puțin onești...". Peripețiile scrierii indezirabile continuă. Aflând de cele petrecute la Cartea Românească, Z. Ornea o preia
Tablou de epocă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10238_a_11563]