789 matches
-
cu zgomot babilonic de cuvinte stoarse de adevăratul înțeles, nelăsând în urma lor nici măcar ruine, ci numai un gol sterp, cenușiu și nesfârșit de necăcios. Și atunci avea impresia clară și sugrumătoare că îi fuge pământul de sub picioare și că rămâne plutind în neant, agățîndu-se cu disperare de crucea din turnul bisericii. Deseori, cu cartea pe genunchi, gândurile i se întorceau în urmă, scrutând momentele trăite, scormonind cauzele... Atunci toate faptele, gesturile și dorințele lui îi apăreau meschine, egoiste, chiar ridicole. Cum
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe contraste decật pe asemănări. Eu, blondă naturală, visătoare și pasională, el, un brunet veritabil, echilibrat și energic, dar mai ales foarte sever cu sine însuși. Continuam să mă las legănată de vis, închipuindu-mi că zac într-o barcă plutind pe ape printre nuferii lui Manet, gậndindu-mă că singurul lucru care ne-ar putea face fericiți este contopirea cu ora miraculoasă a tinereții, această fiară sălbatică care devorează totul în cale. O iubeam acum cu ardoare, aproape inuman pe cea
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
tot ce ești Și astăzi dacă mă gândesc, nebunesc iar din când în când. Dar vai! pierdută astăzi ești, orice dorință a pierit; Tot încă visu-l urmăresc și, în zădar din când în când,. Tot te mai văz naintea mea plutind ca-n vis, pierdută da, Cu buze supte, c-un obraz ca și de var, din când în când. Paserea Phoenix, numai ea, răsare din cenușa ei, Dar oameni ce se mistuesc nu mai răsar din când în când. Că
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
geniul vinei Celei mai mîndre-n astă lume rece... O taină poartă în zâmbirea finei Frumoasei guri, ce nici prin gând ne trece, Care-i e taina; iară geniul cine-i? Tu mă urmezi adânc în somn Pe luciul visurilor mele, Plutind, al gândurilor Domn, - Ca luna ce se prinde 15Cu dulcea ei icoană Pe fața unui lac. 83. VALURI PE LAC, STELELE-N CERURI (cca 188O) Valuri pe lac, stelele-n ceruri De mii de ani plutind lucesc, Ca tot atâtea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pe luciul visurilor mele, Plutind, al gândurilor Domn, - Ca luna ce se prinde 15Cu dulcea ei icoană Pe fața unui lac. 83. VALURI PE LAC, STELELE-N CERURI (cca 188O) Valuri pe lac, stelele-n ceruri De mii de ani plutind lucesc, Ca tot atâtea mari adevăruri Dar eu nu-ți spun că te iubesc. Valuri pe lac, norii pe cale De mii de ani aceiași sunt, Dar n-au purtat atâta jale Cât poart-un suflet pe pământ. Valuri pe lac, luna
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
le-am ridicat și am ciocnit: Pentru tot ce am reușit să facem, vere, și pentru ce nu am făcut încă - a îngăimat ieșeanul, dus pe gânduri. Pentru prietenie și pentru ochii hangiței, dragă ieșene. Am mai rămas o vreme plutind pe apele cântului lăutăresc, gustând din când în când din ulcele cu vin... Hangița nu prididea cu treaba, trecând de la un mușteriu la altul. Din când în când, își arunca privirea pecetluită cu un zâmbet cald către masa noastră. Îi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
aștepta, de casă, de tot trecutul, prezentul și viitorul neprevăzut și parcă un văl se interpuse peste mintea lui și realitate. Nu mai gândea, își spălase creierul care galopa în clipa aceea de la începuturi. Laur a observat ca prin vis plutind spre ei doua tinere superbe în costume de baie, formate din doua piese, cu corpul minunat care i-au întrebat: - De unde sunteți? Noi de la munte și ne-am îndrăgostit de această zonă superbă! Erau volubile și fermecătoare... s-au așezat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mut / pentru că iarna deja a trecut / a) la răzoare / b) pe ștefan cel mare / și să am în parcare / o mașină (un opel frontera sau un re-nault/ espace ar fi cel mai mișto) / c) sub nările tale / ca două confetti / plutind înspre squarul / din piața rosetti". La fel, întrebările "existențiale" - uneori cu adevărat 153 grave în ciuda facondei, căci Gherguț are și o puternică dimensiune expresionistă - creează un câmp poetic ambiguu, cam ca într-o cunoscută piesă de acum câțiva ani: "is
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și căușul l-a ridicat dincolo de norii cei mai înalți, prin baldachinul neted de cer azuriu, până în întuneric. Totul era întunecat în afară de un mănunchi de stele. Universul era noapte, dar ziua exploda și ardea în cutele sale. A stat acolo plutind. Nu se auzea nimic. El își proiectase stelele în sine și acum chiar el era proiectat ca o stea. Era un corp în spațiu. Ca o plantă. Un meteorit. Un soare. Dar era și un stadiu mai profund. Încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
treaba și mie Îmi surâde chestia asta. După o vreme Îmi dau drumu n ea și o las să se gândească la ce s-a Întâmplat. Îmi iau cele cincizeci de lire de la Lennox, apoi mă car acasă, euforic și plutind ca un zmeu Împuțit. Până și pe drumu ăla scurt mă excit din nou. Din cauza ritmului din trafic și a căldurii din mașină, dar și a versurilor din albumul lui Motley Crüe, Girls Girls Girls la casetofon, care face mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
afară. Terenul e liber. Ies pe ușă. Slavă Domnului că n-avem pază aici. Nu-mi vine să cred ce noroc am avut, pe când mă Îndepărtez de clădire, și o șterg spre Stockbridge și spre centrul financiar al orașului, aproape plutind peste zăpada tare și tasată. Cad o dată și râd, stând În cur, pe când iarăși Încep să cadă fulgii frumoși de un alb imaculat. Mă ridic și mă plimb o vreme, cântând În ninsoare. ... deși uneori o luăm În jos putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ce se ocupă e treaba lui și nu susțin că știu prea multe despre el, dar nu accept ca un confrate ofițer să fie hărțuit În felul ăsta. — Exact. O să am eu grijă să rezolv chestia asta. Ies din birou plutind ca un zmeu. Noțiunile „Inglis“ și „homosexualitate“ sunt acum asociate pe veci una cu alta. Noțiunile „Inglis“ și „Promovare“ nu sunt. Ah, jocurile, jocurile. Trebuie să te miști când ai succes, iar eu iau hotărârea să-i fac o vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
alegorie concisă, textul vorbește despre lucruri și scene semnificative, iar acestea despre emoția care este cuprinsă În ele. Este o operă deschisă care cere imperios colaborarea inteligentă și empatică a cititorului. Un text dramatic fără indicații scenice „Desenați un iceberg plutind pe o mare rece. El Își arată doar o mică parte deasupra mării, În timp ce partea cea mai mare e ascunsă sub apă. La fel ca icebergul, haiku-ul ne arată În cele 5-7-5 silabe o foarte mică parte din el
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Cititorul resimte și el că opera izvorîtă din mentalitatea perfecționismului este una care Îi amputează premeditat nu doar libertatea, impunîndu-se printr-o autoritate abuzivă, ci și inițiativa și spiritul de explorare. Opera imperfectă, În schimb, seamănă cu viața, totdeauna incompletă, plutind mereu În vag și În incertitudine. Dar cel mai mult este atras către spiritul ludic prezent În ea, spirit care Îl provoacă să intre În dialog cu un obiect estetic ce trebuie completat prin adaosul experienței sale existențiale și estetice
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pe încetul... În stânga sus, în vârful unui stejar, răsuna cu sunete adânci, sălbatice, pufăitul unei bufnițe iar de sus, de pe creasta Rediu-Mârzac, cobora ca un murmur depărtat, ca de basm, urletul lupilor... Se auzea când mai sonor, când mai profund... plutind, parcă, tot mai aproape, apoi pierzându-se, și, din nou înviind. Sus, pe marginea crestei Mârzacului o lumină străbătu scurt, săgetător, amurgul zorilor. Anton mai merse o bucată, apoi coborî o râpă care intră într-o vale largă... Valea lui
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nici eu nu sunt mai treaz, nefiind în stare să cobor la cafeneaua de peste drum să-mi cumpăr o cafea tare, șapte seara, sper ca hârtia asta albă să aibă efectul unei cafele negre cu lămâie, îmi simt încă stomacul plutind într-o baltă cu alcool și aburii tari mai fac cale întoarsă spre grumazul meu, dându-mi o neplăcută stare de vomă, m-am apucat de băut numai spre dimineață când mi-am dat seama că eram singurul treaz de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
înalți, binefăcuți, pe care abia dacă îi pot desprinde din umbrele nopții, femei în fuste scurte, fardate excesiv, așteptând la margine de drum ca portiera unei mașini să se deschidă farmecelor lor, jandarmi patrulând cel puțin câte doi și batteau-mouches plutind strălucitor pe undele blânde ale Senei, pe chei îndrăgostiți încolăciți de dorinți firești ori contrare firii, absida iluminată de la Notre-Dame, la Cité, și pe tăblițele bine marcate ale străzilor citesc noapte de noapte itinerarul meu neobișnuit, Rue Danton, Saint-André-Des-Arts, Rue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Mereu lua valium, pentru „nervi“. — Vrei una? o întrebă el pe domnișoara Morley. Eu am luat deja trei pe ziua de azi. Ochii ei străluciră. Presupun că nu ar fi nimic rău în asta. Apoi și-a petrecut restul zilei plutind ca o somnambulă, lovindu-se de birouri, încurcând tastele, în timp ce Robbie își crease o toleranță atât de mare, încât abia dacă mai simțea efectul. Între timp, Ashling era aproape la fel de drogată ca domnișoara Morley. Întrebarea lui Robbie o făcuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dealerii locali. Bani frumoși. Numai că norocul i-a cam lipsit. Acum poate că dealerii de pariuri din Aberdeen nu sunt atât de... Întreprizători precum cei din sud, dar nici Teletubbies nu sunt. Și ce să vezi, Geordie e găsit plutind În port cu fața În jos și cu genunchii hăcuiți cu o macetă. Reporterul se sprijini de spătarul scaunului și luă o sorbitură mare de vin, rânjind către Logan. Ia zi, așa-i că merit și eu ceva la schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mari și nu le-a onorat. Figura lui Simon McLeod se Întunecă. — Noi n-avem prea mulți care nu onorează. E Împotriva politicii noastre de management. Ia mai uită-te, domnule McLeod. Ești sigur că nu-l recunoști? A sfârșit plutind cu fața-n jos În port, cu rotulele lipsă. Ochii lui McLeod se deschiseră larg și se bătu cu palma pe gură. — Oh, el! Doamne, acum că ai adus vorba, Îmi aduc aminte că parcă i-am hăcuit rotulele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și veselia lor inocentă erau ca niște clinchete de clopoței în liniștea zorilor. M-am apropiat de oaza de lumină, pășind încet și atent, să nu-i sperii. La poartă, o ființă transparentă, blândă și strălucitoare, a venit spre mine plutind agale și m-a întâmpinat oarecum cu mirare. Bună ziua, mi-a spus apropiindu-se și glasul ei parcă era o harpă a înălțimilor de dincolo de nori, o asigurare caldă și primitoare, în timp ce privirea părea să i se identifice cu seninul
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Simțea că numele lui urma să se lege de ceva nemaivăzut. Alți suverani construiseră mausolee, grădini suspendate, coloși, arcuri de triumf, și aproape întotdeauna grandioasele monumente fuseseră ridicate din bogatele prăzi de război. Pe lacul acela însă, corăbiile de marmură plutind ușoare deasupra apei aveau să le spună oamenilor de pretutindeni că până și cel mai îndrăzneț vis - cel al unei păci îndelungate - se putea împlini. — Vom lucra împreună, îi făgădui Manlius; dar nu îndrăzni să spună că ideea unei corăbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că-l Înfrânsesem Într-o Întrecere loială, bătându-mă bărbătește cu mâinile goale. Toți au asistat cu ochii ieșiți din orbite la lupta noastră, nu mai era nici un dubiu pentru cei din grup: fusesem mai tare. M-am Întors acasă plutind; mi se părea că sunt „cel mai puternic om din lume“. Mergeam țanțoș și nu priveam pe nimeni; nici nu mai dădeam bună ziua, așteptam să fiu salutat de către ceilalți. Acest lucru mi se cuvenea, ieșisem victorios la trecerea probei, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nefericite. 6 februarie 1962 (marți) Intelectualul are marea proprietate de a se autoobserva. În ceea ce mă privește, această autoanaliză duce la rezultate care mă uimesc. Iată de ce: Înainte, mă duceam la gheață numai pentru a patina, pentru a mă simți plutind sau... eventual, căzând! Figurile care Îmi reușeau Îmi dădeau o satisfacție deosebită, În ele eram eu și munca mea. Eram mândră de mine și luptam cu deosebit avânt. Apoi a urmat nedreptatea, imposibilitatea de a mă antrena pe teren mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fața ca să te scarpini. Nu ai putința să cercetezi această amorțeală, acest amestec de bine și de rău. E o liniște În neputința asta, care durează până ce revolta Îți biruie ființa și atunci probabil urli și adormi. Treci În somn plutind. Totul pare un continuum care te absoarbe nesătul. Simți ceva cald care te inundă, prelungindu-se pe burtă, pe picioare și pe mâini. Un miros cu care ești obișnuit, apoi totul din cald devine de un rece stăruitor. Ești Înfășat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]