2,913 matches
-
analiza funcțională parțială, care scoate în evidență consecințele pentru un fenomen social ale apartenenței acestuia la un anumit sistem, și analiza funcțională globală, care consideră apartenența simultană multiplă a unui fenomen social, modelarea lui într-un spațiu funcțional complex. Principiul pluralității perspectivelor nu trebuie însă interpretat într-o manieră relativistă, nestructurată. În funcție de particularitățile contextului social, apartenența la un anumit sistem poate fi mai pregnantă în raport cu apartenența la celelalte. Privilegierea unei anumite perspective funcționale trebuie justificată. Cazul religiei citat mai înainte este
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acestui nou mecanism, sistemul tinde să se stabilizeze într-o stare de echilibru, undeva între starea de completă rigiditate și starea de completă flexibilitate, cu oscilații într-o direcție sau alta în funcție de condițiile particulare. Sistemul și structurile sale potențiale: principiul pluralității structuraletc "Sistemul și structurile sale potențiale\: principiul pluralității structurale" În multe dintre analizele actuale există tentația de a se identifica sistemul ca atare cu o structură a sa. O asemenea identificare este justificată în cazul sistemelor vii. Un organism biologic
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
într-o stare de echilibru, undeva între starea de completă rigiditate și starea de completă flexibilitate, cu oscilații într-o direcție sau alta în funcție de condițiile particulare. Sistemul și structurile sale potențiale: principiul pluralității structuraletc "Sistemul și structurile sale potențiale\: principiul pluralității structurale" În multe dintre analizele actuale există tentația de a se identifica sistemul ca atare cu o structură a sa. O asemenea identificare este justificată în cazul sistemelor vii. Un organism biologic reprezintă un sistem cu o structură dată care
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o alegere în cunoștință de cauză; va stimula știința ca subsistem de producere a cunoștințelor și va favoriza pătrunderea cunoștințelor științifice în structurile sale politico-administrative; va încuraja cunoștințele care facilitează înțelegerea și transformarea, și nu justificarea manipulativă și conservatoare. • Principiul pluralității structurale. De multe ori, analizele structurale presupun că un sistem, la un moment dat, are doar o structură. El este structural coerent, toate elementele sale fiind orientate de cerințele structurii respective. În fapt, o asemenea presupoziție este adevărată mai mult
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un moment dat, are doar o structură. El este structural coerent, toate elementele sale fiind orientate de cerințele structurii respective. În fapt, o asemenea presupoziție este adevărată mai mult în cazuri excepționale. Sistemele sociale complexe sunt caracterizate prin existența unei pluralități de structuri concurente, aflate în grade diferite de cristalizare. De cele mai multe ori, există o structură dominantă. Există însă și structuri concurente care tind să se cristalizeze și să limiteze sau chiar să înlocuiască structura dominantă. Această proprietate decurge din însăși
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dominantă. Această proprietate decurge din însăși sursa structurii sistemelor sociale. Structura unui sistem social trebuie înțeleasă nu numai static, ca mod deorganizare, dar și dinamic, ca strategie de organizare promovată în cadrul sistemului de către membrii săi. Din cauza complexității sistemelor sociale, a pluralității de interese, într-un sistem social, diferitele subsisteme, grupuri, persoane tind să promoveze strategii diferite de structurare a sistemului, fiecare cu cerințele sale funcționale specifice. Într-o întreprindere, directorul poate să promoveze un mod de organizare și conducere autoritar personal
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
generează conflicte și tensiuni interne. Fiecare strategie tinde să se cristalizeze într-o structură coerentă, dar mereu este contracarată de cerințele celorlalte strategii concurente. Sistemul, în acest caz, nu mai poate fi tratat ca având o singură structură, ci o pluralitate de structuri manifeste care se întretaie, se opun, se limitează reciproc, realitatea fiind o stare de oscilație între aceste structuri sau, în mod excepțional, o stare de echilibru între ele. Principiul pluralității structurale pune într-o nouă lumină analiza funcțională
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tratat ca având o singură structură, ci o pluralitate de structuri manifeste care se întretaie, se opun, se limitează reciproc, realitatea fiind o stare de oscilație între aceste structuri sau, în mod excepțional, o stare de echilibru între ele. Principiul pluralității structurale pune într-o nouă lumină analiza funcțională a elementelor. Ele nu pot fi raportate la o singură structură, ci la toate structurile care se concurează reciproc. În raport cu aceste structuri, un element poate avea semnificații funcționale diferite. Însăși evaluarea funcțională
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
importantă: în analiza oricărui sistem social este necesar să se evidențieze cele două tendințe structurale: cea de sistem și cea de suprasistem, specificându-se totodată tendința dominantă. După cum se poate observa, ideea oscilării sistem-suprasistem reprezintă un caz particular al principiului pluralității structurale, enunțat în capitolul anterior. O asemenea abordare a vieții sociale o găsim clar schițată în teoria lui Marx, autorul, de altfel, al unei viguroase critici a holismului și a presupozițiilor sale fundamentale. Colectivitățile de până acum, cu excepția celor arhaice
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
1958). Spre deosebire de individualismul metodologic, Marx consideră însă că societatea este compusă din niveluri de agregare și integrare diferite, cu oscilații continue între accentuarea intereselor individuale sau a celor generale. Se poate spune, în concluzie, că societatea trebuie considerată ca o pluralitate de sisteme care se integrează, se modifică și se subordonează reciproc. Nici un nivel de organizare nu este absolut: toate sunt relative. Teoriile întreprinderii tind să se fundeze, în cele mai multe cazuri, pe o perspectivă holistă. Întreprinderea este privită ca un sistem
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
își îndeplinesc funcțiile ce le revin reprezintă aspectul-cheie al relației dintre sistem și subsistem. Procesul de autoorganizare a sistemelor sociale, relațiile dintre sistem și subsistemele sale sunt probleme încă puțin studiate în sociologie. • Subsistemele au inițiativă structurală. Pornind de la principiul pluralității structurale, ajungem la ideea că asupra unui subsistem se exercită cerințe funcționale contradictorii, provenite din variatele structuri alternative aflate în concurență. Să luăm ca exemplu științele sociale, un subsistem tot mai important al societății actuale. Într-o societate capitalistă, ele
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
putea specifica care dintre ele. Nu mai putem vorbi, în condiția de incertitudine, de un determinism strict al sistemelor sociale. Legile care descriu comportamentul sistemelor sociale, caracterizate prin condiția de incertitudine, vor fi deci probabiliste. Ele vor trebui să formuleze pluralitatea soluțiilor alternative de care dispune un sistem, alegerea uneia sau alteia dintre acestea rămânând într-o anumită măsură nedeterminată. În literatura sociologică și filosofică actuală există, deși mai mult implicită, decât explicită, o anumită presupoziție (destul de răspândită) asupra raționalității sistemelor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a introdus și unele simplificări și elemente inadecvate pentru relația dintresistemele sociale, care au ieșit ulterior în evidență. Persoana, în calitate de pacient, se deosebește de sistemele sociale client prin cel puțin o caracteristică esențială: orice sistem social este compus dintr-o pluralitate de entități (indivizi, grupuri, clase), având fiecare orientarea sa distinctă; el nu prezintă nici pe departe unitatea funcțională și de interese a persoanei cu care psihanalistul intră în relație. În modelul coparticipării, sociologul se definește pe el însuși, în primul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
soluție de fond la problema relației dintre sociolog și structura de interese a colectivității, el reprezentând mai mult o ideologie justificativă a unei angajări particulare. Este necesar, în consecință, să încercăm să lămurim modul în care se raportează sociologul la pluralitatea intereselor, caracteristică societății sale. Distincția făcută de Marx între societăți bazate pe structuri de interese antagoniste și societăți care, deși diferențiate, sunt caracterizate de structuri neantagoniste este în acest punct fundamentală. Antagonismul intereselor pune o serie de probleme specifice angajării
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sau subsistem, tinde să devină conștientă de poziția sa în cadrul organizării sociale, să-și identifice și să-și promoveze propriile interese. Marx a adus argumente substanțiale în favoarea ideii că într-o societate neomogenă științele sociale nu pot face abstracție de pluralitatea intereselor. O atitudine posibilă a sociologiei este deci să se angajeze în promovarea intereselor unei clase sau grup social. Înaceastă ipostază, sociologia încearcă să sprijine clasa sau grupul social în cauză să-și clarifice poziția în ansamblul organizării sociale, exigențele
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
impunerea intereselor proprii este de natură să polarizeze ideologic conștiința colectivității, presând și asupra sociologiei de a se constitui într-un instrument ideologic justificativ-mistificator. Situația tinde însă să se modifice într-o organizare socială care, deși neomogenă, bazată pe o pluralitate de interese, încearcă să renunțe la procedeele violent-manipulative, orientându-se spre adoptarea unor mecanisme democratice. Specific mecanismelor democratice este faptul că pluralitatea de interese este recunoscută, acceptându-se totodată dialogul, iar negocierea tinde să devină modalitatea preferată de soluționare a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ideologic justificativ-mistificator. Situația tinde însă să se modifice într-o organizare socială care, deși neomogenă, bazată pe o pluralitate de interese, încearcă să renunțe la procedeele violent-manipulative, orientându-se spre adoptarea unor mecanisme democratice. Specific mecanismelor democratice este faptul că pluralitatea de interese este recunoscută, acceptându-se totodată dialogul, iar negocierea tinde să devină modalitatea preferată de soluționare a ei. În măsura în care colectivitatea acceptă mecanismele democratice de soluționare a diversității intereselor, fiecare grup social trebuie să devină conștient atât de propriile interese
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sociologia occidentală este liberă de orice ideologie. Influențele ideologice necritice, tacite sunt puternice. În ce măsură sunt ele prezente și în ce măsură sunt limitate de intervenția mecanismelor orientate spre promovarea obiectivității este o stare înalt variabilă, fiind în funcție de o mulțime de condiții. Asumarea pluralității are o bază socială reală: opțiunea democratică. Caracterul distructiv, pe termen lung, al utilizării și/sau manipulării devine din ce în ce mai evident. Dialogul deschis și negocierea devin, din acest motiv, o soluție tot mai preferată. Este vorba, desigur, de o tendință, și
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și divergențelor într-o manieră democratică, prin negociere sau chiar confruntare, dar nu distructiv, prin forță și manipulare. Acceptarea jocului democratic deschide posibilitatea socială pentru specialist de a se situa pe o poziție obiectivă, nu însă dezangajată, ci angajată în pluralitatea concretă a perspectivelor. Sociologia echidistantă nu reprezintă acea poziție criticată de Lenin, care cerea situarea într-un spațiu „de deasupra” conflictelor sociale, promovând un interes general, iluzoriu, inexistent în afara pluralității intereselor particulare și independent de ele. Sociologia echidistantă nu ignoră
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pe o poziție obiectivă, nu însă dezangajată, ci angajată în pluralitatea concretă a perspectivelor. Sociologia echidistantă nu reprezintă acea poziție criticată de Lenin, care cerea situarea într-un spațiu „de deasupra” conflictelor sociale, promovând un interes general, iluzoriu, inexistent în afara pluralității intereselor particulare și independent de ele. Sociologia echidistantă nu ignoră diversitatea de interese, ci, dimpotrivă, o scoate în evidență. Ea clarifică pluralitatea pozițiilor sociale, pregătind astfel funcționarea mecanismelor democratice. Ea consideră cu obiectivitate toate punctele de vedere, toate interesele, produce
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Lenin, care cerea situarea într-un spațiu „de deasupra” conflictelor sociale, promovând un interes general, iluzoriu, inexistent în afara pluralității intereselor particulare și independent de ele. Sociologia echidistantă nu ignoră diversitatea de interese, ci, dimpotrivă, o scoate în evidență. Ea clarifică pluralitatea pozițiilor sociale, pregătind astfel funcționarea mecanismelor democratice. Ea consideră cu obiectivitate toate punctele de vedere, toate interesele, produce o conștientizare a pluralității. Sociologia echidistantă poate contribui la cristalizarea unor puncte de vedere, urmând ca prin procesele democratice să se ajungă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
independent de ele. Sociologia echidistantă nu ignoră diversitatea de interese, ci, dimpotrivă, o scoate în evidență. Ea clarifică pluralitatea pozițiilor sociale, pregătind astfel funcționarea mecanismelor democratice. Ea consideră cu obiectivitate toate punctele de vedere, toate interesele, produce o conștientizare a pluralității. Sociologia echidistantă poate contribui la cristalizarea unor puncte de vedere, urmând ca prin procesele democratice să se ajungă la soluții general acceptate. „Deasupra” părților reprezintă deci poziția dialogului, negocierii și a confruntării democratice, eventual a cooperării când aceasta este posibilă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o asemenea societate. Ea apare mai mult ca o stare-limită spre care se aspiră. Echidistanța nu trebuie deci considerată a fi dată neproblematic. Eatrebuie construită treptat prin utilizarea progresivă a tehnicilor de obiectivare, prin critică ideologică, prin asumarea deschisă a pluralității sociale. Treptat și cu efort, ea trebuie cultivată în mod sistematic. Asistăm deci la un proces de trecerede la o societate a puterii (o sociologie nemărturisit angajată, orientată manipulativ) la o sociologie a democrației (o sociologie care aspiră progresiv la
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dezvoltarea social-economică, urbanism, comunicații, tehnologie și terminând cu elaborarea sistemelor de indicatori sociali și ai calității vieții. Într-o comunitate în care antagonismele structurale au fost eliminate devine posibilă realizarea consecventă a unei democrații totale, prin luarea în considerare a pluralității de interese care, de această dată, pot converge în jurul unui interes general real. Aici, atitudinea echidistantă a sociologiei devine nu numai posibilă, ci și necesară. Ea exprimă, într-o modalitate atentă la diversitate, interesele generale care se constituie nu prin
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
justificate, inevitabile sau evitabile; în ce măsură ar trebui și/sau ar fi posibil să se acționeze asupra dinamicii lor. Pentru realizarea unei investigații bazate pe o atitudine echidistantă, este necesar să fie dezvoltate trei mari tipuri de cunoștințe: a) Cunoștințe despre pluralitatea de interese ce caracterizează realitatea socială analizată. b) Dezvoltarea unor soluții general acceptabile care împing procesul social mai departe, chiar dacă diferențele și opozițiile existente de interese nu sunt complet soluționate, sau formularea de soluții în prelungirea diferitelor interese, urmând ca
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]